De ce nu intelegem Sf.Scriptura?

PARTEA a-II-a

,,Cine este impins de nebunie pana la atata indrazneala incat sa se opuna cuvintelor Sfintilor Parinti, acela este departe de Teologia sigura a crestinilor.Si evident ca daca el nu venereaza si nu admira invatatura acelora, nu vom lauda nici noi ideile lui. Caci prin ce se va dovedi demn de credinta, daca el nu socoteste pe sfinti demni de credinta"(Sfantul Grigorie Palama)

,,Cand inveti din Biblie, se revarsa in suflet o anume fericire, de neasemuit cu nimic pamantesc. Mantuitorul a grait despre ea, atunci cand a zis: „Fericiti cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu, si-l pazesc pre el” (Luca 11,28).Mare este taina cuvantului - intr-atat de mare, incat cea de-a doua Persoana a Sfintei Treimi, Hristos Domnul, este numit in Biblie „Cuvantul” sau „Logosul”. Dumnezeu este Cuvantul (Ioan 1,1). Toate acele cuvinte ce vin de la Cuvantul cel vesnic si desavarsit, curg de la Dumnezeu, Dumnezeiescul Adevar, Vesnicia si Dreptatea. Daca le asculti pe ele, il asculti pe Dumnezeu. Daca le citesti, cuvintele directe ale lui Dumnezeu citesti.Dumnezeu Cuvantul s-a facut trup, s-a facut om (Ioan 1,14),iar omul mut, gangav a inceput sa rosteasca cuvintele adevarului si dreptatii vesnice a lui Dumnezeu.

In cuvintele Mantuitorului exista un anume licoare a nemuririi, care curge strop cu strop in sufletul omului ce citeste cuvintele Sale si ii aduce sufletul dintru moarte la viata, dintru clatire intru neclatire.Mantuitorul a aratat aceasta, atunci cand a zis: „Amin Amin graiesc voua: Ca cela ce asculta cuvintele mele, si crede celui ce m-a trimis pre mine, are viata vesnica... ci s-a mutat din moarte in viata” (Ioan 5,24).Astfel, Mantuitorul face afirmatia cruciala: „Amin Amin graiesc voua: De va pazi cineva cuvantul meu, nu va vedea moartea in veac” (Ioan 8,51).Fiecare cuvant al lui Hristos este plin de Dumnezeu. Asa ca, atunci cand intra in sufletul unui om, il curata de toata intinaciunea. Din fiecare cuvant al Sau vine o putere care ne curata de pacat.Astfel, la Cina cea de Taina, Mantuitorul le-a spus ucenicilor Sai, ce obisnuiau sa asculte neincetat cuvantul Sau: „Acum voi curati sunteti, pentru cuvantul care am grait voua” (Ioan 15,3).

Hristos Domnul si Apostolii Sai numesc toate cele scrise in Biblie cuvantul lui Dumnezeu, cuvantul Domnului (Ioan 17,14;Fapte 6,2, 13,46, 16,32, 19,20; II Cor. 2,17; Col. 1,15, II Tes. 3,1), si daca nu il citesti si il primesti astfel, vei ramane desart si zadarnic, intru vorbele cele mute, gangavite ale oamenilor. Fiecare cuvant al lui Dumnezeu este plin de Adevarul lui Dumnezeu, care sfinteste sufletul pentru intreaga vesnicie, odata ce intra intr-insul. Astfel se intoarce Mantuitorul catre cerescul Sau Parinte, in rugaciune: „Parinte! Sfinteste pre ei intru Adevarul tau, Cuvantul tau adevar este” (Ioan 17,17).Daca nu primesti cuvantul lui Hristos ca fiind cuvantul lui Dumnezeu, ca fiind cuvantul Adevarului, atunci minciuna si tatal minciunii din launtrul tau se razvratesc impotriva sa. In fiecare cuvant al Mantuitorului exista multe mai presus de fire si pline de har, si acestea sunt cele ce revarsa har asupra sufletului omului, atunci cand il viziteaza cuvantul lui Hristos. Prin urmare, Sfintii Apostoli numesc intreaga alcatuire a lacasului mantuirii „cuvantul harului lui Dumnezeu” (Fapte 20,32).

