Ortodoxia si ecumenismul

[DragosP]

În prealabil postat de cezar_ioan

Păi... nu e obligatorie nici viaţa în Hristos. Cum să fie obligatorie?

Şi atunci de ce sunt creştini care afirmă că nu e necesară viaţa în Hristos pentru mântuire?
Şi că a fost suficientă jertfa sa?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de DragosP

Şi atunci de ce sunt creştini care afirmă că nu e necesară viaţa în Hristos pentru mântuire?
Şi că a fost suficientă jertfa sa?

Nu ştiu Dragoş, nu ştiu...
Probabil aşa au fost învăţaţi, poate aşa le cere lor inima. Nu ştiu, zău...

[antiecumenism]

"Asadar, va rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: folositi numai hrana crestina! Departati-va de buruiana straina, care este erezia! Ca ereticii, pentru a parea vrednici de crezare, amesteca pe Iisus Hristos cu propriile lor ganduri, intocmai ca cei care dau bauturi otravitoare amestecate cu miere si vin; cel care nu stie, ia cu placere bautura otravitoare si moare din pricina acelei rele dulceti. Feriti-va de unii ca acestia! Si veti reusi, daca nu va mandriti si nu va despartiti de Iisus Hristos Dumnezeu, de episcop si de poruncile Apostolilor".
Sfantul Ignatie Teoforul

[cezar_ioan]

În prealabil postat de DragosP

Şi atunci de ce sunt creştini care afirmă că nu e necesară viaţa în Hristos pentru mântuire?
Şi că a fost suficientă jertfa sa?

Probabil că aşa au fost învăţaţi. Sunt şi la noi destui care zic să nu ne omorâm prea tare, să nu ne credem noi nu ştiu ce sfinţi, să ţinem de rânduieli şi cu asta gata, ne-am mântuit.
Dacă prin viaţa în Hristos înţelegem doar tiparele formale ale ritualurilor, atunci chiar că nu mai e vorba de mântuire. Ne-am făcut iarăşi farisei făţarnici.

Problema mare e că înţelegem diferit viaţa în Hristos şi că reacţionăm prost la diversitate.
Exceptînd pe atei şi pe agnostici, cărora oricum le cam e indiferent ce spun şi ce fac credincioşii, noi ceilalţi avem de suportat o diversitate considerabilă de curente, gusturi, chiar practici în ciuda faptului că toţi ne numim creştini. Ne e greu să credem că şi cel care nu merge ca noi, nu vorbeşte ca noi, nu citeşte ca noi, nu tâlcuieşte ca noi, nu se închină ca noi - va fi mântuit, poate, prin Mila Domnului. Până una alta suntem tentaţi mai degrabă să-l respingem, dacă nu cu totul explicit atunci măcar în taina gândurilor noastre. Acceptarea alterităţii e o probă grea de caracter.

Cei care au călătorit mult, pe întinsul ţării şi al lumii precum şi cu gândul şi cu experienţele de viaţă, sunt mult mai înţelegători cu semenii şi mult mai suportivi decât cei care au stat în bisericuţa lor bântuită de toate spaimele nălucirilor subiective.
Perspectiva largă a omenescului înţelege perspectiva îngustă a închistatului, dar invers nu merge. Ignoranţa, de oriunde şi-ar trage seva, nu poate fi decât agresivă şi întunecată.

Viaţa în Hristos este şi o taină a fiecăruia, ea nereducîndu-se doar la aspectele formale, ritualiste, în care ne tot împinge omul împietrit şi limitat.
A fi în Biserică nu înseamnă doar a participa la slujbe şi a repeta la nesfârşit, ca o moară stricată, aceleaşi formule verbale împrumutate de la alţii. Oare nu făceau şi fariseii şi cărturarii la fel? Şi ce-au primit de la Hristos - oare nu multe şi grele Vai!-uri?

