Ortodoxia si ecumenismul

[DragosP]

În prealabil postat de cezar_ioan

Păi... nu e obligatorie nici viaţa în Hristos. Cum să fie obligatorie?

Şi atunci de ce sunt creştini care afirmă că nu e necesară viaţa în Hristos pentru mântuire?
Şi că a fost suficientă jertfa sa?

[Lucian008]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Cataline, ti-o zic pe bune: ai fi fost un catolic excelent, pe vremea cind marele Huss a fost ars. Sau un stalinist excelent: argumentele "dusmanilor poporului" s-ar fi lovit de rigoarea ta ideologica ca un F-16 de scutul energetic al Stelei Mortii.
Fascinant sa studiezi si perspectiva adversarului ideologic. Marii generali ai Asiei, de nivelul lui Sun Tzu sau Damdeok, excelau si in aceasta arta, caramida a intregului care este arta razboiului. Caci, fara iluzii pacifiste: de la leagan pina in mormint, traim intr-un univers sub asediu. Intr-un razboi spiritual cu infinite nuante si nenumarate fronturi. Eu nu cred in nimic, sau poate maschez cu asta credinta in ceva mai presus de religiile oamenilor...cine stie? Insa tu, stimate coleg, crezi in sfinta ascultare. De credinta si institutie deopotriva. Tu si Mihnea, sau baba care a pus vreascul sub curul lui Jan Huss, sau agentii Contrareformei, sau, pe partea ailalta, ala de l-a capturat pe Michel Servlet, sunteti mai asemanatori decit pareti.

E usor sa atacam pe cineva pentru ca apara invatatura de credinta "cu dintii". Este extremist, intolerant. Dar poate asa o fi invatat el. De unde oare?
Cred ca a fost Cineva care a zis "Cine nu este cu Mine, este impotriva Mea". Cred ca acelasi Cineva a gonit cu biciul schimbatorii de bani din templu, a rasturnat mesele vanzatorilor de animale pentru jertfa. Cred ca Acel Cineva nu era tolerant. Dar nu era tolerant cu invataturile si practicile gresite. Nu a lovit pe nimeni, a invatat sa intoarcem obrazul... "uraste pacatul, dar iubeste pacatosul". Sa fii intolerant cu introducerea in Biserica si incercarea de a-i convinge pe membrii sai sa accepte invataturi straine, gresite inseamna sa ii urmezi lui Hristos. Sa fii statornic in credinta, in invataturile Bisericii, critic la adresa celor care nu urmeaza invataturile (la adresa faptelor, nu a persoanelor), categoric, sa nu dai inapoi nu este gresit. Si e cale lunga pana la Inchizitie. Inchizitia e calea altora si isi mai zic infailibili. Hristos a propovaduit invatatura conform careia fiecare e liber sa aleaga. Dar alegerile facute au consecinte. Inchizitia a incalcat libertatea de a alege.
Deci corect este apararea principiilor, invataturilor si ideilor, dar cu principii, invataturi si idei si nu cu "sabia".

[cezar_ioan]

În prealabil postat de DragosP

Şi atunci de ce sunt creştini care afirmă că nu e necesară viaţa în Hristos pentru mântuire?
Şi că a fost suficientă jertfa sa?

Nu ştiu Dragoş, nu ştiu...
Probabil aşa au fost învăţaţi, poate aşa le cere lor inima. Nu ştiu, zău...

[antiecumenism]

"Asadar, va rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: folositi numai hrana crestina! Departati-va de buruiana straina, care este erezia! Ca ereticii, pentru a parea vrednici de crezare, amesteca pe Iisus Hristos cu propriile lor ganduri, intocmai ca cei care dau bauturi otravitoare amestecate cu miere si vin; cel care nu stie, ia cu placere bautura otravitoare si moare din pricina acelei rele dulceti. Feriti-va de unii ca acestia! Si veti reusi, daca nu va mandriti si nu va despartiti de Iisus Hristos Dumnezeu, de episcop si de poruncile Apostolilor".
Sfantul Ignatie Teoforul

[Decebal]

În prealabil postat de catalin2

P.S. Eu nu sunt adeptul conspiratiilor, adica implicarea masoneriei, iudaismului, societatilor oculte, etc. Poate are un rol si masoneria sau altele, dar cat timp e ceva ce doar se banuieste nu merita efortul de ne axa pe asta. Stim doar ce se vede, iar ecumenismul se vede.