Ca o putere vie si plina de har, cuvantul lui Dumnezeu are un efect facator de minuni si datator de viata asupra omului, atata vreme cat il asculta cu credinta si il primeste cu credinta (1 Tes. 2,13). Totul este pangarit de pacat, insa totul se curateste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune - totul - toata zidirea, de la om pana la un vierme (1 Tim. 4,5).Prin Adevarul care il poarta intr-insul si prin Puterea pe care o are intr-insul, cuvantul lui Dumnezeu este „mai ascutit decat toata sabia ascutita de amandoua partile, si strabate pana la despartitura sufletului, si a duhului, si a madularelor, si a maduvei, si judecator cugetelor si gandurilor inimii” (Evrei 4,12). Nimic nu ramane ascuns in fata sa ori pentru el.

Deoarece fiecare cuvant al lui Dumnezeu cuprinde Cuvantul lui Dumnezeu cel vesnic - Logosul - are puterea sa nasca si sa innoiasca oamenii. Si cand un om se naste din Cuvant, se naste din Adevar.Din aceasta pricina Sfantul Iacov Apostolul scrie catre crestini ca Dumnezeu Tatal i-a nascut „cu cuvantul adevarului” (1,18); si Sfantul Petru le spune ca au fost „nascuti a doua oara... prin cuvantul lui Dumnezeu celui viu, si care petrece in veac” (1 Petru 1,23). Toate cuvintele lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a grait catre oameni, vin de la Cuvantul cel Vesnic - Logosul, care este Cuvantul vietii si daruieste Viata vesnica.

Cel ce vietuieste pentru Cuvant, se poarta pe sine de la moarte la viata. Cel ce se umple pe sine cu viata vesnica, se face biruitor al mortii si „partas Dumnezeiestii firi” (2 Petru 1,4), si fericirea sa nu va avea sfarsit.

Rostul de capatai si cel mai insemnat al tuturor acestora este credinta si simtirea iubirii pentru Hristos Domnul, caci taina fiecarui cuvant al lui Dumnezeu se dezvaluie sub caldura acelei simtiri, asa cum petalele unei flori inmiresmate se deschid sub caldura razelor soarelui. Amin."(sinteza realizata din "Lupta pentru Credinta", volumul IV, "Comori ale spiritualitatii ortodoxe sarbe"-preluare de pe crestinortodox.ro- si “Cum sa citim Biblia în învăţătura Sfinţilor Părinti”de Arhimandrit Paulin Lecca-preluare de pe voscreasna.com).

In loc de final:,,In calitate de asezamant dumnezeiesc, Biserica este calauzita de Sfantul Duh. El ramane in ea si o face sa nu greseasca in ceea ce priveste dogmele, "Stalp si temelie a Adevarului". Biserica este cea care pastreaza neschimbata invatatura apostoleasca. Doar ea poate conduce catre Adevar ,in masura sa se pronunte asupra adevarurilor mantuitoare ale invataturii revelate.Ea garanteaza si contine cu strictete in sanul sau curate si neschimbate Traditia si invatatura apostolica. Doar ea poate sa intareasca, sa talcuiasca si sa formuleze adevarurile, acoperita de Duhul Sfant. Numai ea isi pastreaza copiii pe calea mantuirii, pe care ii indruma cu siguranta la mantuire. Doar in Biserica credinciosii detin asigurarea ferma a adevarurilor in care cred si mantuirea sufletului.In afara Bisericii nu exista mantuire." (Sfantul Ierarh Nectarie de Eghina)

Am constatat de mult timp că unii dintre noi cunosc foarte bine Scriptura şi multe alte scrieri teologice. Recunosc că mie Vechiul Testament mi se pare greoi şi am citit doar anumite fragmente (Ecclesiastul, Isaia, Pildele lui Solomon...). Nici la partea cu Epistolele şi Faptele apostolilor nu stau prea bine. Evangheliile sunt mai uşor de priceput, mai ales cu inima.

Am înţeles din mesajele voastre că pentru înţelegerea Scripturii trebuie credinţă, rugăciune, smerenie... Părintele ne zicea că adevărata cunoaştere este cea obţinută nu doar cu mintea, ci atunci când mintea este unită cu Duhul.

