Intrebare despre credinta

[catalin2]

În prealabil postat de Adrianna

- in cazul descoperirilor de la Dumnezeu insa, acestea se dau anumitor persoane in mod spontan spre binele real al altor persoane, iar persoana care primeste descoperirea, nu o cere niciodata si nu stie niciodata daca va mai primi o alta sau nu, si nici nu cauta sa mai primeasca vreuna sau sa isi atraga faima prin cele primite. Da doar marturie de purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Si in povestea despre acel calugar se spunea ca ingerul cazut ii spunea ce sa faca pentru a-i ajuta pe alti oameni, nu il chema nimeni, el a venit si venea de fiecare data, calugarul nu se lauda, i-a spsu doar staretului cu o zi inainte cand ingerul cazut i-a spsu ca vor veni ingerii sa-l ia la Ceruri. Calugarul i-a spus si staretului pentru ca voia s-al ajute, sa il ia si pe el la Ceruri. Asta a fost si salvarea lui, morala e ca trebuia sa se spovedeasca si sa spuna din timp ca avea aparitii. Dar staretul nu a vrut sa il alse sa se faca pustnic, pentru ca stia ca nu e pregatit nefiind despatimit.

[catalin2]

Daca mai stie cineva din paranormal, spiritistii calatoresc cu corpul astral si il si trimit in diverse locuri.
"Mesmeristii primei jumatati a secolului al XIX-lea mentionau deseori cazuri de "clarviziune calatoare" dar intr-un sens incomplet si nelamurit. Ei rugau un subiect hipnotizat sa viziteze o alta incapere in aceeasi cladire sau o casa din alt oras, pentru a o descrie in detaliu. Odata cu crearea Societatii pentru Cercetari Metapsihice in preajma anilor 1880, a urmat o perioada de experimente febrile in cadrul carora sute de cercetatori metapsihici (multi amatori sau sarlatani printre ei…), incercau sa calatoreasca prin intermediul corpului astral pentru a-si vizita rude decedate sau mari personalitati din istorie.
Insa prima relatare amanuntita referitoare la folosirea calatoriilor astrale apartine lui Robert Monroe, un om de afaceri american care a publicat in anul 1971, "Journeys Out of the Body", lucrare care si astazi este considerata de multi pasionati ai fenomenului drept un veritabil varf de lance in domeniu. Monroe a fost la inceput infricosat de calatoriile in afara corpului, dar apoi a ajuns aproape dependent de extracorporalizari. Odata, de exemplu, si-a propus sa afle ce face un angajat al sau care motivase ca era bolnav si a fost surprins sa isi vada angajatul bine sanatos, in timp ce isi cheltuia fericit banii intr-un club de streap-tease."
A fost doar un articol pe tema asta, sunt peste tot. Eu le stiam de cand citeam despre paranormal. Se poate observa asemanarea cu bilocatia.

[Adrianna]

Ajutorul din marturia primita de mine nu a fost un ajutor material (dupa felul roadelor se cunoaste autorul) ci impiedicarea unei crime din nestiinta. Iar prietena mea nu a tras concluzia ca ar trebui sa se retraga pe vreundeva pentru ca iata ce grozava este si nici un inger nu i-a propus sa o ia la Cer (total neevanghelic o astfel de propunere). In exemplul dvs. acel om a actionat din mandrie iar diavolul i-a speculat-o.

Nu mi-ati raspuns unde in Biblie apare ingerul cazut la invocarea lui Dumnezeu, si nu mi-ati raspuns cum face un ortodox care primeste ajutor in urma rugaciunilor facute lui Dumnezeu sau a unui sfant, pentru a fi sigur ca raspunsul nu este de la diavol. Si nu mi-ati raspuns nici de unde a stiut cel din exemplul dvs. ca porunca venea totusi de la Dumnezeu atunci cand el se indoia. Simpla repetare a poruncii ajunge? De ce nu putea fi diavolul in acel caz?

Nu mi-ati raspuns daca translocatia exista in Biblie.

