Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Fani71]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

E ciudat poate, psihologic vorbind, dar mie imi plac Gaia si Solaria, in aceeasi masura. On-topic: cred ca abstinenta este o chestiune, din moment ce e vorba de dragostea traita doar intru Taina, de o osmoza perfecta intre dragostea de "fiinta iubita" si dragostea de Stapan. Trup si suflet; efemer si vesnic; (in) jos si (in) sus. Sau, sa revin la analogiile si citarile off-topic: Solaria si Gaia. :)

P. S. Ma gandesc ca Solarienii (ma rog, androginii inchipuiti de Asimov cu numele lor) nu sufera din dragoste. Si nici nu iau decizii aiurea. Mutatis mutandis, ma gandesc, asa cum am invatat la cursurile de Qi Gong, acum multi ani, ca daca mentalizam ca suntem completi si suficienti (in sensul bun, adica nu avem cu adevarat nevoie de "cele ale lumii") nu mai avem nevoie de "celalalt", ci doar de Dumnezeu. Si, POATE, iata raspunsul la problema ridicata in topic.

Nu am inteles prea bine prima parte a mesajului tau, poti sa mai explici?
Pare interesant ce vrei sa spui dar nu reusesc sa prin sensul exact.

Mie nu mi se pare asa o mare calitate ca solarienii lui Asimov nu sufera din dragoste. Ei nici nu se bucura din dragoste. Isi ajung lor insile si in societate. Ei nu se vad, se vizioneza. Nu iubesc pe nimeni. Nu se ocupa de copii, lasandu-i in grija robotilor. Este chiar 'obscen' pentru ei gandul de a te ocupa de proprii copii. Este o societate atomizanta, un fel de 'l'enfer, c'est les autres'.
Totusi, caracteristica pentru Imparatia lui Dumnezeu este comuniunea in dragoste, cu pastrarea persoanei intregi, desigur, nu autonomia despartitoare.

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Sau poate ca Adam, fiind copil spiritual si prea departe de cele inalte, o zis sa-i faca o jucarie, pana mai creste.. :)

Acum, revenind la cele serioase, nu am observat nevoia de femeie la cea mai larga categorie din cei care in mod universal ii recunoastem ca sfinti - ascetii.
De asemeni, nici Maica Domnului nu s-a vazut a avea nevoie de barbat pentru atingerea unui anumit nivel duhovnicesc prin care a devenit ceea ce este.

Cred ca facem prea mare caz de ceva care, desi binecuvantata, este in definitiv o vremelinica utilitate, lasata dupa cum zicea Sf. Ap. Pavel, pentru neputintele noastre.

As vrea sa stiu, tu de pe ce pozitie vorbesti? Esti casatorit de vreo 40 de ani buni?
Imi vine sa te plang cand vad cu cata raceala si dispret, aproape, vorbesti dspre aceste lucruri.
Eu nu am vorbit de nevoia de femeie (sau de barbat). Am sus chiar ca dragostea este 'fiica a libertatii'.
Casatoria nu este obligatorie in calea spre mantuire, ci este una din caile spre mantuire. In casatorie, poti trai alteritatea celuilalt in comuniune cu tine. Este un lucru pe care monahii il traiesc altfel. De altfel, sunt si sfinti casatoriti, care s-au sfintit prin viata in familie. Aminteste-ti de cizmarul care i se descopera sfantului Antonie, si care prin smerenia lui il depasea pe acesta. Tu stii cat de mult ajuta viata de om casatorit pentru smerenie? In fiecare moment esti pus in fata propriilor neputinte si pacate, pentru ca fata de celalalt nu te poti ascunde. Apropierea din casatorie dezvaluie si scoate la iveala tot ece ste in noi. Si ne da o sansa extraordinara de a ne smeri si de a evolua in Hristos, daca vrem si Il lasam sa ne ajute.

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

"O zic toti teologii" nu tine loc de argument, chiar daca sunt mentiuni de acest gen, e f. posibil sa le fi inteles tu gresit.

Si oricum, parerile celor care in mod conventional ii numim "teologi" nu tin loc de dogma.



Forma (ritualul) si esenta (comuniunea) sunt lucruri diferite.
Daca ai fost atenta la pasajul din Matei 22, ai observat poate cum casatoria era o legatura binecuvantata de Dumnezeu, inca inainte de Hristos, avand aceeasi tarie de fier ca si in viata crestina.



Actul uniunii, ca despre asta discutam, este indepedent de aceasta si chiar si asa nu vad relevanta acestei mentiuni.



