Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

"O zic toti teologii" nu tine loc de argument, chiar daca sunt mentiuni de acest gen, e f. posibil sa le fi inteles tu gresit.

Si oricum, parerile celor care in mod conventional ii numim "teologi" nu tin loc de dogma.



Forma (ritualul) si esenta (comuniunea) sunt lucruri diferite.
Daca ai fost atenta la pasajul din Matei 22, ai observat poate cum casatoria era o legatura binecuvantata de Dumnezeu, inca inainte de Hristos, avand aceeasi tarie de fier ca si in viata crestina.



Actul uniunii, ca despre asta discutam, este indepedent de aceasta si chiar si asa nu vad relevanta acestei mentiuni.



In unele privinte da, dar nu si aceasta, Scriptura este clara "nu se vor mai casatori"

(Matei 22:30)

Nota Bene si partea cu "Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei 22:29)
In cazul asta, ratacirea e mai grava, pentru ca pasajele ti-au fost puse sub nas, dar le ignori sistematic.



De ce, ti-e atat de greu sa renunti la idea de sex?
E un fenomen tipic pentru proaspeti casatoriti, lasa, cu timpul, nu va mai fi asa greu, ai incredere... :)
Ai sa visezi la viitorul ingeresc, fara sex. :))



Pardon, nu vrei sa stii, Hristos e f. clar in aceasta privinta si nu e loc de nici o ambiguitate (inca o data, a 4a oara, Matei 22:30)



Nu mai exista soti, inca o data Matei 22:30



De cand se face pe ignorarea crasa a Sf. Scripturi.



Wishful thinking.

E o situatie grava cand inclinam in favoarea unor speculatii si in defavoarea textului sacru.

Asemanarea se face doar din anumite perspective, pe care tu le extinzi in mod nefericit.
De ex. mantuirea in Biserica nu e posibila fara Capul ei.
Sa nu-mi zici acum ca si mantuirea femeii nu e posibila fara barbatul ei.
Capul e perfect - sa nu-mi zici ca toti barbatii, fiind casatoriti, sunt perfecti prin prisma asemanarii respective.
Mai incercam?

Alin, ma deranjeaza tonul atotstiutor cu care scrii. Eu am incercat doar sa dezvolt anumite ganduri si sa fac anumite presupuneri si nu pretind ca am apucat adevarul de coada. Poti spune, ca Eugen, ca nu poti fi de acord, dar as prefera sa o faci pe acelasi plan cu mine, nu de pe muntele Everest.

Tu de pe ce pozitie scrii, te intreb din nou, pentru ca faci aluzie la experienta mea de viata? Esti casatorit de mult timp ca sa stii? Sau ai fost? Sau nu? Ar fi cinstit sa spui asta, fiindca discutia devine atat de personala.

De unde stii cum se traieste unirea dintre soti dupa mai multi ani decat 6 (de cand sunt eu aproximativ casatorita)? Scria Mihailc ca relatia dintre soti se poate imbunatati ca vinul la batranete. Tu tot timpul revii cu 'sexul'. Daca ai fi casatorit, ai sti ca pentru un cuplu care se iubeste cu adevarat nu este vorba de simplu 'sex'. Este mai mult decat atat apropierea dintre soti. Si sigur, nu are nevoie neaparat de unire trupeasca aceasta apropiere, mai ales in cazul batranetii si al bolii, dar poate pastra un element fizic pe care un om casatorit nu are cum sa i-l explice unuia necasatorit cum banuiesc ca esti tu. Nu uta ca am un sot care era sa moara de cancer, deci 6 ani sunt foarte lungi pentru noi si nu tocmai o vale a zburdalniciei tineresti lipsite de griji.

Din punctul nostru de vedere, al celor care traim in timp, a existat casatorie inainte de Hristos, si dupa. Dar din punctul LUi de vedere poate ca nu. Invierea are efect retroactiv; si oricum toti ne intalnim in eternitatea Imparatiei. Deci si cuplurile din vechime pot poate sa-si traiasca unirea in mod 'euharistic' in Imaparatie. Ca cununia este o taina strans legata de Impartasanie, iti pot spune nu doar teologii universitari, ci si traitorii (n-ar trebui sa existe aceasta distinctie dar din pacate adesea exista).

In ceea ce priveste pasajul pe care il citezi, iti pot spune ca nu se interpreteaza Scriptura in acest fel, rupt de context. Daca faci asa, risti sa ajungi la multe contrasensuri. Afirmatiile se complecteaza intre ele si uneori se exagereaza un lucru ca sa se sublinieze un contrast. De ex. Hristos spune (traducere textuala din ebraica): 'Cine nu isi va uri mama, tatal etc, si nu ma va iubi pe mine, nu este vrednic de Imparatie' (se traduce de obicei prin 'nu va iubi mai mult', dar intalnesti si traducerea asta in bibliile mai vechi). Limbajul semitic folosea astfel de contraste: a uri nu inseamna aici chiar a uri, ci a 'iubi mai putin', a pune pe planul doi.
Tot asa, Hristos raspunde acolo saducheilor care aveau o imagine materialista, puerila despre ce ar fi putut fi invierea (in care nu credeau) (si care mie imi aminteste de argumentul pueril ateu 'cosmonautii au fost in cer si nu L-au intanit pe Dumnezeu'), si Hristos scutura, distruge prin contrast aceasta conceptie materialista spunandu-le ca nu este de loc asa Imparatia si Invierea.
Este un subiect foarte spiritual, iar gandirea ta eu o vad ca reductoare. Calurarii induhovniciti si sfintii au stiut sa vada in Taina casatoriei radacinile pe care ea le are in Imparatie, si nu numai pentru lumea asta. Nu se spune nimic concret despre starea de dupa Inviere (cel putin eu nu gasesc acum), dar daca citesti cateva scrieri despre asta ai sa vezi ca sunt departe de viziunea ta pragmatica, 'casatoria este data pentru neputinte'.
Cum anume vom fi acolo? Ce inseamna exact 'ca ingerii din ceruri?' Sigur nu inseamna ca vom fi ca acum, asta zice Hristos saducheilor. Dar nu inseamna nici ca nu vom mai avea cu nimic de-a face cu sotul sau sotia, mai mult decat cu altii. Aici Hristos nu vrea sa vorbeasca despre taina cununiei si ce reprezinta ea pentru Imparatie, nu asta este in discutie.
Cel putin, asa vad eu lucrurile.