Creştinii care se ţin obsesional la formule verbale standard nu sunt pentru mine fraţi de credinţă şi vieţuire, ci pacienţi netrataţi, sărmanii de ei (şi de noi, că puterea lor de îmbolnăvire a semenilor mare este). O comunitate care vede în texte dumnezeul mântuirii uită că Domnul a scris pe nisip, sub bătaia vântului...
Primatul textelor şi formulelor verbale asupra vieţii, aparţine sistemelor ideologice dictatoriale, nebuniei paranoide, iar nu lucrării de despătimire iubitoare instituite de Hristos şi susţinute de Duhul Sfânt.
Biserica nu e nici parlament, nici curte cu juri. Nu e nici manual constituţional, nici soldăţeală cu ifose. Nu e nici balamuc obsesional, nici buticul lui nea Gheorghe.
Ce este Biserica, să cugete fiecare din noi, mai des şi mai serios, înainte de toate. Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de cezar_ioan

Creştinii care se ţin obsesional la formule verbale standard nu sunt pentru mine fraţi de credinţă şi vieţuire, ci pacienţi netrataţi, sărmanii de ei (şi de noi, că puterea lor de îmbolnăvire a semenilor mare este).

te referi la cei din BO?

daca nu, sunt de acord.

daca da, asta e doar snobism teologic.

[Decebal]

Păi nu diversitatea este problema, aici este vorba despre cu totul şi cu totul altceva. Şi chiar şi dacă unii s-ar mântui în alte "confesiuni creştine", prin mila Domnului este adevărat, asta nu înseamnă că Religia lor sau învăţătura lor de credinţă este cea adevărată; tot ce putem spune, din punct de vedere ortodox, este că şi-a făcut milă Dumnezeu cu ei şi poate că au avut şi ei ca oameni valoarea lor. Dar de aici şi până la a spune că Erezia şi Heterodoxia ar fi pe acelaşi plan şi la acelaşi nivel este o cale de netrecut; cum spuneau cândva rumânii, pe aici nu se trece!! Diversitatea este valabilă în sânul uneia şi aceleiaşi Biserici, pentru că Duhul Sfânt este acela care lucrează multitudinea darurilor în Biserică, dar această diversitate este una de natură să nu afecteze, să nu ciuntească, să nu ştirbească, să nu altereze unitatea, pentru că Acelaşi Duh Sfânt este Duhul unităţii. Evident că noi acceptăm alteritatea; din nefericire, alteritatea este cea care nu ne suportă pe noi; toate crimele catolicismului şi toate uneltirile şi loviturile protestantismului împotriva Ortodoxiei arată foarte clar acest lucru; sunt câteva exemple inclusiv date aici pe forum care arată foarte clar care este poziţia Sectanţilor faţă de alteritate, fiind de asemenea şi un barometru de măsurat reaua credinţă a celor care ascund sau se fac că nu văd adevărul în nelegiuirea lor. Cu alte cuvinte, din punct de vedere istoric, dar se pare că don Cezar a cam absentat la Istorie, cei care au avut şi au cu adevărat probleme cu alteritatea sunt în principal Sectanţii (şi Eretici dealtfel) catolici şi protestanţi.

Translaţia pe care don Cezar vrea să o facă de pe planul dogmelor şi al adevărului, pe planul subiectivismelor chipurile mai răsărite la cap nu se susţine deci. Este o falsă abordare, o abordare mincinoasă, care nu prezintă în acelaşi timp nici o poziţie dogmatică; după cum bine se vede nu există nici o caracterizare, o definire a ecumenismului, atacurile exprimate aşa la modul general împotriva "închistaţilor", "ignoranţilor", "întunecaţilor", "agresivilor", "limitaţilor", "împietriţilor", "formaliştilor", "nebunilor netrataţi", "obsedaţilor" nefiind decât utilizarea unor false etichete în lipsa argumentelor. Insulta a devenit argumentul suprem, dar nu ştim în favoarea a ce, că don Cezar nu binevoieşte să ne lumineze pentru ce "ecumenism" militează dumnealui aici.

Ce este deci ecumenismul? A călca în picioare adevărul în numele falsei iubiri, a falsei comuniuni, a falsei înţelegeri! A săvârşi adulter spiritual faţă de adevăratul Dumnezeu în numele slujirii unui fals dumnezeu, unui demon al închipuirii înfrăţiţilor, fără criterii, dintre popoare. A blasfemia Duhul adevărului şi lucrarea Acestuia în numele unei false unităţi în diversitate!