In unele privinte da, dar nu si aceasta, Scriptura este clara "nu se vor mai casatori"

(Matei 22:30)

Nota Bene si partea cu "Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei 22:29)
In cazul asta, ratacirea e mai grava, pentru ca pasajele ti-au fost puse sub nas, dar le ignori sistematic.



De ce, ti-e atat de greu sa renunti la idea de sex?
E un fenomen tipic pentru proaspeti casatoriti, lasa, cu timpul, nu va mai fi asa greu, ai incredere... :)
Ai sa visezi la viitorul ingeresc, fara sex. :))



Pardon, nu vrei sa stii, Hristos e f. clar in aceasta privinta si nu e loc de nici o ambiguitate (inca o data, a 4a oara, Matei 22:30)



Nu mai exista soti, inca o data Matei 22:30



De cand se face pe ignorarea crasa a Sf. Scripturi.



Wishful thinking.

E o situatie grava cand inclinam in favoarea unor speculatii si in defavoarea textului sacru.

Asemanarea se face doar din anumite perspective, pe care tu le extinzi in mod nefericit.
De ex. mantuirea in Biserica nu e posibila fara Capul ei.
Sa nu-mi zici acum ca si mantuirea femeii nu e posibila fara barbatul ei.
Capul e perfect - sa nu-mi zici ca toti barbatii, fiind casatoriti, sunt perfecti prin prisma asemanarii respective.
Mai incercam?

Alin, ma deranjeaza tonul atotstiutor cu care scrii. Eu am incercat doar sa dezvolt anumite ganduri si sa fac anumite presupuneri si nu pretind ca am apucat adevarul de coada. Poti spune, ca Eugen, ca nu poti fi de acord, dar as prefera sa o faci pe acelasi plan cu mine, nu de pe muntele Everest.

Tu de pe ce pozitie scrii, te intreb din nou, pentru ca faci aluzie la experienta mea de viata? Esti casatorit de mult timp ca sa stii? Sau ai fost? Sau nu? Ar fi cinstit sa spui asta, fiindca discutia devine atat de personala.

De unde stii cum se traieste unirea dintre soti dupa mai multi ani decat 6 (de cand sunt eu aproximativ casatorita)? Scria Mihailc ca relatia dintre soti se poate imbunatati ca vinul la batranete. Tu tot timpul revii cu 'sexul'. Daca ai fi casatorit, ai sti ca pentru un cuplu care se iubeste cu adevarat nu este vorba de simplu 'sex'. Este mai mult decat atat apropierea dintre soti. Si sigur, nu are nevoie neaparat de unire trupeasca aceasta apropiere, mai ales in cazul batranetii si al bolii, dar poate pastra un element fizic pe care un om casatorit nu are cum sa i-l explice unuia necasatorit cum banuiesc ca esti tu. Nu uta ca am un sot care era sa moara de cancer, deci 6 ani sunt foarte lungi pentru noi si nu tocmai o vale a zburdalniciei tineresti lipsite de griji.

Din punctul nostru de vedere, al celor care traim in timp, a existat casatorie inainte de Hristos, si dupa. Dar din punctul LUi de vedere poate ca nu. Invierea are efect retroactiv; si oricum toti ne intalnim in eternitatea Imparatiei. Deci si cuplurile din vechime pot poate sa-si traiasca unirea in mod 'euharistic' in Imaparatie. Ca cununia este o taina strans legata de Impartasanie, iti pot spune nu doar teologii universitari, ci si traitorii (n-ar trebui sa existe aceasta distinctie dar din pacate adesea exista).

