Despre univers...

[catalin2]

Ca sa ne intelegem, nu toata Bilbia este o alegorie, sunt doar unele parti din Biblie. In general noi credem ce spun sfintii si cum talcuiesc ei. Asadar facerea si potopul nu sunt alegorii. E adevarat, la inceput pamantul si universul erau mai aproape de perfectiune. Inainte de caderea lui Adam spun parintii ca nu exista moarte si boli. La fel, dupa potop iar s-a schimbat atmosfera, iar oamenii au inceput sa traiasca mai putin.
Multi filozofi nu impartasesc conceptii crestine, unii din ei sunt inflentati de panteism, acesta fiin preluat din religiile orientale. Altii au pareri proprii despre religie. Cel mai bine e sa citeasca din scrieri crestine, adica despre adevar, nu despre cautarea adevarului si gasirea altor conceptii, creatii ale gandirii umane limitate.

În prealabil postat de catalin2

Altii au pareri proprii despre religie. Cel mai bine e sa citeasca din scrieri crestine, adica despre adevar, nu despre cautarea adevarului si gasirea altor conceptii, creatii ale gandirii umane limitate.

Mi se pare normal ca fiecare din noi să avem părerile proprii şi credinţa proprie. Nu te poţi aştepta ca milioane de oameni să aibă aceeaşi părere despre un lucru, doar pentru că aşa li s-a spus. Chiar şi între cei mai credincioşi oameni (din aceeaşi religie) pot existe divergenţe. Omul e o fiinţă raţională. Mereu îşi va pune întrebări şi mereu va gândi, indiferent ce îi spun alţii.

În prealabil postat de Lilith23

Mi se pare normal ca fiecare din noi să avem părerile proprii şi credinţa proprie. Nu te poţi aştepta ca milioane de oameni să aibă aceeaşi părere despre un lucru, doar pentru că aşa li s-a spus. Chiar şi între cei mai credincioşi oameni (din aceeaşi religie) pot existe divergenţe. Omul e o fiinţă raţională. Mereu îşi va pune întrebări şi mereu va gândi, indiferent ce îi spun alţii.

ar fi bine ca fiecare din noi sa incercam, dupa putere, sa punem in practica invatatura sfintilor, sa vedem cu adevarat daca zic bine sau nu,insa nu se ingaduie jumatati de masura caci si rezultatele vor fi pe masura,masurii noastre.divergentele exista si vor exista find-ca nu exista supunere totala si fiecare se face fiul neascultari intr-o anumita masura,mai mult sau mai putin.etalonul exista,noi existam mai ramine de vazut ce vom face.omul mereu isi va pune intrebari,insa raspunsurile difera datorita duhului in care se afla,de e cu duhul lumii,e cu lumea si mai putin cu Domnul,si invers.insa cu Domnul, vom avea odihna in veci.Amin.

Sa iti dea Domnul bucurii multe.Amin.

În prealabil postat de Lilith23

Mi se pare normal ca fiecare din noi să avem părerile proprii şi credinţa proprie. Nu te poţi aştepta ca milioane de oameni să aibă aceeaşi părere despre un lucru, doar pentru că aşa li s-a spus. Chiar şi între cei mai credincioşi oameni (din aceeaşi religie) pot existe divergenţe. Omul e o fiinţă raţională. Mereu îşi va pune întrebări şi mereu va gândi, indiferent ce îi spun alţii.