Ortodoxia nu este intoleranţă şi lipsă de înţelegere la modul general; intoleranţa Ortodoxiei Creştine se manifestă în planul dogmelor, al adevărului, în general al lucrurilor care nu pot fi negociate, şi care nu se vor negocia (decât de către iude, ignoranţi sau trădători). Ortodoxia nu este bisericuţă bântuită de spaimele unor năluciri subiective şi nu are o perspectivă îngustă, de închistat, iar ignoranţa îi este străină. Ortodoxia este universală prin excelenţă, deschisă faţă de ceilalţi dar selectivă, prin Duhul Sfânt, când vine vorba de a primi de la ceilalţi. Dimpotrivă cei care sunt bântuiţi de spaimele propriului lor provincialism şi propriilor lor limite sunt Sectanţii, adică "catolicii", "pocăiţii" şi ecumeniştii.

Ecumenismul este tocmai acea putere şi ideologie care alungă Duhul Sfânt de la Biserică. Ecumenismul este împotriva Sfintei Tradiţii, este o trădare şi falsificare a credinţei Ortodoxe. Ecumenismul este luptă împotriva Duhului Sfânt, şi prin urmare împotriva Sfintei Tradiţii. Ecumenismul este hulă şi blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Ecumenismul strică judecata sănătoasă şi alterează darul duhovnicesc al discernământului. Ecumenismul luptă împotriva Revelaţiei dumnezeieşti în scopul de a pune în locul ei falsa cunoaştere a oamenilor, în special a antihriştilor, a hulitorilor potrivnici lui Dumnezeu, a celor inspiraţi de duhul întunecat al Satanei. Ecumenismul nu are nici în clin şi nici în mânecă cu duhul Sfintei Tradiţii a Bisericii; el este erezie, apostazie a credinţei, falsificare şi mistificare a adevărului, tentativă de îngropare a adevărului sub puterea nedreptăţii, a minciunii şi a înşelării satanice oculte.

[antiecumenism]

http://bucovinaprofunda.wordpress.co...-viii-nr-1094/

MASONERIA ŞI ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE

Pr. Gheorghe Calciu-Articol din Puncte cardinale, anul VIII, nr. 10/94

“..Religia creştină a devenit ţinta tuturor atacurilor masoneriei care, deşi par a veni din direcţii diferite, se vede bine, pentru cine este atent, că sînt concertate de o grupare oculta care urmăreşte distrugerea creştinismului, ca singurul factor coerent care se opune dezordinii promovate de cei ce urmăresc distrugerea tuturor valorilor reale ale moralei şi ale credinţei.