Nu poate, ci sigur. Ecumenismul este produsul Masoneriei, aşa cum a spus şi sfântul Iustin Popovici, iar această realitate nu doar că este dovedibilă, ci este dovedită. Nu este o chestiune care să fie pusă sub semnul întrebării, ci este o certitudine. Problema este că Biserica, în sensul ei instituţional, nu mai luptă împotriva ideilor acestei secte. Evident că există şi nemasoni care au adoptat credinţe eretice şi sectante ecumeniste, dar locaşul stricăciunii de unde aceste idei eretice au ieşit şi proliferat sunt laboratoarele de idei ale închinătorilor lui Lucifer, sau altfel spus ale antihriştilor.

[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

Am mai spus-o şi altora, care se arată atât de stricţi şi războinici pe aici, susţinînd creştinismul de parc-ar fi jihadul islamic, nu alta:

Având în vedere că realitatea ne arată cu asupra de măsură că nu suntem în altceva decât într-un război spiritual şi religios continuu, atunci este evidentă, inclusiv şi din Biblie, dimensiunea războinică pe plan spiritual a creştinismului, iar în cazul nostru al Ortodoxiei. Şi Scripturile, şi Istoria şi Tradiţia ne învaţă exemplar acest lucru. Ceea ce Apocalipsa lui Ioan ne descoperă este realitatea evidentă a războiului între Bine şi Rău, între Hristos şi Antihrist, între Biserică, apărată de Hristos, şi Fiarele apocaliptice, precum şi slujitorii şi închinătorii acestor Fiare. Până la instaurarea definitivă a Împărăţiei lui Dumnezeu, a locuirii lui Dumnezeu cu oamenii în chip definitiv, această luptă va fi dusă de vrăjmaşul mântuirii şi de cei care i-au intrat în soldă.

În prealabil postat de cezar_ioan

Tradiţia Bisericii este o împletire continuă între statornicie şi dinamică vie. Păstrăm neschimbat, mai întâi, Duhul Părinţilor noştri, iar nu litera legii. Pentru Biserică a fost mereu necesar să îşi păstreze miezul şi să îşi nuanţeze suplu forma de expresie, adaptat la timpuri şi epoci.

Ecumenismul este tocmai acea putere şi ideologie care alungă Duhul Sfânt de la Biserică. Ecumenismul este împotriva Sfintei Tradiţii, este o trădare şi falsificare a credinţei Ortodoxe. Ecumenismul este luptă împotriva Duhului Sfânt, şi prin urmare împotriva Sfintei Tradiţii. Ecumenismul este hulă şi blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Ecumenismul strică judecata sănătoasă şi alterează darul duhovnicesc al discernământului. Ecumenismul luptă împotriva Revelaţiei dumnezeieşti în scopul de a pune în locul ei falsa cunoaştere a oamenilor, în special a antihriştilor, a hulitorilor potrivnici lui Dumnezeu, a celor inspiraţi de duhul întunecat al Satanei. Ecumenismul nu are nici în clin şi nici în mânecă cu duhul Sfintei Tradiţii a Bisericii; el este erezie, apostazie a credinţei, falsificare şi mistificare a adevărului, tentativă de îngropare a adevărului sub puterea nedreptăţii, a minciunii şi a înşelării satanice oculte. Ecumenismul promovează o falsă pace şi o falsă iubire, pentru ca să îndepărteze pe oameni de la Pacea şi Iubirea lui Hristos, pace şi iubire care nu sunt de la lume şi nici din lume, ci din dumnezeirea şi din umanitatea îndumnezeită a Mântuitorului Iisus Hristos.

În prealabil postat de cezar_ioan

Ce e mai bun? Un comportament care se mlădiază cu înţelepciune pe formele lumii ("Daţi cezarului ce-i al cezarului...") şi păstrează nealterat şi trofic duhul vieţii lăuntrice, ori un discurs cu aparenţă creştină dar plin de mizerii ofensatorii şi simţăminte din cele mai odioase?

