Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

În prealabil postat de AlinB

Nu stiu de unde ai ajuns tu la concluzia ca esti criticata

Cred ca ar trebui sa ei o pauza, sa rasufli adanc si sa citesti de doua ori inainte de a raspunde Alin. Sincer iti spun! Eu nu am afirmat nicaieri ca ma simt criticata! Ma referam strict la ce ar spune (dupa mintea mea si din infima mea experienta) un adevarat duhovnic despre ceea ce debitam noi pe aici. Atata tot! Nicaieri nu am pomenit de mine. Si..apoi, chiar daca as fi criticata, unde am spus ca nu ar fi drept sa fiu? Daca acest cuvant ti se va parea ca o "smerita smerenie" iarta-ma dar nu e nici vina nici problema mea. Eu spun deschis daca tu nu poti intelege ca atare...o fi numai vina mea? sau poate a interetului..? Avea un parinte o vorba...daca cuvantul meu nu te poate linisti..o fi si la tine ( nu, numai in mine) o parte din vina, nu crezi? Oricum, eu iau o pauza de cateva zile (plec din localitate), pana revin poate mai meditiezi si tu nitel... Nu strica, nu crezi?

Rugaminte
Cand mai postati materiale in alta limba decat cea ROMANA, mi se pare corect si de bun simt sa si traduceti! Nu toti cunosc limba engleza, franceza, germana, japoneza..etc.. De aceea corect fata de colegii de forum este sa traduceti. Daca nu e timp.. sau rabdare.. de a traduce, mai bine nu postati decat ceea ce se poate citi/intelege de toata lumea!

[Fani71]

În prealabil postat de eduardd

Rugaminte
Cand mai postati materiale in alta limba decat cea ROMANA, mi se pare corect si de bun simt sa si traduceti! Nu toti cunosc limba engleza, franceza, germana, japoneza..etc.. De aceea corect fata de colegii de forum este sa traduceti. Daca nu e timp.. sau rabdare.. de a traduce, mai bine nu postati decat ceea ce se poate citi/intelege de toata lumea!

Salut si calatorie buna!
In ceea ce priveste textele in engleza, te rog sa ma scuzi (ca eu am inceput), dar uite, este totusi o munca grea sa le traduci ca sa sune bine si ma ardeau degetele sa le public, ca prea mi s-a zis ca nu exista aceste texte si le-am inventat eu sau nu le-am inteles eu bine, inainte... In plus, am vazut ca si altii mai postasera texte in engleza si am crezut ca se obisnuieste pe acest forum.

Am sa le traduc cand o sa am timp, fragmentele care se refera la menstruatie.

Multumesc Fany!
Cat despre texte, nu e vorba numai de mine...dar asa mi se pare corect si crestineste, nu?
In rest, bucurie!!
ps- nu e prima data cand atrag atentia asupra acestei probleme..sa nu te simti lezata! Asa sunt eu mai dura si directa.

Exista o adresa pe google unde se fac traduceri, nu e nevoie sa le traduci tu cuvant cu cuvant.

[Fani71]

Anca m-a rugat mai sus sa dau niste texte despre ce spuneau parintii din vechime frumos despre - de exemplu - unirea trupeasca intr-un cuplu casatorit. Eu ziceam ca vorbesc despre ea mai frumos decat unii din parintii actuali.
Textul asta ste extras dintr-o homilie pe care o puteti gasi pe http://www.ioanguradeaur.ro/135/%e2%...a-nevasta-lui/
Este vorba in primul rand de oprirea de la adulter, dar uitati ce frumos vorbeste despre unirea trupeasca dintre soti.
Sunt si alte texte pe care o sa le mai caut.
Iata textul.


De aceea şi Pavel despre toate a vorbit: „Fiecare să aibă femeia lui şi fiecare femeie bărbatul ei. Femeii să-i dea bărbatul bunăvoirea53 datorată, asemenea şi femeia bărbatului” (I Cor 7, 3). Miere iese din buzele femeii desfrâ¬nate, care pentru o vreme îţi va îndulci gâtlejul, dar mai apoi, mai amară decât fierea o vei afla şi mai spintecătoare decât sabia cu două tăişuri. Venin are sărutarea desfrâ¬natei, venin ascuns şi dosit. Pentru ce te repezi după plăcerea care te face de ocară, care odrăsleşte pierzania, care aduce rană fărâ de vindecare, când poţi să te bucuri şi să nu pătimeşti nimic înfricoşător? Căci împreună cu femeia ta liberă54 ai şi plăcere, şi siguranţă, şi îngăduinţă, şi cinste, şi frumuseţe, şi conştiinţă bună. Acolo însă e multă amăreală, multă vătămare, osândă necurmată. Căci şi dacă nimeni dintre oameni nu te vede, conştiinţa nu încetează vreodată să te osândească. Ci oriunde te vei duce, acest judecător te va urma, osândindu-te şi urlând lucruri mari împotrivă-ţi.
Dacă cineva este mai plecat spre plăcere, mai abitir să fugă de vorbirea împreună cu desfrânatele. Căci nimic nu este mai amar decât acest obicei, nimic mai neplăcut decât întâlnirea cu ele şi nici o abatere mai pângăritoare. Căprioara iubirii şi puiul bucuriilor tale să vorbească [tainic] cu tine55. Izvorul apei tale să fie numai al tău (Pilde 5, 15-18). Având izvor de apă curată, pentru ce alergi la băltoaca plină de mocirlă, plină de putoarea gheenei? Ce iertare, ce apărare vei mai avea înaintea pedepsei negrăite? Căci dacă cei ce înainte de nuntă, luând aminte la desfrâu, se pedep¬sesc şi dau socoteală, după cum a dat şi acela îmbrăcat cu haine murdare (Mt 22, 11-13), cu cât mai mult cei care s-au căsătorit? Căci de două ori, ba de trei, sunt vinovaţi. Că bucurându-se de mângâiere, au sărit în destrăbălarea aceea şi acest lucru nu este numai desfrâu, ci şi adulter, care este mai cumplit decât orice păcat. Acestea repetân-du-vi-le şi vouă înşivă şi femeilor voastre, aşa să le şi împlinim! De aceea, la acestea îmi şi întrerup cuvintele: „Din pricina desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie bărbatul ei. Femeii să-i dea bărbatul bună¬voirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu are stăpânie peste trupul ei, ci bărbatul. Asemenea şi bărbatul nu are stăpânie peste trupul lui, ci femeia”. Cu multă scumpătate păzind aceste cuvinte, şi în piaţă şi aca¬să, şi ziua şi seara, şi la masă şi în patul conjugal, şi în tot locul, şi noi să le cugetăm îndelung, să le deprindem şi pe femeile noastre, şi să le grăiască spre noi, şi să le audă de la noi} ca, petrecând cu întreagă înţelepciune viaţa aceasta, să avem parte şi de împărăţia Cerurilor, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care şi cu Care Tatălui, împreună şi Duhului Sfânt, slavă în vecii vecilor. Amin.