Daca majoritatea ortodocsilor cu exceptia preotilor (si nici preotii nu sunt deacord intre ei 100%) si cu exceptia unei maini de laici (bine instruiti cu tot ceea ce trebuie stiut) nu pot da raspunsurile corecte la toate intrebarile dogmatice ortodoxe, sunt ei eretici si pierduti de la mantuire?

Multumesc de raspuns.

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

nu mi-ati raspuns cum face un ortodox care primeste ajutor in urma rugaciunilor facute lui Dumnezeu sau a unui sfant, pentru a fi sigur ca raspunsul nu este de la diavol.

Discernamantul duhurilor este parte a conteplatiei (iluminarii) duhovnicesti (treapta a doua a spiritualitatii ortodoxe). Cele 3 trepte sunt: despatimire (asceza), iluminare (contemplatie naturala), desavarsire (indumnezeirea).
Filocalia "se ocupa" de aceste aspecte. Cu aceasta ocazie lansez invitatia la lectura.

În prealabil postat de Adrianna

Nu mi-ati raspuns daca translocatia exista in Biblie.

Cum definiti traslocatia? Daca prin translocatie intelegetei calatorie in spatiu-timp in sensul de parcurgere a distantei spatio-temporale, existe multe exemple de acest gen:
a) Sfantul Prooroc Avacum este "ajutat" de inger sa "calatoreasca" din locul unde se afla (refugiat in Arabia) cu harul Duhului Sfant pana la locul unde se afla Daniel in Babilon.
b) Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul calatoreste cu harul Duhului Sfant mai repede decat regele Ahab in carul sau
c) Sfantul Diacon Filip calatoreste cu ajutorul harului Duhului Sfant plecand de langa famenul etiopian si ajungand la destinate: localitatea Azot.

Daca prin translocatie va referiti la "teleportare" in sensul descris de teleportarea cuantica, bazata pe inseparabilitatea cuantica ("quantum entanglement") in care nu are loc o deplasare din punctul a in punctul b ci exista o legatura instantanee intre punctul a si punctul b; din studiile teologice (biblice si patristice) efectuate pana in prezent nu am gasit nici o referire la fenomene de acest gen.

În prealabil postat de Adrianna

nu pot da raspunsurile corecte la toate intrebarile dogmatice ortodoxe, sunt ei eretici si pierduti de la mantuire?

"Si dracii cred si se cutremura" (Iacov)
Teologia se traieste.
Nu cel ce stie teoretic este "cel mai mare" in dogmatica, in credinta ci "cel mai mare" este acela care cunoaste pe Hristos Iisus aceasta cunoastere fiind manifestata in conlucrarea cu harul Dunului Sfant.

Spre exemplu din punct de vedere teologic, fapta Sfantului Spiridon (in care a descompus caramida in elementele componente: materie-pamant, apa si foc) a fost una din dovezile teologice inechivoce care a aratat ca el a vazut Duhovnieste Sfanta Treime si a incercat sa expuna acest adevar Duhovnicesc si intr-un mod accesibil oamenilor.

"Noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am vazut marturisim" (Ioan 3). Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Simeon Noul teolog sunt doar cateva exemple de teologie traita, vedere duhovniceasca.

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspuns.

Cu placere. Sper ca ceea ce scriem sa ne fie de folos la mantuire. "Mai fericit este a da decat a primi".
Doamne ajutal.

[AlinB]

În prealabil postat de Adrianna

Daca majoritatea ortodocsilor cu exceptia preotilor (si nici preotii nu sunt deacord intre ei 100%) si cu exceptia unei maini de laici (bine instruiti cu tot ceea ce trebuie stiut) nu pot da raspunsurile corecte la toate intrebarile dogmatice ortodoxe, sunt ei eretici si pierduti de la mantuire?
Multumesc de raspuns.

Multumesc de raspuns, eu arunc piatra voi sariti si daca nu-mi place cum o scoateti zic ca nu e aia care trebuie si va etichetez pe toti ca ignoranti.

Era o vorba, cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea calatoreste.

Un exemplu perfect cum diavolul poate perverti un lucru bun atunci cand si omul este pervers, un exemple de cum poti bate pasul pe loc cu intrebarile si tot in ignoranta sa ramai.

[Adrianna]

Multumesc mult de raspuns.