"Mizeriile ofensatorii" şi "simţămintele odioase" sunt doar nişte alterări subiective ale receptorilor care nu percep adevărul mărturiei adevărului. Dealtfel, Sfânta Tradiţie nu este de natură să se mlădieze cu înţelepciune pe formele lumii, ea este o putere şi o misiune de a transforma formele lumii în sensul înduhovnicirii, spiritualizării acestora, Biserica fiind fermentul de nestricăciune care pus în aluatul căzut al lumii să o transforme şi pe aceasta după chipul veşnicei nestricăciuni şi în sensul unei comuniuni cât mai depline cu Izvorul Nestricăciunii. Altfel spus, în albia Sfintei Tradiţii noi nu dăm cezarului ce este al cezarului; aceasta este valabil doar în anumite afaceri lumeşti, şi doar în anumite condiţii. Biserica preia bogăţiile lumii, înţelepciunea ei şi ştiinţa ei, dar le supune unei selecţii potrivit criteriilor Sfintei Tradiţii şi unui proces de transformare, de transfigurare creştină a acestora.

În prealabil postat de cezar_ioan

Cei care nu disting bine litera de duh, aparenţa de esenţă, coaja de miez, lfac mare deserviciu semenilor şior înşile. Un discurs sforăitor, fără pic de evlavie şi înfrângere a inimii, un discurs triumfalist şi gol pe dinăuntru, un discurs care flutură demagogic formule de credinţă dar dincolo de care cineva fluieră a pustiu: ...

Este aici o descriere foarte potrivită a esenţei fenomenului ecumenist. Pentru că ecumenismul este întru adevăr o nediscernere a Duhului Sfânt, o nediscernere a esenţei de aparenţe, a miezului de coajă, un amestec haotic, dar programatic (că "băieţii deştepţi" îl fac cu program, cu agendă) între duhul adevărului şi duhul înşelării aşa încât să se ajungă la a spune minciunii adevăr şi adevărului minciună, răului bine şi binelui rău, întunericului lumină şi luminii întuneric. Ecumenismul este promovarea inversiunii valorilor, este lupta pentru instaurarea falselor valori în Lăcaşul cel Sfânt, în locul adevăratelor valori a căror prezenţă şi lucrare se discerne prin darul Duhului Sfânt. Ecumenismul este lipsă de Cruce şi de Înviere, este discurs sforăitor, fără pic de evlavie şi de înfrângere a inimii, un discurs triumfalist şi gol pe dinăuntru, plin de viermii stricăciunii, ai ereziei şi ai apostaziei, un discurs care flutură demagogic formule de credinţă dar dincolo de care Satana fluieră a pustiu. După comunism a venit ecumenismul, iar "după ecumenism vine satanismul".

[cezar_ioan]

În prealabil postat de DragosP

Şi atunci de ce sunt creştini care afirmă că nu e necesară viaţa în Hristos pentru mântuire?
Şi că a fost suficientă jertfa sa?

Probabil că aşa au fost învăţaţi. Sunt şi la noi destui care zic să nu ne omorâm prea tare, să nu ne credem noi nu ştiu ce sfinţi, să ţinem de rânduieli şi cu asta gata, ne-am mântuit.
Dacă prin viaţa în Hristos înţelegem doar tiparele formale ale ritualurilor, atunci chiar că nu mai e vorba de mântuire. Ne-am făcut iarăşi farisei făţarnici.

Problema mare e că înţelegem diferit viaţa în Hristos şi că reacţionăm prost la diversitate.
Exceptînd pe atei şi pe agnostici, cărora oricum le cam e indiferent ce spun şi ce fac credincioşii, noi ceilalţi avem de suportat o diversitate considerabilă de curente, gusturi, chiar practici în ciuda faptului că toţi ne numim creştini. Ne e greu să credem că şi cel care nu merge ca noi, nu vorbeşte ca noi, nu citeşte ca noi, nu tâlcuieşte ca noi, nu se închină ca noi - va fi mântuit, poate, prin Mila Domnului. Până una alta suntem tentaţi mai degrabă să-l respingem, dacă nu cu totul explicit atunci măcar în taina gândurilor noastre. Acceptarea alterităţii e o probă grea de caracter.

