Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

[Fani71]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Am facut doar o analogie, ca sa intelegi ca problema poate fi rezolvata si simplu, reducind-o la bun-simt, fara a face apel la reguli sau filozofie. Dar pentru ca insisti, iata ce spun canoanele cu privire la subiect:

Canonul 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei
„Iar în privinţa femeilor, care au curăţirea lunară, dacă se cuvine, aflându-se ele aşa, să intre în casa lui Dumnezeu, socotesc că şi a întreba este de prisos; deoarece cred că nici ele fiind credincioase şi cucernice n-ar îndrăzni aflându-se aşa, sau să se apropie de masa cea sfântă, sau să se atingă de Trupul şi de Sângele lui Hristos; căci nici ceea ce avea curgerea sângelui de 12 ani, nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui; dar este lucru neprihănit a se ruga, oricum ar fi cineva, şi a-şi aduce aminte de Stăpânul, oricum s-ar afla, şi a se ruga spre a dobândi ajutor; iar cel ce nu este cu totul curat şi cu sufletul şi cu trupul, se va opri de a se apropia de cele sfinte, şi de Sfintele Sfinţilor.”

Canonul 28 al Sf. Ioan Postitorul
„Femeile cele cu scurgeri de sânge obişnuite lor, să nu se atingă de cele sfinte până în a şaptea zi, dispune canonul 2 al Sf. Dionisie ca şi al 7-lea al lui Timotei. …Iar ceea ce se va necinsti în timpul necurăţiei sale şi se va atinge de dumnezeieştile taine, poruncesc a fi neîmpărtăşiţi 40 de zile.”

(Iată şi conţinutul canonului al 7-lea al Sf. Timotei al Alexandriei (+385): „Întrebare: Dacă o femeie va şti că are cele obişnuite femeilor, se cuvine a se apropia de Taine în ziua aceea, ori nu? Răspuns: Nu se cuvine până ce se va curăţi.”)

La fel, Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare vorbeste de inselaciunea diavoleasca a unora care se folosesc chiar si de cuvintul evangheliei pentru a ne face sa credem “că scurgerea firească nu ne va duce spre păcat”. (Dupa cum vezi, nimic nou sub Soare, Fani71.)

Nu exista dubii cu privire la restrictia la impartasire a femeii in timpul perioadei de menstruatie. Intrarea in biserica, insa, este la latitudinea duhovnicului sau preotului pentru ca Sfintii Parinti nu ne-au lasat instructiuni clare cu privire la participarea femeilor la slujbe in astfel de situatii.


Am citit si celelalte mesaje ale tale in care incerci sa argumentezi contrariul. Nicaieri nu reiese din citatele pe care le dai ca Sf. Ioan Gura de Aur ar fi aprobat impartasirea femeilor aflate la menstruatie. Iar cu privire la citatele din Sf. Grigore, da-mi voie sa ma indoiesc de veridicitatea lor, in special acolo unde citezi "A woman, therefore, should not be forbidden to recieve the mistery of Communion at these times.”. Exista tot felul de surse dubioase si nu-i deloc greu pentru nimeni sa se insele.

(O sa pun messajul si pe threadul cu "perioada de necuratie a femeii".)

Nu exista nici un motiv sa credem ca sursa ar fi dubioasa. Sursa pe care am citat-o eu dintr-o carte care trata alt subiect (diaconitele in Biserica primara) si sursa pe acre a gasit-o Alin in Ethereal Library corespundeau.

Si mi se pare foarte clar ce vrea sa spuna sf. Ioan Gura de Aur. Necuratia inseamna doar pacat, restul au fost 'umbra si litera legii' ca sa ne pregateasca.

Nu stiu la ce canon al sf Athanasie te referi, Anca il gasise pe urmatorul:

Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare (+373)
„Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate; fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat; că după cum zice Apostolul, „ai lui Hristos bună mireasmă suntem între cei ce se mântuiesc" (II Corinteni 2,15). Dar fiindcă săgeţile diavolului sunt diferite şi de multe feluri, şi pe cei mai curaţi la minte se nevoieşte a-i tulbura, şi opreşte pe fraţi de la străduinţele obişnuite, semănând pe ascuns în ei gânduri necurate şi spurcate, vino, ca pe scurt să alungăm amăgirile diavolului, prin harul Mântuitorului nostru şi să întărim mintea celor mai simpli. "Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate" (Tit 1, 15).
Dar mă minunez de vicleşugul diavolului, căci fiind el stricăciune şi pieire, stârneşte gânduri la aparenţă curate; iar ceea ce se face este mai curând cursă ori ispitire, căci precum am zis mai înainte, pentru ca să reţină pe cei străduitori de la zelul obişnuit şi mântuitor şi pentru ca să se pară că a învins în această privinţă, întrebuinţează astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viaţă, ci provoacă întrebări şi flecării, care trebuiesc înlăturate. Căci, spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat, sau necurăţie, are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări, şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să spunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă.

Care este foarte clar, daca il citesti pana la sfarsit. Spune taman invers decat interpretezi tu.

Deci, exista Parinti care ziceau altceva decat aceste canoane pe care le-ai citat, facute de alti parinti, deci, nu exista consens in acest punct.