Ortodoxia si ecumenismul

În prealabil postat de antiecumenism

-trebuie sa respingem si ereziile cele stricatoare de suflet,ecumenismul fiind erezia tuturor ereziilor si produsul masoneriei (masoneria fiind o organizatie satanica)

Să le respingem atunci când este cazul, respectiv atunci când ni se cere să le adoptăm. Părinții de care pomenești n-au vorbit obsesiv despre ecumenism, au avut o viață duhovnicească în primul rând.

Concentrându-ne atât de mult pe problema ecumenismului trecem prea ușor peste ceea ce este cel mai important în Ortodoxie. Uităm că ea înseamnă, de fapt, creștinismul autentic, uităm, prea adesea că ce ne interesează este viața în Hristos.

Mă tem să nu ajungem în situația în care s-a aflat părintele Stăniloae la o conferință, unde majoritari erau catolicii, care, preocupați de problemele lor, l-au apostrofat la un moment dat, spunându-i că nu despre Hristos este vorba acolo.

Dacă vrem să păstrăm credința adevărată, nu ne este de folos să dăm citate interminabile care au un „anti-” în față, ci să o trăim la modul cel mai autentic cu putință; și să nu uităm că mărturisirea credinței se face cu propria viață, căci fără faptă este moartă, puterea ei venind tocmai din unirea cu făptuirea.

Altfel, cuvintele nu vor avea putere, chiar dacă le vom striga cât vom putea de tare. În loc să-i convingem, îi vom determina să-și acopere urechile.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de N.Priceputu

Să le respingem atunci când este cazul, respectiv atunci când ni se cere să le adoptăm. Părinții de care pomenești n-au vorbit obsesiv despre ecumenism, au avut o viață duhovnicească în primul rând.

Concentrându-ne atât de mult pe problema ecumenismului trecem prea ușor peste ceea ce este cel mai important în Ortodoxie. Uităm că ea înseamnă, de fapt, creștinismul autentic, uităm, prea adesea că ce ne interesează este viața în Hristos.

Mă tem să nu ajungem în situația în care s-a aflat părintele Stăniloae la o conferință, unde majoritari erau catolicii, care, preocupați de problemele lor, l-au apostrofat la un moment dat, spunându-i că nu despre Hristos este vorba acolo.

Dacă vrem să păstrăm credința adevărată, nu ne este de folos să dăm citate interminabile care au un „anti-” în față, ci să o trăim la modul cel mai autentic cu putință; și să nu uităm că mărturisirea credinței se face cu propria viață, căci fără faptă este moartă, puterea ei venind tocmai din unirea cu făptuirea.

Altfel, cuvintele nu vor avea putere, chiar dacă le vom striga cât vom putea de tare. În loc să-i convingem, îi vom determina să-și acopere urechile.

bine ati zis.

[catalin2]

Protocoalele Sionului nu cred ca sunt adevarate, sunt probabil copiate dupa o o critica din timpul lui Napoleon III si introduse cuvintele pentru evrei.
Oricum, nu are rost sa le amestecam cu ecumenismul. Si nici cu masoneria sa tot spunem de ea, chiar daca ar fi initiat ecumenismul. L-a facut acum 100 de ani, nu putem sa ne intoarcem in timp sa ii impiedicam, trebuie sa vorbim de ce efecte sunt azi.
Daca le amestecam pe toate o sa cadem in derizoriu si o sa se piarda mesajul care e de fapt important, ecumenismul. Masoneria si iudaismul sunt in afara Bisericii, ecumenismul a patruns intre unii credinciosi si chiar preoti (ba chiar si ierarhi, vedem IPS. Corneanu).

[antiecumenism]

În prealabil postat de catalin2

Protocoalele Sionului nu cred ca sunt adevarate, sunt probabil copiate dupa o o critica din timpul lui Napoleon III si introduse cuvintele pentru evrei.
Oricum, nu are rost sa le amestecam cu ecumenismul. Si nici cu masoneria sa tot spunem de ea, chiar daca ar fi initiat ecumenismul. L-a facut acum 100 de ani, nu putem sa ne intoarcem in timp sa ii impiedicam, trebuie sa vorbim de ce efecte sunt azi.
Daca le amestecam pe toate o sa cadem in derizoriu si o sa se piarda mesajul care e de fapt important, ecumenismul. Masoneria si iudaismul sunt in afara Bisericii, ecumenismul a patruns intre unii credinciosi si chiar preoti (ba chiar si ierarhi, vedem IPS. Corneanu).

