Necunscute sunt caile Domnului

În prealabil postat de iuliu46

De ce n-o furi de la cel slab cum fac celelalte animale ? Cand o sa te intrebi lucrurile astea o sa vezi ca in spatele statului modern sta o minciuna mult mai mare decat ar fi inexistenta lui Dumnezeu, si ca norma ar trebui sa fie anarhia si nu "societatea " sau "umanitatea".

Nu fur de la cel slab pentru ca eu nu fur, dimpotriva, eu dau din cea am eu la cei slabi si mai saraci decat mine. Fara sa cred sau fara sa-mi fac calcule ca voi avea o viata mai buna dupa ce voi muri (ce ciudat suna). Pur si simplu din compasiune.

Cati credinciosi crezi tu ca fac asta din pura compasiune ?

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de iliegh

Nu fur de la cel slab pentru ca eu nu fur, dimpotriva, eu dau din cea am eu la cei slabi si mai saraci decat mine. Fara sa cred sau fara sa sa-mi fac calcule ca voi avea o viata mai buna dupa ce voi muri (ce ciudat suna). Pur si simplu din compasiune.

Cati credinciosi crezi tu ca fac asta din pura compasiune ?

era un iman care vorbea despre asta o data...

Iar domnul Iuliu se referea la contractul social.

În prealabil postat de Patrie si Credinta

era un iman care vorbea despre asta o data...

Scuza-mi ignoranta, dar ce este un iman ?

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de iliegh

Scuza-mi ignoranta, dar ce este un iman ?

e un fel de "preot" musulman.

O sa caut articolul, dar era vorba de un iman la curtea mongola(mongolii aveau un sistem de toleranta religioasa dezvoltat, si mentineau reprezentanti ai tuturor cultelor la curte, mongolilor le placeau luptele, iar dezbaterea era considerata o lupta, asa ca ii punea sa se "bata").
In fine, un iman a raspuns la o intrebare:
Ce rost are caritatea celor fara credinta?
Este dezinteresata.

[iuliu46]

În prealabil postat de iliegh

Nu fur de la cel slab pentru ca eu nu fur, dimpotriva, eu dau din cea am eu la cei slabi si mai saraci decat mine. Fara sa cred sau fara sa-mi fac calcule ca voi avea o viata mai buna dupa ce voi muri (ce ciudat suna). Pur si simplu din compasiune.

Cati credinciosi crezi tu ca fac asta din pura compasiune ?

Nu e ciudat ca sunt milioane de atei in lume si mii de atei pe internet care tot aduc in discutie ideile astea cu compasiunea, empatia, etc. pentru a umple golurile unei credinte idioate si pentru a incerca sa dea inca o palma omului religios care vezi Doamne ar face asta din interes ?

Compasiunea ta nu face nici cat o ceapa degerata. Hitler sau Stalin sau oricare alt capcaun e tot atat de om ca si tine, daca nimic nu supravietuieste mortii. E doar un sentiment indus pentru ca stapanii lumii vor ca tu sa simti compasiune si sa nu iesi din cotet. Asa ca mai incearca sa cauti raspunsuri.

În prealabil postat de iuliu46

Nu e ciudat ca sunt milioane de atei in lume si mii de atei pe internet care tot aduc in discutie ideile astea cu compasiunea, empatia, etc. pentru a umple golurile unei credinte idioate si pentru a incerca sa dea inca o palma omului religios care vezi Doamne ar face asta din interes ?

Compasiunea ta nu face nici cat o ceapa degerata. Hitler sau Stalin sau oricare alt capcaun e tot atat de om ca si tine, daca nimic nu supravietuieste mortii. E doar un sentiment indus pentru ca stapanii lumii vor ca tu sa simti compasiune si sa nu iesi din cotet. Asa ca mai incearca sa cauti raspunsuri.

Daca o compasiune dezinteresata nu face cat o ceapa degerata, atunci ce se poate spune depre o compasiune interesata ?

Daca stapanii lumii sunt cei care vor sa simti compasiune, atunci au reusit asta fara nici un efort cu cei credinciosi, care simt compasiune din alte motive. Dupa spusele tale, probabil ca religia este ceva inventat de catre stapanii lumii sa-i faca pe cei mai creduli dintre noi sa aiba compasiune. Altii o au oricum, si fara acest artificiu. Pe unii dintre ei, voi ii numiti atei.

Despre ce credinta idioata vorbesti ?

Atrag atentia cu aceasta ocazie pentru toti cei care vor sa aiba un dialog decent cu mine sa fie atenti la invective. Daca ati observat atent eu respect credinta oricui , nu iau in deradere si nu imi bat joc de nimeni (cu exceptia lui AlinB care chiar merita si caruia i-am dat ignore pentru ca ma plictiseste ingrozitor). Port un dialog normal, bazat pe intrebari si rationamente.

In plus, eu am demontat foarte multe idei ateiste care in mod gresit demonstrau inexistenta lui Dumnezeu. Am pretentia ca sunt impartial.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iliegh

Daca o compasiune dezinteresata nu face cat o ceapa degerata, atunci ce se poate spune depre o compasiune interesata ?