Vezi, Fani, ce dulce glasuire are Sf. Ioan Gura de Aur? Nu ca in textul in engleza despre necuratia femeii... Nu degeaba i se spune Gura de Aur.
De fapt in general Sfintii scriu atat de frumos incat vorbele lor merg direct la inima noastra.

[Noesisaa]

Ancah, o fi glasuirea dulce, singura problema este ca Sf Ioan Gura de Aur nu a vorbit romaneste niciodata. :D Foarte probabil ca pentru cineva care il poate citi in original, si varianta romaneasca si cea in engleza suna la fel de fals si de nedulce.

Ma gandeam mai ales la modul de adresare, nu neaparat la dulceata limbii romane.

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Vezi, Fani, ce dulce glasuire are Sf. Ioan Gura de Aur? Nu ca in textul in engleza despre necuratia femeii... Nu degeaba i se spune Gura de Aur.
De fapt in general Sfintii scriu atat de frumos incat vorbele lor merg direct la inima noastra.

Adica, vrei sa spui ca nu era autentic textul ala? Nu ai incredere in mine, hm? ;-)
Pai era poate alt stil de text, nu era o predica, era o interpretare (homilie), deci un text destinat a fi citit, nu spus cu voce tare, banuiesc. Exista si la sf. Ioan Gura de aur diverse stiluri.
Dar eu cred ca nu conteaza asa mult stilul aici, conteaza ce spune. Stilul e cireasa de pe tort.

[Fani71]

Vroiam sa il gasesc pe acelasi ca sa comparati care suna mai frumos ;-) dar am gasit altceva, tot despre discutia noastra:

[2.] Ver. 3. “Let the husband pay the wife the honor8888 τιμὴν: rec. text. εὐνοίαν. [The latest editors adopt the reading ̓ὀφειλην. C.] due to her: in like manner the wife the husband.”
Now what is the meaning of “the due honor? The wife hath not power over her own body;” but is both the slave and the mistress of the husband. And if you decline the service which is due, you have offended God. But if thou wish to withdraw thyself, it must be with the husband’s permission, though it be but a for short time. For this is why he calls the matter a debt, to shew that no one is master of himself but that they are servants to each other.
When therefore thou seest an harlot tempting thee, say, “My body is not mine, but my wife’s.” The same also let the woman say to those who would undermine her chastity, “My body is not mine, but my husband’s.”
Now if neither husband nor wife hath power even over their own body, much less have they over their property. Hear ye, all that have husbands and all that have wives: that if you must not count your body your own, much less your money.
(…)

[3.] Ver. 5. “Defraud ye not one the other, except it be by consent.”
What then can this mean? “Let not the wife,” says he, “exercise continence, if the husband be unwilling; nor yet the husband without the wife’s consent.” Why so? Because great evils spring from this sort of continence. For adulteries and fornications and the ruin of families have often arisen from hence. For if when men have their own wives they commit fornication, much more if you defraud them of this consolation. And well says he, “Defraud not; fraud” here, and “debt” above, that he might shew the strictness of the right of dominion in question. For that one should practice continence against the will of the other is “defrauding;” but not so, with the other’s consent: any more than I count myself defrauded, if after persuading me you take away any thing of mine. Since only he defrauds who takes against another’s will and by force. A thing which many women do, working sin rather than righteousness, and thereby becoming accountable for the husband’s uncleanness, and rending all asunder. Whereas they should value concord above all things, since this is more important than all beside.
We will, if you please, consider it with a view to actual cases. Thus, suppose a wife and husband, and let the wife be continent, without consent of her husband; well then, if hereupon he commit fornication, or though abstaining from fornication fret and grow restless and be heated and quarrel and give all kind of trouble to his wife; where is all the gain of the fasting and the continence, a breach being made in love? There is none. For what strange reproaches, how much trouble, how great a war must of course arise! since when in an house man and wife are at variance, the house will be no better off than a ship in a storm when the master is upon ill terms with the man at the head. Wherefore he saith, “Defraud not one another, unless it be by consent for a season, that ye may give yourselves unto prayer.” It is prayer with unusual earnestness which he here means. For if he is forbidding those who have intercourse with one another to pray, how could “pray without ceasing” have any place? It is possible then to live with a wife and yet give heed unto prayer. But by continence prayer is made more perfect. For he did not say merely, “That ye may pray;” but, “That ye may give yourselves unto it;” as though what he speaks of might cause not uncleanness but much occupation.

http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf112.iv.xx.html