Pentru primul punct, ma interesa mai degraba aspectul practic. Mi s-au dat niste exemple de ajutor primit de ortodocsi din zilele noastre in urma rugaciunii adresate lui Dumnezeu si anumitor sfinti iar in momentul primirii ajutorului au fost convinsi ca Dumnezeu i-a ajutat fara nici macar sa se intrebe daca nu cumva ajutorul era de fapt de la diavol. Sa inteleg ca toti acestia se afla pe treapta a doua?

Pentru punctul al doilea: care este diferenta intre exemplele date de dvs. si bilocatie?

Pentru punctul al treilea foarte corect: si diavolul crede ba chiar stie Biblia toata. Credeti ca nu stie si dogmele? Daca insufla oamenilor citate din Biblie pentru a-i insela apoi, de ce n-ar putea face la fel cu dogmele? Ceea ce nu are diavolul sunt faptele milosteniei dupa care va fi judecat omul. Iar exemplul dat de dvs. cu Sf. Spiridon arata ca ceea ce era accesibil oamenilor era conceptul de Trinitate dar nu si toate detaliile legate de aceasta. Singurii "crestini" care neaga Trinitatea la ora actuala sunt cei care au modificat si Evanghelia: Martorii lui Iehova.

Si tot de ordin practic: care sunt cele 7 Biserici dreptmaritoare din profetia data de Sfantul Serafim de Sarov sfantului Ioan de Kronstadt?

Multumesc de raspunsuri.

[DragosP]

În prealabil postat de AlinB

Un exemplu perfect cum diavolul poate perverti un lucru bun atunci cand si omul este pervers, un exemple de cum poti bate pasul pe loc cu intrebarile si tot in ignoranta sa ramai.

Sau de autism.

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc mult de raspuns.

Cu placere. Va multumesc pentru onestitate si interes. Sper ca dialogul nostru sa fie de foloos in mantuirea noastra.

În prealabil postat de Adrianna

Pentru primul punct, ma interesa mai degraba aspectul practic. Mi s-au dat niste exemple de ajutor primit de ortodocsi din zilele noastre in urma rugaciunii adresate lui Dumnezeu si anumitor sfinti iar in momentul primirii ajutorului au fost convinsi ca Dumnezeu i-a ajutat fara nici macar sa se intrebe daca nu cumva ajutorul era de fapt de la diavol. Sa inteleg ca toti acestia se afla pe treapta a doua?

Din nefericire nu am urmarit acele exemple, insa pot afirma cu toata onestitatea si siguranta ca sunt multi ortodocsi traitori (preoti, calugari, mireni) aflati pe treapa a doua spirituala si au discernerea duhurilor.
De asemnea intraga viata ortodoxul (indiferent de trapta duhovniceasca) este chemat "sa lucreze cu frica si cutremur mantuirea" (Filipeni 2) "iar celui ce i se pare ca sta (bine duhovniceste) sa ia seama sa nu cada" si "celui ce i se pare ca stie (cunoaste) ceva sa fie constient ca nu stie nimic, ca nu a cunoscut cum trebuie sa cunoasca" caci mai presus de infinit este Dumnezeu si urcusul duhovnicesc nu are sfarsit.

În prealabil postat de Adrianna

Pentru punctul al doilea: care este diferenta intre exemplele date de dvs. si bilocatie?

Din punct de vedere al definitiei DEX diferenta este clara:
BILOCÁŢIE s. f. posibilitatea de a te afla în acelaşi timp în două locuri diferite. (< bi- + locaţie)

In alta postare am detaliat modul in care sfintii si ingerii buni pot fi in mai multe locuri in acelasi timp potrivit ceasornicelor observatorilor (ceea ce corespune simultaneitatii eveneimentelor din perspectiva unor anumit observatori) insa potrivit ceasornicelor proprii ale sfintilor/ingerilor buni evenimentele nu sunt simultane.

În prealabil postat de Adrianna

Pentru punctul al treilea foarte corect: si diavolul crede ba chiar stie Biblia toata. Credeti ca nu stie si dogmele? Daca insufla oamenilor citate din Biblie pentru a-i insela apoi, de ce n-ar putea face la fel cu dogmele?