In ceea ce priveste pasajul pe care il citezi, iti pot spune ca nu se interpreteaza Scriptura in acest fel, rupt de context. Daca faci asa, risti sa ajungi la multe contrasensuri. Afirmatiile se complecteaza intre ele si uneori se exagereaza un lucru ca sa se sublinieze un contrast. De ex. Hristos spune (traducere textuala din ebraica): 'Cine nu isi va uri mama, tatal etc, si nu ma va iubi pe mine, nu este vrednic de Imparatie' (se traduce de obicei prin 'nu va iubi mai mult', dar intalnesti si traducerea asta in bibliile mai vechi). Limbajul semitic folosea astfel de contraste: a uri nu inseamna aici chiar a uri, ci a 'iubi mai putin', a pune pe planul doi.
Tot asa, Hristos raspunde acolo saducheilor care aveau o imagine materialista, puerila despre ce ar fi putut fi invierea (in care nu credeau) (si care mie imi aminteste de argumentul pueril ateu 'cosmonautii au fost in cer si nu L-au intanit pe Dumnezeu'), si Hristos scutura, distruge prin contrast aceasta conceptie materialista spunandu-le ca nu este de loc asa Imparatia si Invierea.
Este un subiect foarte spiritual, iar gandirea ta eu o vad ca reductoare. Calurarii induhovniciti si sfintii au stiut sa vada in Taina casatoriei radacinile pe care ea le are in Imparatie, si nu numai pentru lumea asta. Nu se spune nimic concret despre starea de dupa Inviere (cel putin eu nu gasesc acum), dar daca citesti cateva scrieri despre asta ai sa vezi ca sunt departe de viziunea ta pragmatica, 'casatoria este data pentru neputinte'.
Cum anume vom fi acolo? Ce inseamna exact 'ca ingerii din ceruri?' Sigur nu inseamna ca vom fi ca acum, asta zice Hristos saducheilor. Dar nu inseamna nici ca nu vom mai avea cu nimic de-a face cu sotul sau sotia, mai mult decat cu altii. Aici Hristos nu vrea sa vorbeasca despre taina cununiei si ce reprezinta ea pentru Imparatie, nu asta este in discutie.
Cel putin, asa vad eu lucrurile.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de catalin2

Era evident ca nici tu nu ai conceptii ecumeniste, nu am intalnit pe forum pana acum pe cineva cu astfel de conceptii. Ii vezi doar cand scriu ceva despre catolicism in general. Doar cei ce sunt frati cu martorii lui Yehova sunt cu astfel de conceptii, filocatolicismul e dreapta credinta. Din dragoste de catolici ai intrat sa spui niste neadevaruri. Uite, si eu am citit repede cateva mesaje, sa vad unde ai sarit sa iei apararea userului catolic in trecut. Si am gasit si mesaje de genul ca ai un respect profund fata de BC. De ce spui neadevaruri, pentru ca era exact invers, acel user catolic ma ataca si repeta obsesiv aceleasi intrebari cand nu eram de acord cu el. Dar tu nu puteai vedea, erai orbit de dragoste.
Sper ca asta a fost tot, sa nu mai continuam fara rost discutia pornita de tine (daca mai sunt filocatolici neecumenisti nemultumiti pe forum roaga-i sa spuna toti odata, nu in fiecare saptamana cate unul). Daca trei adventisti iti spun ca gresesti nu inseamna ca gresesti si trebuie sa-i crezi, ci ca sunt trei adventisti. Adevarul nu depinde de numar.

Bun, sa clarific opinia mea fata de BC si ce este acest ''respect". Da, exista un respect al meu fata de BC, pentru unele situatii si scandaluri prin care trebuie sa treaca azi, care de care sincer, nu este vinovata , sau cel putin nu ea cea prezenta, ci greseli vechi de secole carora li se cam sparg in cap. La fel, din alte motive, am respect fata de Gandhi, ateismul nemilitant, si Dalai Lama de acum, printre altele. Asta nu ma face ecumenist, asa cum nu sunt nici ateu sau budist(vezi cazurile de mai sus).
As fii ecumenist filocatolic daca as provoma teoria celor 2 plamani ai Bisericii, sau m-as adresa colegilor catolici cu ''frate''(cu sensul de frate duhovnicesc). Dar nu fac asta.

În prealabil postat de catalin2

De ce spui neadevaruri, pentru ca era exact invers, acel user catolic ma ataca si repeta obsesiv aceleasi intrebari cand nu eram de acord cu el. Dar tu nu puteai vedea, erai orbit de dragoste.

Asta vezi tu, eu am vazut altfel. Si nu, nu fiindca eu complotam cu ''inamicul'', mi s-a parut ca atacai p-aiurea si pe langa subiect.

[catalin2]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Asta vezi tu, eu am vazut altfel. Si nu, nu fiindca eu complotam cu ''inamicul'', mi s-a parut ca atacai p-aiurea si pe langa subiect.