….Candidatul la Gradul 16 jură că “orice religie cu forme simple sau ceremonii şi practici externe trebuie sfărîmată, pentru că nu este decît o formă moartă, fără suflet” şi că “Masoneria Vechiului şi Acceptatului Rit, fondat pe doctrina simplă şi pură a iubirii, toleranţei şi raţiunii, trebuie să fie eternă” (Masoneria de Rit Scoţian, vol. II, p. 404).
În faţa acestei afirmaţii care face din masonerie suprema doctrină a iubirii şi toleranţei, cum poate un creştin să mai fie mason? Cum poate un ierarh, adeseori din vîrfurile Bisericii Catolice sau Ortodoxe, să mai rămînă în Biserică şi în funcţie? În numele cui un ierarh român, membru al masoneriei, dă binecuvîntarea sa preoţilor şi credincioşilor? În numele masoneriei? Al lui Lucifer? Biserica Ortodoxă şi cea Catolică ar trebui, fără nici o reticenţă, să excludă preoţii şi ierarhii masoni, pentru că ei nu mai slujesc Biserica, nici pe Hristos, ci o organizaţie profund anticreştină.
Un preot român, de curînd întîlnit în America, îmi spunea că un student la Teologie (ortodoxă) i-a arătat şorţul de mason, pe care îl poartă mereu cu el. Nu poartă Sfînta Scriptură, nici Ceaslovul, ci şorţul masonic…
Unul dintre idealurile urmărite cu perseverenţă de francmasonerie este desfiinţarea religiilor (a creştinismului în special, aşa cum am arătat deja) şi a naţiunilor, urmărind crearea unei singure naţiuni şi a unui singur guvern mondial, cu o “nouă ordine mondială”, care va permite membrilor săi să devină conducătorii întregii omeniri. Naţiunile, Bisericile şi monarhiile sînt piedici foarte serioase în faţa acestui plan diabolic. De aceea, una dintre lozincile Revoluţiei franceze era aceasta: “Cu maţele ultimului popă îl vom spînzura pe ultimul rege!”.
Beresniak ne anunţă fără ocoluri acest plan al unui guvern internaţional: “În secolul nostru, datorăm francmasoneriei cîteva organizaţii internaţionale: Societatea Naţiunilor – devenită O.N.U. –, Crucea Roşie, Liga Drepturilor Omului… Putem cunoaşte influenţa masonilor peste tot unde se exprimă voinţa de a fi liber şi de afirmare a demnităţii umane” (p. 55).
Este evident scopul dominării masoneriei prin aceste organizaţii internaţionale care caută desfiinţarea naţiunilor şi a libertăţii acestora, economia dirijată de un guvern internaţional, puterea lor discreţionară de a decide dacă o naţiune are sau nu dreptul să aibă copii pentru a supravieţui, dacă membrii unei naţiuni au dreptul să mai trăiască sau trebuie să piară prin înfometare, din cauza embargourilor economice împotriva popoarelor ce nu se supun necondiţionat, etc. Toate aceste idei internaţionaliste îşi au sursa în doctrina masonică şi ele au constituit programul de bază al Revoluţiei franceze, ca şi al celei ruseşti: ambele revoluţii programau un guvern internaţional, distrugerea credinţei, raţionalizarea religiei, desfiinţarea regalităţii. Cine citeşte istoria Revoluţiei franceze va vedea cu groază cum la Lyon sute de călugări şi călugăriţe catolice au fost dezbrăcaţi la piele, legaţi cu funii – un călugăr cu o maică – în poziţii obscene şi apoi aruncaţi să se înece în Rhône. Mulţi dintre aceşti martiri ai credinţei catolice au fost culeşi apoi de credincioşi şi îngropaţi în taină.
Albert Pike, Suveranul Mare Comandor al Masoneriei, scrie în cartea lui, Morala şi Dogma: “Lumea ne va declara curînd ca Suverani şi Pontifi. Noi vom constitui echilibrul universului şi vom fi conducători peste stăpînii lumii” (p. 817). Este evident că Pike vorbeşte despre dictatura absolută a masoneriei, care va stăpîni în mod egal peste religie (pontifi) şi peste politică (suverani). De fapt, el citează aici din doctrina Templierilor, din care masoneria pretinde că se trage într-o mare măsură. Toate acestea sînt învăţăminte de iniţiere în Gradul 30, cel de Cavaler Kadoş. Tot în aceste învăţăminte, ca şi în multe alte locuri, Pike afirmă, prin aluzie la templieri, duşmănia de moarte a masoneriei faţă de tiara papală. Această vrăjmăşie, afirmată mai peste tot în scrierile masonice mai vechi, a fost preluată de aproape toate sectele creştine rupte, în ultimele două secole, din trunchiul catolicismului, ceea ce demonstrează, cel puţin în parte, care este originea sciziunilor Bisericii apusene.
