Ortodoxia si ecumenismul

[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

Am mai spus-o şi altora, care se arată atât de stricţi şi războinici pe aici, susţinînd creştinismul de parc-ar fi jihadul islamic, nu alta:

Având în vedere că realitatea ne arată cu asupra de măsură că nu suntem în altceva decât într-un război spiritual şi religios continuu, atunci este evidentă, inclusiv şi din Biblie, dimensiunea războinică pe plan spiritual a creştinismului, iar în cazul nostru al Ortodoxiei. Şi Scripturile, şi Istoria şi Tradiţia ne învaţă exemplar acest lucru. Ceea ce Apocalipsa lui Ioan ne descoperă este realitatea evidentă a războiului între Bine şi Rău, între Hristos şi Antihrist, între Biserică, apărată de Hristos, şi Fiarele apocaliptice, precum şi slujitorii şi închinătorii acestor Fiare. Până la instaurarea definitivă a Împărăţiei lui Dumnezeu, a locuirii lui Dumnezeu cu oamenii în chip definitiv, această luptă va fi dusă de vrăjmaşul mântuirii şi de cei care i-au intrat în soldă.

În prealabil postat de cezar_ioan

Tradiţia Bisericii este o împletire continuă între statornicie şi dinamică vie. Păstrăm neschimbat, mai întâi, Duhul Părinţilor noştri, iar nu litera legii. Pentru Biserică a fost mereu necesar să îşi păstreze miezul şi să îşi nuanţeze suplu forma de expresie, adaptat la timpuri şi epoci.

Ecumenismul este tocmai acea putere şi ideologie care alungă Duhul Sfânt de la Biserică. Ecumenismul este împotriva Sfintei Tradiţii, este o trădare şi falsificare a credinţei Ortodoxe. Ecumenismul este luptă împotriva Duhului Sfânt, şi prin urmare împotriva Sfintei Tradiţii. Ecumenismul este hulă şi blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Ecumenismul strică judecata sănătoasă şi alterează darul duhovnicesc al discernământului. Ecumenismul luptă împotriva Revelaţiei dumnezeieşti în scopul de a pune în locul ei falsa cunoaştere a oamenilor, în special a antihriştilor, a hulitorilor potrivnici lui Dumnezeu, a celor inspiraţi de duhul întunecat al Satanei. Ecumenismul nu are nici în clin şi nici în mânecă cu duhul Sfintei Tradiţii a Bisericii; el este erezie, apostazie a credinţei, falsificare şi mistificare a adevărului, tentativă de îngropare a adevărului sub puterea nedreptăţii, a minciunii şi a înşelării satanice oculte. Ecumenismul promovează o falsă pace şi o falsă iubire, pentru ca să îndepărteze pe oameni de la Pacea şi Iubirea lui Hristos, pace şi iubire care nu sunt de la lume şi nici din lume, ci din dumnezeirea şi din umanitatea îndumnezeită a Mântuitorului Iisus Hristos.

În prealabil postat de cezar_ioan

Ce e mai bun? Un comportament care se mlădiază cu înţelepciune pe formele lumii ("Daţi cezarului ce-i al cezarului...") şi păstrează nealterat şi trofic duhul vieţii lăuntrice, ori un discurs cu aparenţă creştină dar plin de mizerii ofensatorii şi simţăminte din cele mai odioase?

"Mizeriile ofensatorii" şi "simţămintele odioase" sunt doar nişte alterări subiective ale receptorilor care nu percep adevărul mărturiei adevărului. Dealtfel, Sfânta Tradiţie nu este de natură să se mlădieze cu înţelepciune pe formele lumii, ea este o putere şi o misiune de a transforma formele lumii în sensul înduhovnicirii, spiritualizării acestora, Biserica fiind fermentul de nestricăciune care pus în aluatul căzut al lumii să o transforme şi pe aceasta după chipul veşnicei nestricăciuni şi în sensul unei comuniuni cât mai depline cu Izvorul Nestricăciunii. Altfel spus, în albia Sfintei Tradiţii noi nu dăm cezarului ce este al cezarului; aceasta este valabil doar în anumite afaceri lumeşti, şi doar în anumite condiţii. Biserica preia bogăţiile lumii, înţelepciunea ei şi ştiinţa ei, dar le supune unei selecţii potrivit criteriilor Sfintei Tradiţii şi unui proces de transformare, de transfigurare creştină a acestora.

În prealabil postat de cezar_ioan

Cei care nu disting bine litera de duh, aparenţa de esenţă, coaja de miez, lfac mare deserviciu semenilor şior înşile. Un discurs sforăitor, fără pic de evlavie şi înfrângere a inimii, un discurs triumfalist şi gol pe dinăuntru, un discurs care flutură demagogic formule de credinţă dar dincolo de care cineva fluieră a pustiu: ...

Este aici o descriere foarte potrivită a esenţei fenomenului ecumenist. Pentru că ecumenismul este întru adevăr o nediscernere a Duhului Sfânt, o nediscernere a esenţei de aparenţe, a miezului de coajă, un amestec haotic, dar programatic (că "băieţii deştepţi" îl fac cu program, cu agendă) între duhul adevărului şi duhul înşelării aşa încât să se ajungă la a spune minciunii adevăr şi adevărului minciună, răului bine şi binelui rău, întunericului lumină şi luminii întuneric. Ecumenismul este promovarea inversiunii valorilor, este lupta pentru instaurarea falselor valori în Lăcaşul cel Sfânt, în locul adevăratelor valori a căror prezenţă şi lucrare se discerne prin darul Duhului Sfânt. Ecumenismul este lipsă de Cruce şi de Înviere, este discurs sforăitor, fără pic de evlavie şi de înfrângere a inimii, un discurs triumfalist şi gol pe dinăuntru, plin de viermii stricăciunii, ai ereziei şi ai apostaziei, un discurs care flutură demagogic formule de credinţă dar dincolo de care Satana fluieră a pustiu. După comunism a venit ecumenismul, iar "după ecumenism vine satanismul".