-chiar daca nu ar fii adevarate totusi exista masoneria aceasta organizatie satanica care lupta impotriva crestinismului,care pana acum in lojile lor puteau sa creeze alte sute de protocoale prin care isi propuneau sa faca rau,si chiar si-au propus si au facut rau.
-deci ideea e sa inteleaga credinciosii ca aceasta organizatie satanica lupta impotriva crestinismului si de aceea a sprijinit si creat ecumenismul si Consiliul Mondial al Bisericilor (al ereziilor de fapt),si are scopuri ascunse satanice.
-pt ca daca oamenii inteleg acest lucru atunci inteleg de ce a zis parintele Staniloae ca ecumenismul este produsul masoneriei,adica al acestei organizatii satanice si deci trebuie sa fim impotriva lui.
-se pare ca a patruns si masoneria in Biserica pt ca unii ierahi sunt si masoni,si daca nu era asa de grav nu ar fi scris Mitropolitul Nicolae al Ardealului un studiu impotriva masoneriei,si nu ar fi fost anatemizata masoneria,Mitropolitul Nicolae al Ardealului si-a dat seama ca unii clerici,preoti...au aderat la aceasta organizatie satanica si trage un semnal de alarma:

STUDIU ASUPRA FRANCMASONERIEI: Scris de Î.P.S. NICOLAE al Ardealului
http://carteromaneasca.wordpress.com...al-ardealului/

la fel Arhim. Haralambie Vasilopoulos -ISTORIA ECUMENISMULUI. Ecumenismul antihristic,papal,protestant,sionist.Masoneria:
http://carteromaneasca.wordpress.com...ist-masoneria/

la fel grecii:Declaratie Oficială a Bisericii Greciei privind masoneria (1933)
http://carteromaneasca.wordpress.com...asoneria-1933/

"Francmasoneria nu este o societate filantropică sau o scoală filosofică, ci constituie un sistem mistagogic ce aminteste de vechile credinte păgâne din care provine si a căror continuare si rod este.
Francmasoneria, care incearcă să inglobeze treptat intreaga omenire si care promite perfectiunea morală si cunoasterea adevărului, astăzi vrea să se ridice in pozitia unei super-religii, privind la celelalte religii (neexceptând crestinismul) ca fiindu-i inferioare.
Incompatibilele contradictii dintre Crestinism si Francmasonerie sunt clare. Este firesc faptul că diferite denominatiuni crestine au luat pozitie impotriva Francmasoneriei. Nu numai Biserica Catolică, pentru propriile-i motive, a infierat prin numeroase enciclice papale miscarea masonică, ci si comunitătile luterane, metodiste sau presbiteriene au declarat-o ca fiind incompatibilă cu crestinismul. Mai mult ca oricare, Biserica Ortodoxă, păstrând in integralitatea sa tezaurul credintei crestine, i s-a impotrivit de fiecare dată când chestiunea Francmasoneriei a fost ridicată.
Ca urmare, clerului nu-i poate fi permis să facă parte din această organizatie. Orice cleric care o va face trebuie depus. Este absolut necesar să fie atrasă atentia acelora care au intrat in Masonerie fără gânduri ascunse si fără să se fi lămurit ce este intr-adevăr Masoneria, să rupă orice legătură cu ea, crestinismul fiind singura religie care invată adevărul absolut si care satisface intru totul nevoile morale si religioase ale omului. In unanimitate si intr-un singur glas episcopii Bisericii Greciei au aprobat cele spuse si declară că toti fiii credinciosi ai Bisericii trebuie să se ferească de Francmasonerie. "

Afurisania impotriva francmasoneriei dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului 1815)