Care este limita compasiunii dezinteresate?
Exista o limita? esti de acord ca limita aceasta este pana la momentul cand te atinge pe tine insuti? (exemplu simplu: vezi un om inghetat si dezbracat in drum, tu ai in spate singura haina ce o detii fara alte posibilitati de a cumpara alta, o daruiesti riscand astfel sa ramai tu dezbracat in drum?)
Daca nu faci aceasta nu ai compasiune dezinteresata.

Aceasta este diferenta. Un om iubitor de Dumnezeu poate avea cu adevarat compasiune dezinteresata. Acest om nu are aceasta limita , fiind intarit de Dumnezeu.

În prealabil postat de dobrin7m

Care este limita compasiunii dezinteresate?
Exista o limita? esti de acord ca limita aceasta este pana la momentul cand te atinge pe tine insuti? (exemplu simplu: vezi un om inghetat si dezbracat in drum, tu ai in spate singura haina ce o detii fara alte posibilitati de a cumpara alta, o daruiesti riscand astfel sa ramai tu dezbracat in drum?)
Daca nu faci aceasta nu ai compasiune dezinteresata.

Aceasta este diferenta. Un om iubitor de Dumnezeu poate avea cu adevarat compasiune dezinteresata. Acest om nu are aceasta limita , fiind intarit de Dumnezeu.

Daca am inteles bine, spui ca omul cu compasiune "interesata" se sacrifica pe sine insusi.
De ce se sacrifica ? Unul dintre raspunsuri ar fi: pentru ca da bine in fata Lui Dumnezeu. Este o varianta, fara intentia de a fi un atac din partea mea. Spune care fi o alta explicatie, e posibil sa existe, dar nu vad eu acum.

Ba vad, se sacrifica cu speranta ca facand un bine, se va intampla o minune si va fi salvat si el. Tine minte, nu speranta moare ultima ci omul.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iliegh

Daca am inteles bine, spui ca omul cu compasiune "interesata" se sacrifica pe sine insusi.
De ce se sacrifica ? Unul dintre raspunsuri ar fi: pentru ca da bine in fata Lui Dumnezeu. Este o varianta, fara intentia de a fi un atac din partea mea. Spune care fi o alta explicatie, e posibil sa existe, dar nu vad eu acum.

Ba vad, se sacrifica cu speranta ca facand un bine, se va intampla o minune si va fi salvat si el. Tine minte, nu speranta moare ultima ci omul.

nu vorbim de speranta aici, speranta nu exista decat in masura nadejdii in ajutorul lui Dumnezeu. Adica sa fi incredintat ca daca esti cu iubire sincera si curata Dumnezeu va fi langa tine mereu si te va sprijini in toate lucrurile bune ce le faci. avem speranta ca putem deveni mai buni, ca putem sa ne ridicam dupa o cadere, adica avem nadejde in ajutorul lui Dumnezeu in toate incercarile vietii.

Deci nici nu ar trebui sa vorbim de speranta in mantuire ci doar de atingerea unei adevarate iubiri de Dumnezeu si om, si atunci nici nu mai este nevoie de speranta caci Dumnezeu nu se dezminte niciodata.

Omul cu compasiune de la Dumnezeu, adica cu iubire dumnezeiasca de oameni daruieste totul, si chiar daca cei din jur vad ca el se sacrifica nici nu simte ca s-a sacrificat si nici nu gandeste asa ceva, caci este iubit in chip desavarsit de Dumnezeu si atunci el simte toate bune. Daca se gandeste ca da bine la Dumnezeu este un fariseu si un fatarnic si Dumnezeu stie asta.
Acolo trebuie sa ajungi , dragostea dezinteresata pana la sacrificiu, iar sacrificiul sa il simti ca fericire si nicidecum ca sacrificiu. Esti fericit si daruiesti, si te daruiesti. Cati suntem acolo?

Stiu ca uneori e greu de inteles tocmai pentru ca adevaratele exemple de oameni de acest fel sunt foarte putini.

Prea putini pot sa se mentina pe calea asta, multi incep, incearca, insa putini rezista. Iar scepticii, vazand lipsa rezultatelor, devin si mai sceptici in loc sa incerce ei insisi.

Deci acea compasiune dezinteresata de care spuneai, nu este dezinteresata, atata timp cat e limitata. Orice este limitat este imperfect, iar noi perfectiunea trebuie sa o cautam.

Acum ce spui de metafora cu ceapa degerata?

iata ca nu suntem mai buni ca altii, eventual dorim asta, iata speram. Cine ne ajuta sa fim cu adevarat buni in sensul pur? Cum poti stii aceasta cand nu inveti de la Cine trebuie sa inveti?

[dobrin7m]

Da, frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii. Insa aceasta frica este cu totul deosebita de frica stiuta. caci nu este spaima de cineva pedepsitor , ca de un zbir, ci este frica ca un simtamant de recunoastere, in sine, in constiinta, ca Dumnezeu este Stapanul si Tatal tau. Ii simti Atotputernicia si esti cuprins de un fel de frica ce vine din constientizarea pacatoseniei, a a relelor tale, a cat de departe esti de ceea ce ar trebui cu adevarat sa fii. Cu cat te apropii de ceea ce trebuie sa fii, cu atat frica se preschimba in iubire. Pana cand vei ajunge numai iubire.

Ai incercat sa cauti cartea ce ti-am recomandat-o?
Alfavita duhovniceasca - Sf. Dimitrie al Rostovului