Ecumenismul si consecintele acestuia

[mihailt]

Pastile sfintit de PF Daniel nu s-a mucegait.
Aghiasma sfintita la fel.
E clar ca prin PF Daniel lucreaza Dumnezeu.

[Fani71]

În prealabil postat de mihailt

Pastile sfintit de PF Daniel nu s-a mucegait.
Aghiasma sfintita la fel.
E clar ca prin PF Daniel lucreaza Dumnezeu.

Mi se pare cam ciudat argumentul, dar sunt de acord ca PF Daniel este un patriarh foarte legitim si este garantul credintei orttodoxe, ca toti episcopii. Bieinteles nu infailibil.

Dar de ce am ajuns sa vorbim despre infailibilitate la ortodocsi, cand daor catolicii au acesta pretentie?!? Mi se pare putin suspecta evocarea infailibilitatii, devreme ce nu ni se cere.

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Dar de ce am ajuns sa vorbim despre infailibilitate la ortodocsi, cand daor catolicii au acesta pretentie?!? Mi se pare putin suspecta evocarea infailibilitatii, devreme ce nu ni se cere.

Nu eu am vorbit, ci Emanuel citeaza parerea fiecarui sfant de parca fiecare sfant luat in parte ar fi infaiilibil, de aia.
Cand indraznesc sa spun chiar numai ca ar fi 'obscur', adica greu de inteles, (deci nici macar ca se inseala), 'hulesc'. Uite-te si tu cum reactioneaza.
Iar cand spun ca se mai inseala si se mai contrazic, imi spune ritos 'asa ceva nu exista'. Uoite-te ce i-a raspuns AlinB la threadul despre necuratia femeii.
Cand orice teolog serios fie el cat de antiecumenist si orice sfant parinte care cunoaste istoria Bisericii iti va spune ca am dreptate.

Hai sa luam Biserica actuala, nu istoria, am vazut o discutie pe alt thread despre impartasania deasa su rara. Exista in Romania doua pareri, a p. Cleopa (rara) si a p. Rafail Noica (deasa). Unii ziceau ca sunt bune poate amandoua, depinde de cine e vorba, si ca ei atrag fiecare credinciosii la care li se potriveste opinia lor.

E primul exemplu care imi vine in minte, dar sunt nu stiu cate...

Fani draga, dar si eu cred ca parerea unui sfant e una avizata, demna de a fi citata. Tu nu?!?
Cand se aduce in discutie infilibilitatea unui sfant, se relativizeaza Duhul Sfant care a vorbit prin acesta.
Ideea ta nu-mi place si nu ader la ea.
Pentru mine un sfant e un sfant si nu pun la indoiala cel spuse de acesta, iar a te indoi catusi de putin de un sfant e pacat impotriva Duhului Sfant. Cine se indoieste, se face partas la pacatul impotriva Duhului Sfant, aidoma sectantilor. Credinta trebuie sa se bazeze pe ceva de nezdruncinat: pe Iisus Hristos si pe Sfinti. Caci ce sunt sfintii: oameni indumnezeiti.
Dar tu ce ai invatat despre sfinti la teologie? ar fi interesant de stiut...

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Fani draga, dar si eu cred ca parerea unui sfant e una avizata, demna de a fi citata. Tu nu?!?
Cand se aduce in discutie infilibilitatea unui sfant, se relativizeaza Duhul Sfant care a vorbit prin acesta.
Ideea ta nu-mi place si nu ader la ea.
Pentru mine un sfant e un sfant si nu pun la indoiala cel spuse de acesta, iar a te indoi catusi de putin de un sfant e pacat impotriva Duhului Sfant. Cine se indoieste, se face partas la pacatul impotriva Duhului Sfant, aidoma sectantilor. Credinta trebuie sa se bazeze pe ceva de nezdruncinat: pe Iisus Hristos si pe Sfinti. Caci ce sunt sfintii: oameni indumnezeiti.
Dar tu ce ai invatat despre sfinti la teologie? ar fi interesant de stiut...

Eu cred ca confunzi dogmele cu teologumenele si parerile, care exista toate trei.
Nu putem sa ne indoim de dogmele revelate prin sinoade fara sa cadem inafara Bisericii. da. Acolo a vorbit Sf. Duh. acolo nu exista schimbare si indoiala.

Altfel, mai exista si pareri care nu au fost nicodata considerate dogme. Ele trebuie privite cu respect, insa poti sa nu aderi la ele.

Notiunea de inailibilitate, cum ai spus si tu mai sus, nu e aplicata in ortodoxie la PERSOANE. ea e aplicata la Biserica in totalitate, la caracterul ei sinodal, care se manifesta cel mai concret in hotaririle dogmatice ale sinoadelor.

Biserica ortodoxa nu spune niciodata desper un sfant (exceptie facand Mica Domnului) ca nu a pacatuit sau nu a gresit niciodata, ci ca s-a curatit si a ajuns in comuniune cu Dumnezeu la sfarsitul vietii.

Daca te uiti la definitiile din catehism sau chiar in cartea de rugaciuni la 'pacat impotriva Duhului Sfant' acolo NU scrie si ca sa te indoiesti de vreuna din vorbulitele fiecarul sfant luat in parte. Spune ca sa nu crezi in Dumnezeu si in Biserica lui desi ai avut toate ocaziile sa intelegi despre ce-i vorba si sa o faci. Parafrazez. Mai sunt si altele, bineineles. Este un lucru fff grav, de care ar fi bine sa nu ne acuzam semenii prea usor. Stie Dumnezeu cine se afla in el.