Asertiunea dvs ar fi pertinenta daca ar avea in vedere ca dogmele sunt doar simple cuvinte si nu conlucrarea oamnilor cu Dumnezeu: "parutu-sa Duhului Sfant si noua" (Faptele Apostolilor)
Orice dogma trebuie "probata" prin teologia practica, traita. Teologia ortodoxa apofatica care sta la baza dogmaticii ortodoxe este probata de vietie Sfintilor care au intocmit-o. Amintesc doar: Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Spiridon, Sfantul Simeon Noul Teolog.
Ei asemenea Sfantului Ilie au aratat comunicarea inechivoca cu Dumnezeu. Exemplul teologic practic al sfantului Ilie (care la vremea jertfel de seara "Auzi-ma Doamne Dumnezeul parintilor nostri Avraam, Isaac si Israel... auzi-ma acum cu FOC ca sa cunoasca poporul acesta ca TU esti singurul Dumnezeu Adevarat iar eu sunt smeritul Tau slujitor")

Dogmatica care se bazeaza pe cuvinte este doar... multa vorba, cuvinte multe. Reamintesc ceea ce spune Sfntul Grigorie Palama: "orice cuvant are cuvant de impotrivire dar viata nu".
Cine poate contesta teologia apofatica ortodoxa, baza dogmaticii ortoxe cand autorii ei au "vazut" duhovniceste ceea ce au scris caci "noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am VAZUT marturisim" (Ioan 3)

În prealabil postat de Adrianna

Ceea ce nu are diavolul sunt faptele milosteniei dupa care va fi judecat omul.

Consider ca abordarea aceasta lapidara a judecatii nu este concludenta.
Multi fac milostenie din fatarnicie... si nu vor vedea Imparatia Cerurilor daca nu se pocaiesc, caci Dumnezeu nu face cu noi un troc, un contract: imi dati un sac de fapte bune si EU va dau in schimb raiul.
Am detaliat intr-o alta postare conceptia ortodoxa filocalica despre judecata omului.

Diavolul si adepetii lui satanofili si satanomorfi nu iubesc nici pe Dumnezeu si nici pe semenii lor oamnei (si implicit nu respecta nici creatia lui Dumnezeu: organisme vegetale si animale, mediul etc)

Faptele bune daca nu au drept cauza iubirea lui Dumnezeu si iubirea semenilor (oamenilor) nu ne sunt de folos in (con)lucrarea mantuirii cu harul lui Dumnezeu ci ele ne sunt prilej de pierzare prin adancirea in cumplitele patimi ale mandriei si slavei desarte...

În prealabil postat de Adrianna

Iar exemplul dat de dvs. cu Sf. Spiridon arata ca ceea ce era accesibil oamenilor era conceptul de Trinitate dar nu si toate detaliile legate de aceasta. Singurii "crestini" care neaga Trinitatea la ora actuala sunt cei care au modificat si Evanghelia: Martorii lui Iehova.

Draga Adriana, cu toata onestitatea si convingerea afirm ca Dogma Trinitarea ortodoxa se bazeaza pe experienta inechivoca a vederii duhovnicesti specifice ortodoxiei.
De aceea spre exemplu, teologia ortodoxa nu poate fi de acord cu teologia romano-catolica care a introdus conceputul de filioque doar bazadu-se pe argumente rationale.
De asemenea si discutia despre harul Duhului Sfant pe care parintii filocali l-au experimentat si marturisesc ca este necreat, in opoztie cu conceptiile stric rationaliste care sustin ca este creat.

[MihaiG]

În prealabil postat de delia31

Nedumerirea mea e, nu daca individul respectiv are doua suflete ( am incercat sa spun anterior ca sufletul, fiind imaterial nu e inchis in trup, ca intr-un spatiu de unde nu poate transcende), ci cum se poate sa aiba doua trupuri? Asta mi se pare mai uimitor la cei ce sustin bilocatia.

Tocmai că nu spun asta. Nu există două trupuri, cu un singur trup care se află în două locuri în acelaşi timp. Vedeţi explicaţia lui Eugen7, este foarte pertinentă.

[Adrianna]

Multumesc mult de raspunsuri :)

Cei care stiu sa deosebeasca duhurile, de unde stiu ca le deosebesc intr-adevar?

