Despre manie

[patinina34]

În prealabil postat de Fani71

Frumos si sintetic spus!

Dar ma intrebam, in ce scriam mai inainte, daca petru o persoana inca imperfecta, care a avut o educatie ipocrita, cand parintii ii ziceau mereu ca trebuie sa para bun, nu sa fie,
nu este un stadiu poate bun sa mai rabufneasca in loc sa incerce mereu sa se controleze? Daca isi cere si iertare pe urma?
Ce ziceti? ce i-ati spune?

Cazul despre care vorbesti tu este, hai sa zicem in afara bisericii...de ce?...pentru ca daca o persoana tine minte raul, insa se abtine a spune ceva atunci pe loc, si educatia sa nu-i permite sa atentioneze persoana care a provocat raul, atunci sigur ca acel sentiment de razbunare incolteste incetul-cu-incetul si intr-o zi va rabufni intr-un fel sau altul...parerea mea, este ca acela ce tine minte raul, in forma asta, nu a aavut educatie religioasa de mic copil( scuzabil, deoarece nu este vina lui) insa a avut posiblitatea ca adult, sa aleaga, deci sa-si formeze o educatie religioasa, deaorece mijloacele de inofrmare sint foarte bine dotate la ora asta, in zilele noastre, adica.

Deci este prima faza a nevinovatiei, urmata de vinovatie la perioada maturitatii.


Tu inc apui problema ca persoana respectiva a rabufnit, apoi si-a cerut iertare!
Pai, draga mea aici trebuie vazut ce si cum, deoarece putea sa-i taie capul, apoi sa se penteasca amarnic, nu? a cerut iertare? cui?

Insa ideea este ca in general, omul care cere iertare, vine iertat, daca aceasta vine din suflet.
Si apoi mai este un caz: judecata de acum sau judecata de apoi?
Depinde, cel care a savirsit, pe care o prefera, si apoi depinde si de Dumnezeu pe care i-o ofera!