„Prin urmare, spunem că, oricine fiind imbrăcat in sfintele vesminte cu epitrahil si omofor, si un astfel de om vă va bine vesti vouă o altă Evanghelie afară de ceea ce am bine vestit vouă, măcar de ar fi si Inger din cer, anatema să fie. (Galateni, I, 8-9) Deci, oricâti se alătură cu grăbire acestei slujbe drăcesti si nelegiuite a francmasoneriei, si toti cei ce ii urmează in mândria si rătăcirea lor, să fie afurisiti si dati anatemei de către Tatăl, Fiul si Sfântul Duh. După moarte, ei nu vor avea parte de iertare si dezlegare. Suspinând si tremurând, precum Cain, vor fi ei asupra pământului. (Facere IV, 14). Pământul se va deschide si ii va inghiti ca pe Dathan si Aviron (Numeri XVI, 31-32). Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, si partea lor cu Iuda vânzătorul. Ingerul Domnului ii va izgoni cu sabia de foc, si, până la sfârsitul vietii lor, nimic nu vor dobândi. Fie ca lucrările si mestesugurile lor să fie blestemate si să se inece intr-un nor de praf, ca o arie de treierat in miezul verii. Si toti cei ce vor stărui in răutatea lor vor avea parte de o atare răsplată. Dar toti cei ce vor iesi din mijlocul lor si se vor deosebi, si vor scuipa urâcioasa lor erezie, si se vor lepăda de blestemata lor mândrie, unii ca acestia vor primi plata zelotului Fineas; adică vor fi binecuvântati si iertati de către Tatăl, Fiul si Sfântul Duh, Treimea cea singură neamestecată si nedespărtită, Unul Dumnezeu in fiintă, si de către noi, smeritii Săi slujitori.”
(Declaratia lui Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului. Cipru, 2 februarie, 1815)

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Dacă vrem să păstrăm credința adevărată, nu ne este de folos să dăm citate interminabile care au un „anti-” în față, ci să o trăim la modul cel mai autentic cu putință; și să nu uităm că mărturisirea credinței se face cu propria viață, căci fără faptă este moartă, puterea ei venind tocmai din unirea cu făptuirea.

De fapt e doar partial asa. Am dat un citat (nu-mi mai amintesc de unde era si nu mai caut mesajul) in care se spunea ca si un pacatos daca marturiseste adevarul sa ne uitam la ce spune, chiar daca e pacatos. In schimb si cineva care pare a avea viata sfanta daca nu marturiseste adevarul sa nu ascultam orbeste. Totul in functie de invatatura revelata, invatatura Bisericii, nu are importanta ce spune unul sau altul. Arie se spune ca se ruga mult si postea, nu avea importanta.

În prealabil postat de N.Priceputu

Să le respingem atunci când este cazul, respectiv atunci când ni se cere să le adoptăm. Părinții de care pomenești n-au vorbit obsesiv despre ecumenism, au avut o viață duhovnicească în primul rând.
Concentrându-ne atât de mult pe problema ecumenismului trecem prea ușor peste ceea ce este cel mai important în Ortodoxie. Uităm că ea înseamnă, de fapt, creștinismul autentic, uităm, prea adesea că ce ne interesează este viața în Hristos.

Nu vine nimeni sa ne roage sa le adoptam, nici macar nu sunt prezentate ca oferta, sunt luate la pachet cu inavatura ortodoxa, multi nefacand deosebire intre aceste invataturi. Fiecare credincios are datoria sa cunoasca invatatura ortodoxa si sa stie sa o deosebeasca de cea falsa.
Deja e aoptata de multi credinciosi si chiar preoti. Sa nu uitam ca stilismul a aparut tocmai din cauza ecumenismului adoptat atunci de Patriarhia Ecumenica. S-a dorit atunci sa se faca niste pasi pentru apropierea de alte culte si una din modificarile propuse a fost schimbarea calendarului la fel ca celelalte culte. Deja cred ca mai mult de jumatate din credinciosi cred ca si catolicii sunt la fel ca ortoodcsii, sau tot pe acolo. De aceea cand e ceva, o casatorie nu prea stau pe ganduri sa faca nunta la catolici sau chiar sa se converteasca la ei. Erezia cred ca nici nu se mai stie ce e, Se numeste acum diferenta de opinie.
Erezia este cel mai am mare pacat, duca la pierderea harului chiar si pentru cineva din Biserica, daca o adopta voit (adica stie si adevarul). Iar ecumenismul nu e doar o erezie, e mai mult decat atat. Este negarea intregii invataturi ortodoxe, pentru ca se considera pe acelasi plan si invatatura gresita catolica, si a celorlalte culte.

În prealabil postat de catalin2

De fapt e doar partial asa. Am dat un citat (nu-mi mai amintesc de unde era si nu mai caut mesajul) in care se spunea ca si un pacatos daca marturiseste adevarul sa ne uitam la ce spune, chiar daca e pacatos.

Nu știu ce citat ai dat, însă nu înțeleg cum poate fi doar parțial adevărat, când asta este ceea ce spune Hristos: „Cel ce aude acestea dar nu face, asemenea este celui care-și zidește casa pe nisip”.