Aţi putea să-mi spuneţi experienţa voastră cu privire la citirea Bibliei? Aţi avut dificultăţi pe care le-aţi depăşit? Cum?

Bănuiesc că trebuie să mai cresc - dar asta presupune şi un efort din partea mea. De aceea vă întreb...

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Am constatat de mult timp că unii dintre noi cunosc foarte bine Scriptura şi multe alte scrieri teologice. Recunosc că mie Vechiul Testament mi se pare greoi şi am citit doar anumite fragmente (Ecclesiastul, Isaia, Pildele lui Solomon...). Nici la partea cu Epistolele şi Faptele apostolilor nu stau prea bine. Evangheliile sunt mai uşor de priceput, mai ales cu inima.

Am înţeles din mesajele voastre că pentru înţelegerea Scripturii trebuie credinţă, rugăciune, smerenie... Părintele ne zicea că adevărata cunoaştere este cea obţinută nu doar cu mintea, ci atunci când mintea este unită cu Duhul.

Aţi putea să-mi spuneţi experienţa voastră cu privire la citirea Bibliei? Aţi avut dificultăţi pe care le-aţi depăşit? Cum?

Bănuiesc că trebuie să mai cresc - dar asta presupune şi un efort din partea mea. De aceea vă întreb...

Din momentul când înţelegi că Biserica, prin toate limbajele pe care le are la îndemână, este un amplu comentariu, din interior spre exterior, la Scriptură, nu te mai nelinişteşte dificultatea de a înţelege individual, alminteri o inovaţie protestantă agravată ca obsesie la neoprotestanţi.

De-aia avem praznice cu imnografie, icoane, omiletică ş.a, ca să înţelegem mai bine reverberaţiile marilor evenimente relatate în Scripturi în timp şi dincolo de timp. De-aia avem sărbătorile sfinţilor, ca să ne dăm seama că măreţia revelaţiei este arătată lumii prin putinţa cuvântului de a se întrupa în oameni şi de a transfigura lumea.

Dacă nu pricepi ceva astăzi din conţinutul narativ al Scripturii, lasă-ţi neclaritatea la dospit în aluatul bisericesc şi cu siguranţă mâine, poimâine anul viitor sau oricând altcândva dar întotdeauna la vremea potrivită o să-ţi dai seama despre ce era vorba.

[Demetrius]

În prealabil postat de Annyta

...Am înţeles din mesajele voastre că pentru înţelegerea Scripturii trebuie credinţă, rugăciune, smerenie... Părintele ne zicea că adevărata cunoaştere este cea obţinută nu doar cu mintea, ci atunci când mintea este unită cu Duhul.

Aţi putea să-mi spuneţi experienţa voastră cu privire la citirea Bibliei? Aţi avut dificultăţi pe care le-aţi depăşit? Cum?

Bănuiesc că trebuie să mai cresc - dar asta presupune şi un efort din partea mea. De aceea vă întreb...

Pe langa credinta, rugaciune, smerenie, mai trebuie, asa cum spui, si efort din partea ta la inceput, adica un studiu care se va intensifica de la sine apoi, fara sa simti pentru ca Duhul Sfant Se va multiplica in inima ta ca sa sporesti in intelepciune si sa te duca la intelegerea Scripturii asa cum vrea Duhul, nu vicleanul, insa un studiu totdeauna sub indrumarea unui duhovnic si cu rabdare, asa cum spune Mihailc, fiindca nerabdarea este un semn de la vicleanu' care te zoreste sa pretinzi de la Dumnezeu intelepciune dupa voia ta cea grabita ca fals sa "intervina" el, nu dupa Voia Lui Cea fara de "ceas".

Eu am avut in al 12-lea ceas(!) sansa, multumesc lui Dumnezeu(!), unui program de cateheza oferita de BRC prin 3 cateheti instruiti si binecuvantati de Sf. Scaun de la Roma sub ascultarea unui preot RC, prin care am avut timp de vreo 4 ani(si azi continua) cel putin patru intalniri saptamanale cam de 2-3 ore fiecare(din care 2 sub indrumarea preotului coordonator) plus studiu particular de pregatire. La acest program au fost primiti credinciosi de toate confesiunile, fara restrictie si fara a li se pretinde frecventarea Liturghiei RC.