Aşa e. Pentru că fiecare dintre noi este unic. Şi pentru că Dumnezeu nu poate fi cunoscut în mod obiectiv, întrucât nu este un obiect şi, cu atât mai puţin, accesibil înţelegerii noastre. El ne transcende şi ne cuprinde, iar noi cunoaştem gustând câte puţin din ale Sale. Iar această cunoaştere e mai potrivit să se numească împărtăşire din El, pentru că e o cunoaştere prin participare; şi prin înţelegere, dar şi prin iubire. Iar iubirea nu o putem conceptualiza, chiar dacă putem spune câte ceva despre ea. Însă iubirea nu stă niciodată pe loc, ci înaintează mereu, bucurându-se şi uimindu-se, şi neputând spune în cuvinte ceea ce trăieşte.
Aşa sunt şi cuvintele sfinte pe care ni le-a dăruit Dumnezeu: nu sunt statice; nu pot fi cunoscute pe de-a-ntregul niciodată; dau sensuri noi de fiecare dată când le citeşti; sunt vii.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Aşa e. Pentru că fiecare dintre noi este unic. Şi pentru că Dumnezeu nu poate fi cunoscut în mod obiectiv, întrucât nu este un obiect şi, cu atât mai puţin, accesibil înţelegerii noastre. El ne transcende şi ne cuprinde, iar noi cunoaştem gustând câte puţin din ale Sale. Iar această cunoaştere e mai potrivit să se numească împărtăşire din El, pentru că e o cunoaştere prin participare; şi prin înţelegere, dar şi prin iubire. Iar iubirea nu o putem conceptualiza, chiar dacă putem spune câte ceva despre ea. Însă iubirea nu stă niciodată pe loc, ci înaintează mereu, bucurându-se şi uimindu-se, şi neputând spune în cuvinte ceea ce trăieşte.
Aşa sunt şi cuvintele sfinte pe care ni le-a dăruit Dumnezeu: nu sunt statice; nu pot fi cunoscute pe de-a-ntregul niciodată; dau sensuri noi de fiecare dată când le citeşti; sunt vii.

Noi nu suntem agnostici, avem o credinta revelata, un adevar revelat. Agnostic inseamna sa nu stim care e adevarul. Ceea ce ne-a fost revelat este adevar de credinta, nu e interpretabil. Aceasta revelatie ne-a fost data de Duhul Sfant, deci nimeni nu poate spune ca Duhul s-a inselat sau ca a spus neadevarul, e cel mai mare pacat, pacatul impotriva Duhului Sfant.
Cu atat mai mult ceea ce a stabilit Biserica prin sinoade. Asadar acestea sunyt adevarurile revelate. Mai sunt si lucruri care nu le cunoastem, aici fiecare poate avea o parere, dar nu ne foloseste la nimic.
In rest fiecare se raporteaza la credinta cum poate, asa cum ai spus in mesaj.

În prealabil postat de catalin2

Noi nu suntem agnostici, avem o credinta revelata, un adevar revelat.

Adevărat. Cunoaşterea noastră porneşte de la revelaţie. Însă revelaţia e un fel de izvor. Are un punct fix, de neschimbat, dar ne adăpăm din ea continuu. Ea dă mereu înţelesuri noi şi îl poate adăpa şi pe cel nepriceput, ca şi pe cel foarte priceput în cunoaştere. De aceea teologii exprimă, într-o formă mereu nouă, adevărul revelat.
Ni S-a revelat Sfânta Treime. Ştim că Dumnezeu este Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Dar cunoaşterea efectivă a Sfintei Treimi e un proces viu şi o înaintare permanentă. Nu putem spune: gata, ştiu totul; este o împărtăşire veşnică, o înaintare la înţelesuri tot mai înalte şi tot mai adânci totodată.
E adevărat, ni se dau nişte puncte de plecare, pentru că avem nevoie de repere clare, ca să nu ne rătăcim. Adevărurile de credinţă sunt clare, iar cine nu le acceptă nu are acces la Izvor. Poate se adapă de undeva mai la vale.

Cunoaşterea raţională poate să ne depărteze, dacă o luăm ca absolută. Fiecare se va crede posesorul adevărului şi îl va contrazice pe celălalt. În cunoaşterea duhovnicească este altfel. În aceasta înaintăm fiecare pe câte o rază înspre Soarele-Dumnezeu. Cu cât vom fi mai aproape de El, cu atât vom fi mai luminaţi şi mai calzi şi, totodată, mai aproape unii de alţii.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Adevărat. Cunoaşterea noastră porneşte de la revelaţie. Însă revelaţia e un fel de izvor. Are un punct fix, de neschimbat, dar ne adăpăm din ea continuu. Ea dă mereu înţelesuri noi şi îl poate adăpa şi pe cel nepriceput, ca şi pe cel foarte priceput în cunoaştere. De aceea teologii exprimă, într-o formă mereu nouă, adevărul revelat.
Ni S-a revelat Sfânta Treime. Ştim că Dumnezeu este Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Dar cunoaşterea efectivă a Sfintei Treimi e un proces viu şi o înaintare permanentă. Nu putem spune: gata, ştiu totul; este o împărtăşire veşnică, o înaintare la înţelesuri tot mai înalte şi tot mai adânci totodată.
E adevărat, ni se dau nişte puncte de plecare, pentru că avem nevoie de repere clare, ca să nu ne rătăcim. Adevărurile de credinţă sunt clare, iar cine nu le acceptă nu are acces la Izvor. Poate se adapă de undeva mai la vale.

