Despre univers...

În prealabil postat de Lilith23

Mi se pare normal ca fiecare din noi să avem părerile proprii şi credinţa proprie. Nu te poţi aştepta ca milioane de oameni să aibă aceeaşi părere despre un lucru, doar pentru că aşa li s-a spus. Chiar şi între cei mai credincioşi oameni (din aceeaşi religie) pot existe divergenţe. Omul e o fiinţă raţională. Mereu îşi va pune întrebări şi mereu va gândi, indiferent ce îi spun alţii.

Aşa e. Pentru că fiecare dintre noi este unic. Şi pentru că Dumnezeu nu poate fi cunoscut în mod obiectiv, întrucât nu este un obiect şi, cu atât mai puţin, accesibil înţelegerii noastre. El ne transcende şi ne cuprinde, iar noi cunoaştem gustând câte puţin din ale Sale. Iar această cunoaştere e mai potrivit să se numească împărtăşire din El, pentru că e o cunoaştere prin participare; şi prin înţelegere, dar şi prin iubire. Iar iubirea nu o putem conceptualiza, chiar dacă putem spune câte ceva despre ea. Însă iubirea nu stă niciodată pe loc, ci înaintează mereu, bucurându-se şi uimindu-se, şi neputând spune în cuvinte ceea ce trăieşte.
Aşa sunt şi cuvintele sfinte pe care ni le-a dăruit Dumnezeu: nu sunt statice; nu pot fi cunoscute pe de-a-ntregul niciodată; dau sensuri noi de fiecare dată când le citeşti; sunt vii.