Intrebare despre credinta

[Adrianna]

Va multumesc mult de raspunsuri!

Pentru partea cu bilocatia, va rog sa o luati mai babeste cu mine, m-ati pierdut la fizica cuantica! Nu se studia inca la scoala pe cand mai eram si eu eleva, iar timp de a o studia pe cont propriu nu prea am avut. Ma bucur ca sunteti adeptul logicii, asa ca va rog sa-mi explicati logic dar cu cuvinte simple. Haideti sa pornim de la exemplele ce mi le-ati dat din Biblie, aratati-mi de ce acelea sunt translatie/translocatie, si cum ar fi aratat daca ar fi fost bilocatie. Ca sa inteleg intai diferenta intre concepte.

In rest sunt deacord cu dvs., ma bucur ca nu sunteti fundamentalist si acceptati ratiunea :)
Ramane totusi un mister pentru mine ce anume intelegeti prin "vedere duhovniceasca" (ma intereseaza ce intelegeti dvs. personal, daca puteti sa imi spuneti pe scurt si cu cuvinte simple, asa babeste, va rog, ca pentru mine :-P ) si de ce altii nu ar avea si ei aceasta vedere duhovniceasca?

In legatura cu aceasta fraza:

"Ortodoxia nu sustine mantuirea implicita a adeptilor, si nici exclusivitatea mantuirii. Sustine insa inechivoc deplinatatea invataturii si a harului Duhului Sfant (iluminarea si indumnezeirea)"

- pe ce va bazati cand spuneti ca Ortodoxia nu sustine exclusivitatea mantuirii?
- prin deplinatatea invataturii intelegeti ceea ce ati spus in mesaj, cum ca invatatura este corecta integral? Sau intelegeti si faptul ca ea este completa, ca nu se mai poate adauga nimic?

Explicatia pentru purcedere este interesanta, insa si lumina lui Hristos orbeste ochiul pacatos, nu m-a convins. Purcederea si de la Fiul ar lasa loc si nasterii de la Duhul Sfant, iar asta ma convinge mai mult contra Filioque ca si origine (vedeti pe topicul cu pricina ce am scris si aveam si o intrebare acolo la care nu primisem raspuns, nu stiu daca a mai raspuns cineva intre timp, o sa verific, dar va intreb si pe dvs: cum s-a realizat nedespartirea Sfintei Treimi in timpul cat Sfanta Fecioara era insarcinata? Si cum a fost posibil botezul Domnului cu Duh Sfant in conditiile in care Treimea era nedespartita?)

Despre imaginat si vazut la altii, eu nu m-am referit la faptul ca omul se apuca si inventeaza, ci exact la ceea ce ati spus si dvs: studiaza, contempleaza etc iar rezultatul va fi o reprezentare a acelor fapte intr-o forma care ii va fi proprie si unica, el nu va putea sa vada scenele ca si cum ar fi fost acolo. Si chiar si cei care erau acolo nu vedeau toti la fel. Am dat exemplul Ap. Pavel ca fiind singura persoana conform Bibliei care nu a invatat toate acestea studiind sau ascultandu-i pe martorii oculari (asa cum facem noi) ci Domnul insusi l-a invatat despre acele evenimente. Nu la fel se intampla cu ceilalti sfinti, nu le apare Domnul ca sa le spuna cum sta treaba. De aici si intrebarea mea asupra vederii duhovnicesti, cum stim ca nu exageram noi in a considera vedere duhovniceasca parerea unuia si altuia care ne place noua cum suna si ce logica are si ca atare in mod exagerat sa o consideram vedere duhovniceasca? Imi este putin neclar nu atat conceptul cat modul in care functioneaza in practica si mai ales autentificarea lui.

Dvs. sunteti de acord cu raspunsul primit cum ca o persoana cu darul deosebirii duhurilor nu stie ca il are? Am o intrebare la aceasta afirmatie: sa presupunem ca persoana X se roaga unui sfant (ortodox) sa primeasca vindecare pentru o boala. Si in urma rugaciunilor si a tot ceea ce aceasta persoana considera ca trebuie sa faca pentru a-i fi ascultata rugaciunea, se vindeca. De unde stie ea ca vindecarea i-a dat-o Dumnezeu?

Si aici fac o remarca: eu nu am zis ca apostolii nu faceau minuni, ci am zis ca minunea facuta de Sf. Spiridon nu era dintre cele facute de apostoli. Dvs. mi-ati dat la apostoli exemple de minuni de vindecare si exorcizare, exact cele pe care Domnul le facea si despre care a spus ca ii vor urma celui ce va crede. La Sf. Spiridon insa mi-ati dat o minune de descompunere a unei caramizi in elemente componente, adica exact tipul de minune pe care si evreii le-au cerut Domnului, cu astfel de minuni erau obisnuiti, insa Domnul a spus ca neamului acesta nu i se vor da altele (in afara de cele ce le facea) cu exceptia semnului mortii si invierii Sale.

Spuneti ca minunile se dau spre slava lui Dumnezeu, Domnul insa a aratat ca se dau pentru credinta, El le-a dat celor ce au crezut - dupa masura credintei lor, si le-a dat de asemeni pentru ca oamenii sa creada in El, conform profetiilor Vechiului Testament. Si le-a mai dat si din mila. Modul in care se argumenteaza azi lipsa minunilor imi pare fara mila, iar lipsa milei imi pare derivata din refuzul de a accepta despre sine ca avem o credinta foarte slaba, multa teorie, putina practica. Spunea cineva ca mila este si: "Saracul! - si trecem mai departe". Ei, eu vad ca nici macar "saracul" nu se mai zice, ci se spune direct: " lasa ca stie Dumnezeu ce face, il mai trezeste putintel". Exact acelasi contrast din pilda Samariteanului milostiv in care inclusiv preoti treceau pe langa "saracul om" gandind ca ii poarta Dumnezeu de grija, insa Dumnezeu arata ca purtarea Sa de grija este prin oameni, prin cei ce au mila in adevaratul sens al cuvantului, cei care zic "saracul om" nu pentru a adauga "lasa ca-l mai trezeste Dumnezeu sa-si mantuiasca sufletul" si trece mai departe, ci cei care zic "saracul om" dandu-se peste cap sa il ajute fara a specula motivul pentru care se afla in acea situatie. Eu despre aceste minuni vorbesc, de a vindeca si exorciza din mila samariteana pentru sufletul bolnav, cu puterea data de Domnul in acest scop celor ce cred...

Poate acum este mai clar :)

Si multumesc frumos de raspunsuri!