Tu ai vazut altfel pentru ca, la fel ca si aici, ai intevenit fara sa stii despre ce e vorba. Ai citit si acolo doar ultimul mesaj si imediat ti-ai format o parere superficiala, fara sa stii ce s-a discutat si care era evolutia relatiei. Eu nu doream sa discut cu el, dar el ma ironiza in continuare, dovada ca dupa scurt timp a si fost banat pentru ca trecuse si la alti useri ortodocsi.
Conflictul de acum de pe forum a inceput tot de la acel user catolic, tu de fapt acum aprobi si incurajezi acel user sa fie si mai agresiv, eu am mai mentionat ca asta e una din cauzele atmosferei de pe forum, unii useri eterodocsi se simt aprobati sa atace pe userii ortodocsi cand acestia scriu ceva critic despre cultul lor. Acel user ma ataca doar pentru ca scriam despre catolicism.
Te rog ca pe viitor sa te axezi mai mult pe comentarea mesajelor. Nu doresc sa continui dialogul pe tema asta.

[Eugen7]

În prealabil postat de Fani71

Chiar daca 'vietuiesc ca ingerii', exista o legatura speciala dintre soti care nu se desface cu moartea. Exista o continuitate a dragostei dintre ei si in Imparatie.
Din motive legate de viata mea proprie, am am aprofundat mult acest subiect.

Asertiunea este pertinenta, insa consider asa cum am precizat anterior ca eros-ul ca manifestare a dragostei intre soti nu va mai fi dupa invierea cu trupurile pnevmatizate, intrucat nu va mai fi nastere de prunci, ca rod firesc al acestei manifestari a dragoste intre soti (si nu ca un scop al casatoriei. Deci cine considera ca scopul prinicipal tainei casatoriei este nasterea de prunci este in inselare, intrucat scopul casatoriei este mantuirea si mai apoi ca scop secundar care nu periciliteaza mantuirea sotilor, este nasterea de pruci. Adica daca intr-o familie sotii nu pot avea copii din motive biologice nu inseamna ca au ratat scopul casatoriei care este mantuirea; si din nefericire sunt familii care au o "droaie" de copii si care nu ating scopul casatoriei: mantuirea familiei... caci fie amandoi soti, fie doar unul din ei, fie un copil sau mai multi... nu se mantuie, datorita faptului ca ei insisi refuza mantuirea... si in situatii tragice o "pericliteaza" - prin patimi, pacate, dracovenii - si pe a celorlati membri ai familiei).

Asadar intrucat nu mai mancam (hrana fizica, spre nutritie) dupa inviere pentru ca nu mai este nevoie intrucat avem hrana vesnica: Iisus Hristos si harul lui Dumnezeu, asa este si cu activitatea sexuala... nu va mai fi, pentru ca nu va mai fi nevoie (si nicidecum pentru ca placerea fireasca asociata: mancarii, bautului apei si al vinului-insa nicidecum spre "imbatare", sexului; este rea in sine).

Consider ca dupa inviere, asa cum nu vom gusta hrana fizica doar pentru palacerea gustului asa nici sotii nu se vor mai impreuna doar pentru a "gusta" placerea asociata firescului activitatii sexuale.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

[Eugen7]

În prealabil postat de lore86

Frate Ioane, inchei cu cuvintele Mantuitorului caci ale mele devin de prisos: Doctore, vindeca-te mai intai pe tine insuti!

Draga Lore86, doctorul care s-a vindecat cu ajutorul harului lui Dumnezeu (caci fara Hristos Iisus nu putem face nimic) s-a ajutat mai intati pe el insusi si mai apoi ajuta intru Hristos Iisus si pe ceilalti... insa diavolul, ce ce uraste Adevarul si pe cei ce indeamna la Adevar si ajuta oamenii sa "vada", sa consitientizeze Adevarul loveste necrutator... "sub centura".

Sfanta Maria Egipteanca a fost o curva... dar a ajus mare sfanta intru Hristos Iisus, Sfantul Ciprian fostul vrajutor este mare sfant facator de minuni... asadar nu conteaza ce am fost, conteaza ceea ce SUNTEM intru Hristos Iisus.

Sfantul Pavel a fost prigonitor al Adevarului... Sfantul Petru a fost un las... insa dragostea lor de Adevar a ajutat si ajuta pe multi sa iasa din aceste cumplite patimi cu ajutorul Domului Iisus Hristos.

Doamne ajuta.

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Aceasta manifestare scrisa a ta, vorbeste de la sine.
Certitudinea ta in privinta "obsesiei" mele, e similara cu certitudinea bossului (la care l-as aduaga fara ezitare pe Catalin) privind alcoolismul meu.
Voi ilustrati foarte bine paradigma nebuniei paranoide: usurinta faradelegii, atasarea cu inocenta usurinta a etichetei simpliste pe chipul semenilor.