Daca "celui ce i se pare ca stie (cunoaste) ceva sa fie constient ca nu stie nimic, ca nu a cunoscut cum trebuie sa cunoasca" pai cum atunci spunem ca sfintii cunosc si Ortodoxia cunoaste? Cum mai putem face diferenta intre adevar si minciuna daca de fapt trebuie sa fim constienti ca nu stim nimic? Nu Domnul a spus ca Evanghelia trebuie vestita la toti oamenii inainte de revenirea Sa pentru ca acestia sa nu mai poata spune ca nu au stiut? Daca insa toti sunt constienti ca nu stiu nimic, ce rost mai au chiar si aceste discutii? Nu prea inteleg sensul acestei fraze.

Despre bilocatie: definitia DEX in forma in care ati redat-o nu specifica din care punct de vedere acea persoana se afla in doua locuri: din punct de vedere al observatorilor sau a persoanei care are darul bilocatiei? Pentru ca asta era intrebarea mea, de ce fenomenul bilocatiei nu este exact ceea ce ati explicat si dvs.

Cat despre conlucrarea oamenilor cu Dumnezeu in stabilirea dogmelor, in ce fel este aceasta conlucrare? Pentru ca explicatiile ortodoxe se bazeaza tot pe ratiune. Si deciziile apostolilor la fel. Stiti de exemplu ca invatatura evreilor este ca toti non-evreii sa respecte doar legile lui Noe? Daca le cititi (este vorba despre poruncile primite de Noe dupa potop) o sa vedeti ca este ceea ce apostolii au decis sa ceara paganilor increstinati, deci Duhul Sfant nu le-a cerut apostolilor ceva nou ci in mod rational au aplicat ceea ce stiau deja. Altfel cum se explica faptul ca Dumnezeu nu a dat apostolilor toata invatatura care exista azi in Ortodoxie? Am auzit pareri cum ca apostolii ar fi primit toata invatatura ortodoxa de azi, dar in cazul asta Traditia ar fi fost transmisa integral in forma de astazi inca de la apostoli fara nici o adaugire pe parcurs ori nu este adevarat. Modul in care au convins unii sfinti (ca in exemplul dat cu Sf. Spiridon) nu este intalnit la apostoli. Ati dat exemplul minunii cu focul din Cer din Vechiul Testament, asemenea minuni ii cereau si evreii Domnului, dar stiti ca Domnul Iisus a raspuns ca acest neam nu va mai primi alte semne (in plus fata de ceea ce facea El deja) decat semnul mortii si invierii Sale. Neamul acesta la care facea referire Domnul sunt doar evreii din timpul Sau sau noi toti pana la revenirea Sa?
Sfantul Siluan Athonitul scria ca prin intermediul Duhului Sfant suntem in comuniune cu sfintii (nu retin exact modul in care s-a exprimat dar asta este ideea), insa in practica vad ca oamenii asimileaza invataturile sfintilor folosindu-se mai intai de ratiune. Ceea ce experimenteaza fiecare om nu poate fi comunicat si altuia decat tot prin ratiune, nimeni nu poate sa il faca pe un altul sa simta ceea ce simte si el. Evreii aveau intr-adevar conceptul de a trai chiar fara a intelege, iar intelegerea venea dupa traire. Asta ati afirmat si despre Ortodoxie? Pentru ca eu nu am observat ca Ortodoxia sa faca in practica abstractie de ratiune dimpotriva. Nu au impins ratiunea in extrema ca si catolicii, deacord, desi daca privim cum sunt acuzati de ortodocsi ca minunile lor nu sunt valide, asta contrazice faptul ca Ortodoxia nu s-ar baza pe ratiune din moment ce ortodocsii se sprijina pe argumente rationale pentru a-si sustine argumentele.
Un prieten tocmai mi-a imprumutat o carte numita: "Teologia patristica" scrisa de Protopresbyter Prof. Univ. Dr. Ioannis Romanides. Daca cititi pe net despre aceasta carte o sa vedeti ca afirma atat calea experimentala (a experientei omului cu Dumnezeu) cat si cea rationala. Catolicii sunt acuzati de rationalism pentru ca sunt priviti din prisma teologilor lor, insa eu am prieteni catolici si la absolut toti am vazut exact contrariul: pentru ei este importanta relatia lor cu Dumnezeu, deci calea experimentala, si nicidecum calea rationala ca atare nu isi bat capul cu dogmele ci se rezuma la invataturile cu aplicabilitate practica in viata lor. De ce la ei nu ar fi probare? De ce de exemplu dogma lor despre Imaculata conceptie nu ar fi probata de numeroasele minuni facute lor de Sfanta Fecioara si pe care multime de oameni le traiesc practic? Contra argumentul ortodox la aceasta dogma este unul pur rational, ca si in celelalte cazuri. In ce fel exista si un argument trait de tipul: "parutu-sa Duhului Sfant si noua"? Si apropos de aceasta exprimare, nu este singurul loc unde cuvantul folosit este acela de "parere". O dogma este o doar o parere sau o certitudine? In exprimarea de mai sus, "parutu-sa" exprima totusi o certitudine? Sau este in acord cu faptul ca trebuie sa credem despre noi ca nu stim de fapt nimic? Cat despre faptul ca Ioan marturisea ceea ce vazuse, are dreptate, el a vazut, noi insa suntem dintre cei ce cred fara sa fi vazut, credem pe marturia apostolilor care au vazut, ne imaginam scenele in functie de intelesul pe care il dam cuvintelor acelor martori oculari, apostolii, nu mi se pare deci corecta extinderea afirmatiei si la sfintii de dupa apostoli, acestia s-au bazat mereu pe ceea ce vazusera altii. Singurul sfant care a facut exceptie a fost Sf. Ap. Pavel, el si spune ca nu a invatat de la ceilalti apostoli ci de la Insusi Domnul. Nu la fel este cu toti ceilalti sfinti de dupa el.