Cei care au călătorit mult, pe întinsul ţării şi al lumii precum şi cu gândul şi cu experienţele de viaţă, sunt mult mai înţelegători cu semenii şi mult mai suportivi decât cei care au stat în bisericuţa lor bântuită de toate spaimele nălucirilor subiective.
Perspectiva largă a omenescului înţelege perspectiva îngustă a închistatului, dar invers nu merge. Ignoranţa, de oriunde şi-ar trage seva, nu poate fi decât agresivă şi întunecată.

Viaţa în Hristos este şi o taină a fiecăruia, ea nereducîndu-se doar la aspectele formale, ritualiste, în care ne tot împinge omul împietrit şi limitat.
A fi în Biserică nu înseamnă doar a participa la slujbe şi a repeta la nesfârşit, ca o moară stricată, aceleaşi formule verbale împrumutate de la alţii. Oare nu făceau şi fariseii şi cărturarii la fel? Şi ce-au primit de la Hristos - oare nu multe şi grele Vai!-uri?

Creştinii care se ţin obsesional la formule verbale standard nu sunt pentru mine fraţi de credinţă şi vieţuire, ci pacienţi netrataţi, sărmanii de ei (şi de noi, că puterea lor de îmbolnăvire a semenilor mare este). O comunitate care vede în texte dumnezeul mântuirii uită că Domnul a scris pe nisip, sub bătaia vântului...
Primatul textelor şi formulelor verbale asupra vieţii, aparţine sistemelor ideologice dictatoriale, nebuniei paranoide, iar nu lucrării de despătimire iubitoare instituite de Hristos şi susţinute de Duhul Sfânt.
Biserica nu e nici parlament, nici curte cu juri. Nu e nici manual constituţional, nici soldăţeală cu ifose. Nu e nici balamuc obsesional, nici buticul lui nea Gheorghe.
Ce este Biserica, să cugete fiecare din noi, mai des şi mai serios, înainte de toate. Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Decebal

"Mizeriile ofensatorii" şi "simţămintele odioase" sunt doar nişte alterări subiective ale receptorilor care nu percep adevărul mărturiei adevărului.

deci anti-ecumenismul de pe forum e ca arta moderna.
Daca ti se pare un pic p-aiurea pana unde duce in anumite cazuri, "domne, tu nu intelegi ce vrea sa zica, si nu esti destul de inteligent sa ii intelegi profunzimea."

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de cezar_ioan

Creştinii care se ţin obsesional la formule verbale standard nu sunt pentru mine fraţi de credinţă şi vieţuire, ci pacienţi netrataţi, sărmanii de ei (şi de noi, că puterea lor de îmbolnăvire a semenilor mare este).

te referi la cei din BO?

daca nu, sunt de acord.

daca da, asta e doar snobism teologic.

[Decebal]

Păi nu diversitatea este problema, aici este vorba despre cu totul şi cu totul altceva. Şi chiar şi dacă unii s-ar mântui în alte "confesiuni creştine", prin mila Domnului este adevărat, asta nu înseamnă că Religia lor sau învăţătura lor de credinţă este cea adevărată; tot ce putem spune, din punct de vedere ortodox, este că şi-a făcut milă Dumnezeu cu ei şi poate că au avut şi ei ca oameni valoarea lor. Dar de aici şi până la a spune că Erezia şi Heterodoxia ar fi pe acelaşi plan şi la acelaşi nivel este o cale de netrecut; cum spuneau cândva rumânii, pe aici nu se trece!! Diversitatea este valabilă în sânul uneia şi aceleiaşi Biserici, pentru că Duhul Sfânt este acela care lucrează multitudinea darurilor în Biserică, dar această diversitate este una de natură să nu afecteze, să nu ciuntească, să nu ştirbească, să nu altereze unitatea, pentru că Acelaşi Duh Sfânt este Duhul unităţii. Evident că noi acceptăm alteritatea; din nefericire, alteritatea este cea care nu ne suportă pe noi; toate crimele catolicismului şi toate uneltirile şi loviturile protestantismului împotriva Ortodoxiei arată foarte clar acest lucru; sunt câteva exemple inclusiv date aici pe forum care arată foarte clar care este poziţia Sectanţilor faţă de alteritate, fiind de asemenea şi un barometru de măsurat reaua credinţă a celor care ascund sau se fac că nu văd adevărul în nelegiuirea lor. Cu alte cuvinte, din punct de vedere istoric, dar se pare că don Cezar a cam absentat la Istorie, cei care au avut şi au cu adevărat probleme cu alteritatea sunt în principal Sectanţii (şi Eretici dealtfel) catolici şi protestanţi.