Necazul e ca voi sunteti intr-adevar "sinceri": credeti cu tarie, in perversitatea mintii voastre, in "adevarul" judecatii personale. Impartiti pe semeni in oi si capre, IN TOATA VREMEA, fara indoiala. Doar pe voi nu va ingrijiti sa va depuricati, sarmani suferinzi cu inima, cu mintea, cu fiinta intreaga... Domnul sa va tamaduiasca, spre Slava Lui, in veci!

Draga frate intru Hristos Iisus.
Te rog sa nu uiti aceste cuvinte duhovnicesti... si sa lupti in continuare (intru Hristos Iisus) lupta cea buna cu patimile, pacatele, duhurile necurate
"Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviţi-i.
...
6. Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".
7. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi. "

Este trist sa vad ca te-ai retras...
(oare nu cumva ai avut asteptari prea mari de la un forum? oare ai considerat ca duhurile dracesti nu actioneaza si pe Internet?)

"Singurul lucru necesar ca raul sa triumfe este ca cei buni sa nu faca nimic" (Edmund Burke)

Doamne ajuta.

[Eugen7]

"Ne oprim aici cu aceste exemple, care completeaza un tablou caricatural, grotesc referitor la cum inteleg unii sa abordeze relatiile lor cu "strainii", cu noile cunostinte, dar si mai trist - cu fratii, carora nu numai ca le-au sterpelit prezumtia de nevinovatie - un drept universal al omului, de altfel, dar le-au suspectat aproape demonic si buna lor credinta, sinceritatea si disponibilitatea lor de a interfera cu ei pe subiecte comune sau teme generale de interes, aratandu-i cu degetul ca pe niste ciumati sau ca pe niste lupi care dau tarcoale la stana cu oi, iar ei facand aceasta cu "nevinovata sinceritate" a lupului moralist.

Ipostaza de lupi moralisti, de mielo-lupi in care se afla acestia, mai devreme sau mai tarziu se va developa, caci nu ingaduie Dumnezeu atata fatarnicie si viclenie care sa reclame la altii o furie, tot asa de aprinsa si iute ca si judecata lor, desi se prezinta public foarte degajati si blajini.

Dincolo de aceste scenarii previzibile si imediate se ascund si alte realitati "absconse" care incarca notiunile de pace si razboi cu noi si alte sensuri...

Dar de "sabia Duhului" (Efeseni 6,17) a auzit cineva, ar putea sa strige vindicativ un bibliofil, ca tot din Scriptura este expresia si "ipostaza"!?..

Un asa zis "razboinic", in acceptiunea larga a cuvantului, poate avea in mana o bata, o sabie, o pusca si cu aceste arme sa ameninte justitiar, sa taie, sa loveasca in "moalele capului" ca un delicvent, daca atata cultura are si asa de primitiv intelege sa-si faca dreptate.

Altminteri, putem cugeta și la un alt gen de "razboinic", ce poate avea in dotarea lui spirituala - "sabia duhului" si cu aceasta sa decapiteze "balaurii", sa alunge duhurile, sa calce "peste scorpii", sa combata ideile eronate ale altora - "daimonii" (demonii) personali, sa taie din radacina pacatele lui sau sa extirpe un rau, atunci cand poate sa o faca, din "corpul social", ce-i drept, uneori si "fara anestezie".

Iar altul care flutura nonsalant steagul pacii, sa aiba “in portofoliul” personal un bagaj consistent de compromisuri si gainarii facute cu gasca de prieteni si tot atatea amicitii culpabile si complicitati, cate a produs in anii indelungati de oportunism si de pasnica vietuire.

Ne putem pune firesc intrebarea: daca judecata Domnului va fi dupa dreptatea Lui si "nemitarnica", cei care alearga doar la mila Domnului in aceasta viata, pentru a fi iertati de multe lor nedreptati, “lasand adevarul, dreptatea si judecata” pe seama altora sau punandu-le doar la mila Domnului, ce va fi cu ei "in ziua cea infricosatoare , de apoi"?

"Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie..." (Matei 10,34)."
http://www.crestinortodox.ro/editori...ce-136635.html

Doamne ajuta.

[Eugen7]

"Iar, "Cuvantul lui Dumnezeu este ... viu si lucrator, mai taietor decit orice sabie cu doua taisuri: patrunde ..., judeca simtirile si gindurile inimii". (Evrei 4,12)...

"Inima oamenilor nu e decat un camp de batalie in care se lupta Dumnezeu cu diavolul" (Feodor Dostoievski).

Sunt mai multe intelesuri si talcuiri in textele biblice pentru cuvintele "sabie" si "razboi", uneori par a fi justificate, alteori nu...

