Despre manie

[cris]

În prealabil postat de Fani71

Pai eu nu propuneam nimic. Ziceam ceva ce mi-a spus cineva apropiat si pentru mine era un fel nou de a aborda lucrurile. Nu cred ca e vorba de o noua ipocrizie, ci de o dare pe fata a raului din tine in anumite momente, alternativa fiind sa nu reusesti sa le stapanesti prin rugaciune, ci numai sa le refulezi, adica sa ramai in planul psihologic. Mai vreau sa adaug ca persoana respectiva a fost catolica candva, a fost educat de iezuiti, si la ei se punea in acea epoca mare accent pe un anumit gen psihlogizant de spiritualitate.
Oricum, va multumesc tuturor pentru raspunsuri.

Rabufnirea poate veni doar in mod "natural", adica nu poti fi de acord cu ea , dar este mai bine, chiar necesar sa fie considerata sinceritatea o valoare mai inalta decat abtinerea fatarnica, totusi tendinta trebuie sa fie spre smerita cugetare, spre a ierta pe cel ce te supara , pentru ca si tie iti iarta Dumnezeu fara sa meriti, si mai ales a rabda pentru Hristos supararile de la oameni. Controlul imediat prin rugaciune este dependent de taria credintei, adica de obicei nu reuseste daca te gandesti sa TE CONTROLEZI TU INSUTI. Harul te poate linisti, daca esti smerit.

[Fani71]

În prealabil postat de cris

Rabufnirea poate veni doar in mod "natural", adica nu poti fi de acord cu ea , dar este mai bine, chiar necesar sa fie considerata sinceritatea o valoare mai inalta decat abtinerea fatarnica, totusi tendinta trebuie sa fie spre smerita cugetare, spre a ierta pe cel ce te supara , pentru ca si tie iti iarta Dumnezeu fara sa meriti, si mai ales a rabda pentru Hristos supararile de la oameni. Controlul imediat prin rugaciune este dependent de taria credintei, adica de obicei nu reuseste daca te gandesti sa TE CONTROLEZI TU INSUTI. Harul te poate linisti, daca esti smerit.

Da, este adevarat ce spui, cred.
Insa omul de care ziceam nu zice ca asa o sa fie toata viata, ci ca este pe o cale si in stadiul la care a ajuns, nu poate sa se opreasca, uneori, sa rabufneasca, prin rugaciune, ca el s-ar pacali p eml insusi si de fapt ar tine supararea in el, din ipocrizie, din dorinta exterioara de a fi 'baiat bun' care i s-a inculcat cand era mic.
El zice ca schimbarea lui trebuie sa vina din interior, prin rugaciune, sa-lm schimbe Dumnezeu in interior sa nu mai aiba acele rabufniri de manie.
Nu zic ca sunt de acord cu el in intregime.. dar pot intelege pana la un punct.

Cineva a zis ca asta e psihologie, dar este adevarata si psihologia la nivelul ei. Nu putem sari direct la nivelul de curatie si rugaciune al sfintilor, mai sunt si etape intermediare, diferite pt fiecare.

Nu, patinina, nu e chiar asa de fioros chiar sa omoare la furie.. ;-)

mania nu e buna decat ca sa nu primesti un gand pacatos , atata ... in rest mania e pacat si nu are nici o scuza ...

exista doua feluri de manie :
- ori te manii pe gandul de pacat din tine , si prin mania asta ( care nu are nimic in comun cu impotrivirea , cu lupta impotriva celui rau ) ai refuzat pur si simplu sa dai atentie unui gand pacatos
- ori te manii impotriva celui rau si astfel ai pacatuit

sfintii nu aveau dusmani propriu-zis , ci doar nu dadeau atentie gandurilor pacatoase , si astfel gandurile rele nu aveau nici o putere asupra lor ...