Sfintii sunt oameni care au ajuns la sf vietii indumnezeiti, da. Dar care au avut un drum spre asta, uneori chiar incarcat de pacate - vezi sf. Maria Egipteanca. Sf. Petru s-a lepadat de Hristos la un moment dat. Apostolii pana la Rusalii nu intelesesera mare lucru. Sf. Matei a fost vames. etc etc. La asta pot intra nu numai pacatele, ci si unele inexactitati, pareri neimpartasite de toti, pareri otrivite pt vremea lor nu si a noastra, etc. Nu erezii, asta nu am zis. Decat daca s-au lepadat de ele inainte de moarte.
Sa spoi asta nu are nimic de a face cu sectantii, care se indoiesc de sfintenie in general si de Traditie in totalitaea ei (cu exceptia Scripturii, asa cum o citesc ei).

" Sfintii sunt oameni care au ajuns la sf vietii indumnezeiti, da. "

sunt multi sfinti care au ajuns la indumnezeire la 20 de ani , altii la 30 , altii la 40 , altii la 50 , de unde ai scos tu ca numai la sfarsitul vietii ?

" La asta pot intra nu numai pacatele, ci si unele inexactitati, pareri neimpartasite de toti, pareri otrivite pt vremea lor nu si a noastra, etc. "

biserica nu a retinut niciodata afirmatiile sfintilor , pe care le-au facut ei inainte de fi ajuns la sfintenie ... biserica a retinut numai afirmatii lor de dupa ce au ajuns la indumnezeire ... asa ca las-o balta cu relativizarea canonelor care au fost toate in Duhul sfant si au fost numite de un sinod ecumenic dogme dumnezeiesti ... daca tu ai tupeul sa le numesti vorbulite pacatoase de ale sfintilor , te alfi in ratacire ... treaba ta ...

În prealabil postat de Fani71

Eu cred ca confunzi dogmele cu teologumenele si parerile, care exista toate trei.
Nu putem sa ne indoim de dogmele revelate prin sinoade fara sa cadem inafara Bisericii. da. Acolo a vorbit Sf. Duh. acolo nu exista schimbare si indoiala.

Altfel, mai exista si pareri care nu au fost nicodata considerate dogme. Ele trebuie privite cu respect, insa poti sa nu aderi la ele.

Notiunea de inailibilitate, cum ai spus si tu mai sus, nu e aplicata in ortodoxie la PERSOANE. ea e aplicata la Biserica in totalitate, la caracterul ei sinodal, care se manifesta cel mai concret in hotaririle dogmatice ale sinoadelor.

Biserica ortodoxa nu spune niciodata desper un sfant (exceptie facand Mica Domnului) ca nu a pacatuit sau nu a gresit niciodata, ci ca s-a curatit si a ajuns in comuniune cu Dumnezeu la sfarsitul vietii.

Daca te uiti la definitiile din catehism sau chiar in cartea de rugaciuni la 'pacat impotriva Duhului Sfant' acolo NU scrie si ca sa te indoiesti de vreuna din vorbulitele fiecarul sfant luat in parte. Spune ca sa nu crezi in Dumnezeu si in Biserica lui desi ai avut toate ocaziile sa intelegi despre ce-i vorba si sa o faci. Parafrazez. Mai sunt si altele, bineineles. Este un lucru fff grav, de care ar fi bine sa nu ne acuzam semenii prea usor. Stie Dumnezeu cine se afla in el.

Sfintii sunt oameni care au ajuns la sf vietii indumnezeiti, da. Dar care au avut un drum spre asta, uneori chiar incarcat de pacate - vezi sf. Maria Egipteanca. Sf. Petru s-a lepadat de Hristos la un moment dat. Apostolii pana la Rusalii nu intelesesera mare lucru. Sf. Matei a fost vames. etc etc. La asta pot intra nu numai pacatele, ci si unele inexactitati, pareri neimpartasite de toti, pareri otrivite pt vremea lor nu si a noastra, etc. Nu erezii, asta nu am zis. Decat daca s-au lepadat de ele inainte de moarte.
Sa spoi asta nu are nimic de a face cu sectantii, care se indoiesc de sfintenie in general si de Traditie in totalitaea ei (cu exceptia Scripturii, asa cum o citesc ei).

Pai, dupa cum spuneam... ca sa nu ma repet.

În prealabil postat de Fani71

Hai sa luam Biserica actuala, nu istoria, am vazut o discutie pe alt thread despre impartasania deasa su rara. Exista in Romania doua pareri, a p. Cleopa (rara) si a p. Rafail Noica (deasa). Unii ziceau ca sunt bune poate amandoua, depinde de cine e vorba, si ca ei atrag fiecare credinciosii la care li se potriveste opinia lor.

E primul exemplu care imi vine in minte, dar sunt nu stiu cate...

Eu nu cred ca se contrazic, caci Sf. Impartasanie trebuie luata cu vrednicie. Pastrand vrednicia, ma pot impartasi cat de des. Dar vrednicia o obtin prin spovedanie si indepartare de pacate.
Si Pr. Arsenie Papacioc este pentru iertarea pacatelor, dar nu accepta sa dea Impartasania, daca e vorba de pacate grele sau repetate.
Daca vrem Impartasanie deasa, sa ne pastram curati si cu gandul tot timpul la Dumnezeu.
Totusi ca sa ajungem sa impartim credinciosii dupa rara sau deasa Impartasanie, mi se pare...
Oare nu mai suntem toti ai lui Hristos? Suntem cumva ai lui Cleopa (Odihneasca-se in pace!), sau ai lui Noica? Nicidecum, caci toti suntem fii ai lui Dumnezeu.