………..cele mai anticreştine organizaţii “religioase” sînt de origine masonică: Mişcarea Teosofică pornită de Helena P. Blavatsky şi continuată de Annie Besant, mare maestră a Dreptului Uman şi a mişcării New Age. Această din urmă mişcare şi-a luat numele respectiv ca opoziţie declarată împotrivaold age-ului, adică a religiei creştine, ce are cîteva principii care trebuie distruse (deşi pe ele, totuşi, s-a fondat America): familia, proprietatea, dreptul la viaţă (neavortarea copiilor), la credinţă, la libera exprimare şi la asociere. Toate aceste valori, evidente de la sine pentru generaţiile vechi, sînt tot mai clătinate astăzi, cînd ele nu mai sînt “evidente de la sine”, iar tribunalele dau decizii contradictorii asupra dreptului la viaţă al copilului, a dreptului de asociere ş. a. m. d. New Age este o formă a masoneriei în care spiritul anticreştin este mult mai vizibil. Un autor anti-New Age, Texe Marrs, afirmă următoarele: “Credinciosului din New Age i se spune: Ai putea fi zeu în clipa următoare, numai dacă nu ar exista în jur aceşti oribili creştini, cu atitudinile lor otrăvite” (apud A. R. Epperson, Noua Ordine Mondială, pp. 27-28). De altfel, ideea de bază a new-age-iştilor este că ei sînt chemaţi să conducă politica lumii, că ei poartă geniul politic în structura lor şi că toţi trebuie să li se supună. Fiecare new-age-ist are cel puţin un “spirit director”, care îl ghidează şi-i spune ce trebuie să facă. D-na Hillary Clinton, de exemplu, are două astfel de spirite cu care vorbeşte: unul este al tatălui ei, celălalt este spiritul Helenei Roosevelt. Prima Doamnă a Americii a afirmat acest lucru în mod public, redînd în faţa camerelor de luat vederi discuţiile politice pe care le-a avut, în lungi şi repetate şedinţe, cu spiritul răposatei Helena Roosevelt.
Cei care au citit cartea lui Lev Tolstoi, Război şi pace, îşi amintesc, probabil, de scena iniţierii lui Pierre Bezuhov în masonerie. Tot ce spune Tolstoi acolo are o anumită notă caricaturală, dar, dacă citim cartea lui J. Holy, care ne redă unele ceremonii de iniţiere în diverse grade masonice, vom vedea lucruri chiar mai macabre şi mai hilare decît în textul tolstoian. Astfel, la iniţierea în Gradul 30, acţiunea se petrece pe rînd în patru încăperi decorate cu diferite simboluri oculte. În prima, scăldată într-o lumină sepulcrală, este un mausoleu pe care se află un sicriu în care zace un cavaler îmbrăcat în alb, cu faţa acoperită. În jurul sicriului se află trei cranii. O muzică înceată se aude, iar Întreit Puternicul Maestru îi spune celui iniţiat: “Frate, aceste obiecte ascund un mare mister. Eşti gata să treci prin toate încercările care te aşteaptă? Ele sînt înspăimîntătoare, dar nu este nimic în ele să te sperie, dacă ai înţeles toate gradele prin care ai trecut pînă acum… Trebuie să-ţi aduni întreaga putere a minţii, pentru că totul va depinde numai de tine însuţi”. Cavalerul din sicriu îl întreabă, la rîndul său, pe iniţiat: “Tu, care ai venit să-mi tulburi pacea, teme-te de mînia mea! Care îţi este dorinţa?”.
În privinţa identităţii cavalerului din coşciug, A. Pike spune că secretul lui ţine de Cabală. Albert Mackey ne explică, în cartea sa Revised Encyclopedia of Free-masonry (vol. 1, p. 166), de unde îşi are originea Cabala: “Cabala a fost predată de Dumnezeu unei cete selecte de îngeri, care au format o şcoală teosofică în Paradis. După căderea îngerilor, această doctrină cerească a fost comunicată, prin bunăvoinţă, copiilor neascultători ai pămîntului”.
Aşadar, “ceata selectă” a îngerilor a fost formată din cei care se vor răscula împotriva lui Dumnezeu, sub conducerea lui Lucifer.
Masoneria este o organizaţie secretă internaţională, anticreştină şi satanică, pentru că intenţionează să stabilească o “nouă ordine mondială” (ceea ce, în parte, a şi reuşit), înlocuind adevărul divin al creştinismului cu o religie fabricată, sprijinită pe misterele egiptene ale lui Hermes Trismegistul, pe Cabala evreiască, pe secretele asiro-babiloniene, pe recunoaşterea ca adevăraţi dumnezei a tuturor zeilor păgîni. Albert Pike este un mistic al masoneriei, iniţiat în toate ştiinţele oculte şi expunînd în cartea sa toate rătăcirile acesteia, un amestec obscur şi demonic de adevăr şi minciună, în care creştinismul este doar o parte a adevărului. El nu se ocupă de organizarea practică a masoneriei, nici de ritualul iniţierilor, ci caută fundamentarea dogmatică şi ocultă a doctrinei masonice.