"Adevarul nu face atata bine cat rau fac aparentele lui" (François de la Rochefoucauld).

Deci, trebuie mare atentie la interpretari !

Adevarul, ca si Dreptatea pot fi, uneori, in ofensiva, atunci cand risipesc confuzia, minciuna, nedreptatea, neoranduiala, pacatul, necredinta, neomenia.

De exemplu, in scrierile polemice sau apologetice ale Sf. Parinti, in lupta, rezistenta, si marturisirile disidentilor ca opozanti intelectuali fata de regimurile totalitare, a popoarelor fata de dictatori sau a Sinoadelor ecumenice in fata ereziilor, a Bisericii fata de pacate, a Sf. Mucenici in fata persecutorilor idolatri...

Si cate capete de mucenici si eroi ai neamului n-au cazut rapuse de sabie, cati martiri ai inchisorilor comuniste nu si-au gasit sfarsitul pentru ca n-au vrut “sa taca”; iar ei atata arma aveau - "sabia Duhului", adica puterea cuvantului, a Adevarului care-l marturiseau... si n-au pus-o "in teaca"...

Alteori, Adevarul, ca si Dreptatea, insotite de iertare si dragoste pot fi defensive, inofensive, chiar, "mangaietoare", senine si pasnice, conciliante "Fericiti facatorii de pace, fericiti cei prigoniti pentru dreptate..." (Cele 9 Fericiri) sau (I Corinteni cap 13)... "iubirea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar " - De preferat!

Exista si varianta "folclorica": "Mai buna e o pace stramba, decat un razboi drept" ori "Sa te faci frate cu d... pana ce treci puntea"; desi exista riscul sa se ajunga la o "amicitie" de genul:

"Cu dansul, mai presus de toate,
Traiesc, ce-i drept, in buna pace:
Eu paine-i dau pe saturate,
El sta de-o parte si mi-o... coace". (epigrama de Dimitrie Jega)

Mai "...Apoi" este si versiunea "apocaliptica", cand omul pacatos perverteste si relativizeaza atat de mult "notiunile" incat ajunge "sa spuna raului bine si binelui rau", cand duce razboi cu virtutea, cu Biserica si cu Dumnezeu si face pace cu pacatul, cu lumea si cu vrajmasul...

Depinde de fiecare ce < Status quo > prefera, cui slujeste, cat de onest este cu sine si cu ceilalti si ce interese are...

Aflam insa, de la M. Eminescu, ca: “Martirul, eroul si inteleptul sunt 3 forme ale aceleasi substante: Adevarul” si ca: „Adevarul, dreptatea si virtutea – toate trei sunt asa de gemene, incat ai crede ca-s una ”...

De fapt, una sunt si in Dumnezeu si de aceea este Sfant.

E drept ca adevarul deranjeaza pe unii...mai ales pe cei care traiesc in minciuna, mint si se mint si pe cei de azi, care nu vor sa fie treziti din "somn" sau din "betia patimilor" si care prefera o viata "caldicica" sau sa stea la "umbra inselarii" sau chiar "la intuneric", caci "la lumina se vadesc faptele lor cele rele"...

Prin urmare, nu se poate pune capat tuturor conflictelor, asa cum e clar ca, nici Dumnezeu nu este impotriva tuturor razboaielor...

"Cand ai pace cu Dumnezeu ai razboi cu demonii, cand ai pace cu demonii ai razboi cu Dumnezeu", iar cand inceteaza aceste 2 razboaie...incepe, uneori, din pacate, razboiul cu oamenii sau intre oameni...si mai este...razboiul cu tine insuti sau cu dusmanii imaginari (patologic).

Deci, exista si un razboi sfant, vazut si/sau nevazut, cu cele 2 posibilitati: cand lupti impotriva Raului (…) si cand lupti pentru dobandirea Binelui (…) - de preferat!

Cei care nu lupta sunt in zona de neutralitate a "tertului exclus" - sunt "cei care au depus armele", dezertorii, apostatii, "caldiceii - pe care ii va varsa Domnul din gura Sa".

De aceea s-a zis: "Cand te-ai hotarat sa spui adevarul, pregateste-te de suferinta" (Ion Bratescu-Voinesti) sau "Dati un cal celui care spune adevarul, ca el sa poata fugi dupa ce l-a spus" (proverb armean)."
http://www.crestinortodox.ro/editori...ce-136635.html

Asadar sa luam aminte.
Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasc Domnul Iisus Hristos. AMIN.