Am avut si eu dificultati, dar am reusit sa invat sa ascult orice vorba si sa nu ma grabesc fiindca oricum Voia lui Dumnezeu se va face la momentul oportun, asa cum fb spune Mihailc.

Vă mulţumesc pentru răspunsuri!

Aş specifica faptul că nu e vorba neapărat de neînţelegere, cât şi de lipsa concentrării asupra textului. În fine, nu mă dau bătută, dar îmi place ideea că înţelegerea şi concentrarea se vor îmbunătăţi exact la vremea potrivită.

[hmmsrbls]

De ce nu intelegem Sf. Scriptura ?

Sfanta Scriptura a fost scrisa demult. Mai mult de atat, a cunoscut mai multe forme, versiuni si modificari pe parcurs. De-a lungul timpului s-a raspandit pe multe meleaguri si a fost asimilata in diferite feluri, dupa puterile si posibilitatile fiecaruia. Mai mult de atat, au aparut controverse si rupturi in cadrul religiei chiar si recent, incat nici nu mai stii care are dreptate.

Cel mai bine cred ca ne-am raspunde la aceasta intrebare daca am lua un exemplu cat mai simplu. De ce nu intelgem cele ce ne invata chiar proprii parinti, in cazurile cele mai banale si mai intalnite ? De ce trebuie sa ne lovim intr-u fel sau altul de lucrurile care ne-au fost spuse si abia apoi sa ne amintim (daca ne mai amintim) ca am fost preveniti in legatura cu ele ?

Un posibil raspuns ar fi faptul ca de fapt toate invatamintele nu reprezinta altceva decat o mare baza de cunotiinte la care avem acces in mod treptat pe masura ce realizam anumite fapte si respectam anumite reguli. Nu putem face altceva decat sa asociem faptele si rezultatele pe care le avem cu cele din invatamintele primite. Abia atunci putem spune ca am inteles acel ceva ce ne-a fost pus pe tava odinioara.

Apoi, in mod recursiv si dupa un numar suficient de adeveriri ale celor ce am fost invatati, putem alege sa credem ca si restul vor si adevarate si sa nu mai asteptam sa ne convingem de veridicitatea lor.

Pe de alta parte exista si posibilitatea urmarii "orbeste" a acelor invataminte inca de la inceput. In acest caz insa nu cred ca se poate vorbi despre o invatare, cat mai degraba doar despre respectarea unor directive, a unor instructiuni, comenzi intocmai ca niste masini.

Tocmai din acest motiv Dumnezeu nu ne "obliga" sa ii respectam intocmai invatamintele. Pentru ca doreste sa le intelegem si sa invatam, nu sa executam niste comenzi ca niste rob(ot)i sau sa urmam niste ordine ca niste soldati. Dumnezeu nu foloseste pe nimeni si nu trimite pe nimeni la moarte. Nici macar nu ne testeaza, asa cum am auzit adeseori ca se spune. El stie mereu ceea ce se va intampla in momentul in care noi facem o alegere sau alta. Si probabil tocmai aceasta este ceea ce incearca sa ne invete: si anume sa lasam tuturor posibilitatea de a alege; nu de a obliga sa faca alegeri si nici de a obliga sa nu le faca.

În prealabil postat de hmmsrbls

Sfanta Scriptura a fost scrisa demult. Mai mult de atat, a cunoscut mai multe forme, versiuni si modificari pe parcurs. De-a lungul timpului s-a raspandit pe multe meleaguri si a fost asimilata in diferite feluri, dupa puterile si posibilitatile fiecaruia.

Exista o samanta de sambure de adevar in cele spuse aici insa cauzele sunt mult mai complexe.Nu este foarte greu de dovedit cum un verset cu o anumita semnificatie intr-o anumita cultura si-a metamorfozat aproape complet intelesul in contactul cu intelegerea unei alte culturi care era straina de contextul social si cultural in care se facuse afirmatia initiala si care l-a regandit complet prin perceptia ei.