Totodată, El spune despre Sine că este Calea, Adevărul și Viața; nu doar Adevărul. Toate acestea sunt împreună: cine este pe Cale, este în Adevăr și are Viață. Nu poți fi în adevăr fără să fii pe cale, adică fără să făptuiești, precum și făptuirea fără credința în Hristos este zadarnică. În ambele cazuri ești lipsit de Viață.

De altfel, eu asta încercam să arăt: Credința mărturisită numai cu gura nu are putere. De aceea teoretic suntem un neam de creștini ortodocși; practic, însă, constatăm că trăim vremuri apocaliptice, în care credința s-a slăbănogit de tot. Iar dacă pentru asta căutăm cauze (doar) în afara noastră, vom sfârși învinși de paranoia.


Reamintesc cuvintele sfântului apostol Iacob:

„Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu din faptele mele îţi voi arăta credinţa mea.
Tu crezi că unul este Dumnezeu?: Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură...
Dar vrei tu să'nţelegi, omule uşuratic, că credinţa fără fapte este moartă?”
(Iacob 2, 17-19)

În prealabil postat de catalin2

Deja cred ca mai mult de jumatate din credinciosi cred ca si catolicii sunt la fel ca ortoodcsii, sau tot pe acolo. De aceea cand e ceva, o casatorie nu prea stau pe ganduri sa faca nunta la catolici sau chiar sa se converteasca la ei. Erezia cred ca nici nu se mai stie ce e, Se numeste acum diferenta de opinie.

Ție asta ți se pare esențial, de aici neînțelegerea dintre noi și dintre tine și cei pe care-i socotești ecumeniști. Eu consider că mai în adevăr este omul, indiferent de confesiunea lui, care nu stă indiferent la suferința celui căzut, decât cel cu o credință impecabilă la nivel teoretic, dar care trece pe lângă. Prefer un catolic implicat cu tot sufletul, cu toată sinceritatea în trăirea credinței, unui ortodox indiferent. Genul acesta de gândire este ceea ce tu numești ecumenism, probabil. Însă ea are temei evanghelic.

M-aș simți mai înfrățit cu tine, cu antiecumenism ș.a., dacă toată energia pe care o depuneți pentru a susține antiecumenismul ați orienta-o către susținerea unei credințe făptuitoare; dacă ați vedea în indiferentism (față de suferința altora, față de decăderea morală) un pericol mai mare decât ecumenismul.

Iar dacă credința s-ar uni cu fapta în poporul nostru, fiți siguri că s-ar întări atât de mult, încât nimic din afară n-ar mai putea-o dărâma. Voi vedeți că este gata să se prăbușească, de aceea sunteți alarmați; și este adevărat, însă e gata să cadă pentru că e slabă, pentru că temelia ei nu este pe piatră, după cum a arătat Domnul.

[DragosP]

În prealabil postat de N.Priceputu

M-aș simți mai înfrățit cu tine, cu antiecumenism ș.a., dacă toată energia pe care o depuneți pentru a susține antiecumenismul ați orienta-o către susținerea unei credințe făptuitoare; dacă ați vedea în indiferentism (față de suferința altora, față de decăderea morală) un pericol mai mare decât ecumenismul.

Hristos a Înviat!
Cu tot respectul: de unde ştii tu care este modul lor de trăire al credinţei în viaţa reală?

Adevărat a înviat!
N-am presupus niciodată că în viața reală nu și-ar trăi credința faptic, într-un mod mai bun decât o fac eu, cu siguranță.
M-am referit la ce propovăduiesc ei aici, la accentul pe care-l pun în privința credinței, la ceea ce consideră ei că este mai important.
Și mi se pare că accentul cade pe mărturisirea și apartenența formală la dreapta credință. Fără îndoială că și ei spun că nu e suficient atât, însă este cel mai important. Or, în Biserica noastră observ prea mult oprirea la acest „cel mai important”, care rămânând singur nu aduce roade.

[DragosP]

Eu unul personal cred că nu şi-au pus problema să comunice altceva. În fond, de stai şi te gândeşti, e normal: nu poţi fi în Adevăr dacă pleci de la o minciună. Sau da?

Corect. Însă important mi se pare să înțelegem că adevărul creștin nu este o teorie bine pusă la punct, care face din Biserică un sistem foarte bine definit și închis al mântuirii. El are un înțeles numai când este unit cu viața. Iar atunci teama de lipsa făptuirii devine mai mare decât teama de a considera că e posibil ca și unul de altă confesiune să se mântuiască.

(reeditat)