Translaţia pe care don Cezar vrea să o facă de pe planul dogmelor şi al adevărului, pe planul subiectivismelor chipurile mai răsărite la cap nu se susţine deci. Este o falsă abordare, o abordare mincinoasă, care nu prezintă în acelaşi timp nici o poziţie dogmatică; după cum bine se vede nu există nici o caracterizare, o definire a ecumenismului, atacurile exprimate aşa la modul general împotriva "închistaţilor", "ignoranţilor", "întunecaţilor", "agresivilor", "limitaţilor", "împietriţilor", "formaliştilor", "nebunilor netrataţi", "obsedaţilor" nefiind decât utilizarea unor false etichete în lipsa argumentelor. Insulta a devenit argumentul suprem, dar nu ştim în favoarea a ce, că don Cezar nu binevoieşte să ne lumineze pentru ce "ecumenism" militează dumnealui aici.

Ce este deci ecumenismul? A călca în picioare adevărul în numele falsei iubiri, a falsei comuniuni, a falsei înţelegeri! A săvârşi adulter spiritual faţă de adevăratul Dumnezeu în numele slujirii unui fals dumnezeu, unui demon al închipuirii înfrăţiţilor, fără criterii, dintre popoare. A blasfemia Duhul adevărului şi lucrarea Acestuia în numele unei false unităţi în diversitate!

Ortodoxia nu este intoleranţă şi lipsă de înţelegere la modul general; intoleranţa Ortodoxiei Creştine se manifestă în planul dogmelor, al adevărului, în general al lucrurilor care nu pot fi negociate, şi care nu se vor negocia (decât de către iude, ignoranţi sau trădători). Ortodoxia nu este bisericuţă bântuită de spaimele unor năluciri subiective şi nu are o perspectivă îngustă, de închistat, iar ignoranţa îi este străină. Ortodoxia este universală prin excelenţă, deschisă faţă de ceilalţi dar selectivă, prin Duhul Sfânt, când vine vorba de a primi de la ceilalţi. Dimpotrivă cei care sunt bântuiţi de spaimele propriului lor provincialism şi propriilor lor limite sunt Sectanţii, adică "catolicii", "pocăiţii" şi ecumeniştii.

Ecumenismul este tocmai acea putere şi ideologie care alungă Duhul Sfânt de la Biserică. Ecumenismul este împotriva Sfintei Tradiţii, este o trădare şi falsificare a credinţei Ortodoxe. Ecumenismul este luptă împotriva Duhului Sfânt, şi prin urmare împotriva Sfintei Tradiţii. Ecumenismul este hulă şi blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Ecumenismul strică judecata sănătoasă şi alterează darul duhovnicesc al discernământului. Ecumenismul luptă împotriva Revelaţiei dumnezeieşti în scopul de a pune în locul ei falsa cunoaştere a oamenilor, în special a antihriştilor, a hulitorilor potrivnici lui Dumnezeu, a celor inspiraţi de duhul întunecat al Satanei. Ecumenismul nu are nici în clin şi nici în mânecă cu duhul Sfintei Tradiţii a Bisericii; el este erezie, apostazie a credinţei, falsificare şi mistificare a adevărului, tentativă de îngropare a adevărului sub puterea nedreptăţii, a minciunii şi a înşelării satanice oculte.