Despre milostenie: un om care face "milostenie" pentru a fi admirat este clar ca nu se foloseste pentru simplul fapt ca nu este milostiv ci fatarnic. Eu m-am referit strict la milostenia adevarata, adica cea facuta din mila, asa cum o arata cuvantul, iar pentru a putea avea mila, trebuie sa existe iubirea, nu se poate una fara alta. Iubirea este motorul iar mila este rezultatul. Cum a spus si Domnul citand din Vechiul Testament: "Mila voiesc si nu jertfa"

Despre Treime: este foarte frumoasa exprimarea dvs. , si in general exprimarile folosite in Ortodoxie sunt frumoase, insa nu inteleg cum se poate trai faptul ca Harul este o energie necreata. Logic inteleg ca nimic ce tine de Dumnezeu nu poate fi creat pentru simplul fapt ca Dumnezeu nu este creatie, insa nu vad cum s-ar putea si trai acest lucru. Sau cum s-ar putea trai faptul ca Duhul Sfant nu purcede de la Fiul. Tot ce se poate trai este o convingere, dar nu faptul in sine. Iar convingerea a fost cladita pe baza multor allte convingeri si asa mai departe. Asa este psihologia umana, o convingere traita din toata fiinta devine certitudine traita fara nici o legatura cu veridicitatea ei reala. Daca nu ar fi fost asa, am cadea cu totii de acord pe toate ideile, ortodocsii intre ei si apoi cu toti ceilalti, pentru ca nu toti catolicii sau (neo)protestantii sunt rau intentionati asa cum sunt acuzati de anumiti ortodocsi ci dimpotriva, multi lucreaza pentru mantuirea lor si ii intereseaza adevarul, si il cauta cu sinceritate, si iata ca nu ajung la aceleasi concluzii. Ori am vazut in Biblie ca Dumnezeu este drept cu cei sinceri, si pagani sa fie ei, le arata adevarul, insa tot prin oameni, prin cei trimisi in calea lor, si nicidecum nu le sopteste la ureche adevarul Sau. Insa cum credinta fiecaruia se transforma in certitudine de neclintit, fiecare are sentimentul de a trai cele crezute. Poate ca in acest sens trebuie inteleasa afirmatia data de dvs. cum ca trebuie sa credem ca nu stim nimic. Poate...

Multumesc mult de raspunsuri!