|
|
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#11
28.09.2013, 21:09:27
|
||||
|
||||
Da, frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii. Insa aceasta frica este cu totul deosebita de frica stiuta. caci nu este spaima de cineva pedepsitor , ca de un zbir, ci este frica ca un simtamant de recunoastere, in sine, in constiinta, ca Dumnezeu este Stapanul si Tatal tau. Ii simti Atotputernicia si esti cuprins de un fel de frica ce vine din constientizarea pacatoseniei, a a relelor tale, a cat de departe esti de ceea ce ar trebui cu adevarat sa fii. Cu cat te apropii de ceea ce trebuie sa fii, cu atat frica se preschimba in iubire. Pana cand vei ajunge numai iubire.
Ai incercat sa cauti cartea ce ti-am recomandat-o? Alfavita duhovniceasca - Sf. Dimitrie al Rostovului
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca Last edited by dobrin7m; 28.09.2013 at 21:11:41. 
|
|
|
Threaded Mode