[antiecumenism]

“Masoneria… este totdeodată interpretarea marii cărţi a naturii, recitalul fenomenelor fizice şi astronomice, cea mai pură filosofie şi locul de depozitare unde, ca într-un tezaur, sînt păstrate în siguranţă toate marile adevăruri ale revelaţiei primordiale, care formează baza oricărei religii… Doctrina cabalistică a fost mereu religia înţelepţilor şi a celor ştiutori, pentru că ea, ca şi masoneria, tinde neîncetat spre perfecţiunea spirituală şi spre fuziunea crezurilor şi a naţionalităţilor lumii” (A. Pike, Morala şi Dogma Vechiului şi Acceptatului Rit Scoţian al Francmasoneriei, cap. “Cavaler al Soarelui sau Prinţ Adept” [Gradul 28 – n. n.], p. 625).
Din această concepţie luciferică a superiorităţii masoneriei faţă de orice altă formă de credinţă sau gîndire rezultă superbia masonică a conducerii lumii după bunul plac al unor indivizi care se socot unşi de nişte zei – care, de fapt, se reduc la Lucifer – de la care au primit dreptul de stăpînire a lumii. Ei recunosc pe Iisus Hristos aşa cum şi diavolii Îl recunosc şi se înfioară (cf. Iacov 2, 19), dar nu încetează revolta împotriva Lui, pentru că sînt răzvrătiţi şi adepţi ai Marelui Răzvrătit, Lucifer. Ca şi el, ei ştiu că sînt “stăpînitorii lumii acesteia”, despre care Iisus a spus: “… şi El [Duhul Sfînt – n. n.], venind, va vădi lumea de păcat, şi de dreptate, şi de judecată. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea; şi de judecată, pentru că stăpînitorul acestei lumi a fost judecat” (Ioan 16, 8-11).
Într-adevăr, stăpînitorul lumii acesteia a şi fost judecat. Oamenii ştiu acest lucru, dar fiii întunericului îi ţin în cursa lor, prin foame, prin teroare, prin abuz de putere, prin ignoranţă şi printr-o organizare lumească strictă, care pare invincibilă. Dar puterea lui Dumnezeu va risipi puterea stăpînitorului acestei lumi, cum omul risipeşte, printr-un simplu gest al mîinii, pînza-capcană a păianjenului.”
Preot Gheorghe CALCIU

“ECUMENISMUL ESTE PRODUSUL MASONERIEI” (PARINTELE STANILOAE)
“ECUMENISMUL ESTE DE LA DRACU “ (PARINTELE ARSENIE PAPACIOC)

[antiecumenism]

Pr Theodoros Zisis - Conferinta din 29 mai 2013 (Man Sf Ioan Casian) - partea 3 din 3

Raspunsuri la intrebari din public: Despre incetarea pomenirii ierarhilor eretici. Despre ratacirea schismaticilor care se rup de Biserica sub pretextul apararii ortodoxiei. Despre nationalism ca erezie condamnata sinodal. Despre frica. Despre validitatea tainelor savarsite de catre clericii canonici, dar ecumenisti. Despre intercomuniunea cu ereticii monofiziti.

http://www.youtube.com/watch?feature...=fdmmDjxGRrQ#!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Translaţia pe care don Cezar vrea să o facă de pe planul dogmelor şi al adevărului, pe planul subiectivismelor chipurile mai răsărite la cap nu se susţine deci. Este o falsă abordare, o abordare mincinoasă

... că don Cezar nu binevoieşte să ne lumineze pentru ce "ecumenism" militează dumnealui aici.

... a hulitorilor potrivnici lui Dumnezeu, a celor inspiraţi de duhul întunecat al Satanei.

Fii bun, ca un creştin şi arată-mi unde sunt hulitor de Dumnezeu
şi în ce constă inspiraţia mea întunecată de duhul satanei. Mult m-ai ajuta.
Miluieşte-mă, de mă găseşti sărac...
Fă-o concret, la ce nivel doreşti, punct cu punct. De voi simţi şi de voi înţelege, îţi voi mulţumi.

Iar dacă nu vei reuşi să îţi susţii vorbele aspre pe care le-ai scăpat azi... ce să zic... Nu-i nimic. Fii, te rog, mai atent cui şi ce spui pe viitor. Iubirea duce multe, nespus de multe, însă, Decebal, Iubirea nu duce chiar orice.
Dumnezeu să ne ierte şi să ne lumineze pe toţi cu harul Lui!