Cunoaşterea raţională poate să ne depărteze, dacă o luăm ca absolută. Fiecare se va crede posesorul adevărului şi îl va contrazice pe celălalt. În cunoaşterea duhovnicească este altfel. În aceasta înaintăm fiecare pe câte o rază înspre Soarele-Dumnezeu. Cu cât vom fi mai aproape de El, cu atât vom fi mai luminaţi şi mai calzi şi, totodată, mai aproape unii de alţii.

Nu e vorba de cunoastere rationala (asta e mai mult din vest), iar adevarurile de credinta nu sunt doar pentru teologi, sunt pentru toti ortodocsii, indiferent de pregatire. Ele sunt sintetizate in catehism. Cine doreste mai mutl poate cerceta mai manuntit, dar cele de baza ar trebui cunoscute de toti, daca nu cel putin sa creada ce spune Biserica. Nu exista mai multe adevaruri, e doar unul singur. De exemplu Duhul Sfant nu poate purcede si de la Tatal si de la Fiul, adica Filioque si, in acelasi timp si numai de la Tatal. Ori e una ori e alta. Adevarul e unul, nu cinteaza ca altii spun si ei ca au adevarul, deci u conteza ca adventistii, catolciii, etc. spun un alt adevar. Adevarul nu e necunoscut, e cunoscut si il putem cerceta daca dorim. Daca vrem putem cerceta daca e adevarat ce spun ortodocsii si de ce nu e adevarat ce spun catolicii. Nu e o nebuloasa, se poate vedea destul de clar.
Daca cineva nu doreste sau nu il intereseaza acest lucru (si nici nu e nevoie de fapt), poate crede linistit ce spune BO, fara sa mai cerceteze. De aceea cineva care nu stie sa citeasca de exemplu poate crede doar ce spune BO, nu are nevoie de mai mult, ba chiar e mai castigat. In schimb in discutiile cu alte culte trebuie sa stim cate ceva.

În prealabil postat de catalin2

Nu exista mai multe adevaruri, e doar unul singur. De exemplu Duhul Sfant nu poate purcede si de la Tatal si de la Fiul, adica Filioque si, in acelasi timp si numai de la Tatal.

E un adevăr, care este accesibil multora. Nu putem spune că un lucru poate fi adevărat dintr-un punct de vedere şi fals din altul. Însă într-o anumită cunoaştere ne putem întâlni şi cu oameni de alte credinţe, şi chiar ne întâlnim. Toţi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu. Toţi avem „organ” pentru a recepta harul. Revelaţia oferă adevărul curat, dumnezeiesc. Cunoaşterea creştinului porneşte de la ceea ce îi dezvăluie Dumnezeu. Însă mulţi nu au încredere în aceasta, pentru că nu ştiu de unde vine. Setea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu o are tot omul. Neavând încredere în ceea ce noi socotim revelaţie, ei vin de la periferie, de la creaţie. Dumnezeu Şi-a pus amprenta şi pe creaţie. Totul vorbeşte despre El. Însă drumul este mult mai lung şi chiar periculos. Căci, chiar dacă ajungi să cunoşti foarte bine cele create, saltul de la creat la necreat nu e uşor de făcut. Însă cel care vine dinspre periferie se poate întâlni cu cel care merge de la centru spre periferie în cunoaşterea sa. Iar dacă se întâlnesc şi îşi dau mâinile, vor putea să se îndrepte amândoi către Centru.

Nu sunt mai multe Centre. Nu sunt mai mulţi dumnezei. Toţi Îl căutăm pe acelaşi. Dacă unul spune că Dumnezeu nu este Treime, spune aşa pentru că nu cunoaşte aceasta. Însă mă pot întâlni cu el, pentru că avem multe în comun. Amândoi credem în Dumnezeu, amândoi credem în faptele morale, amândoi ştim că ne aflăm într-o înstrăinare de Dumnezeu şi, totodată, într-o înstrăinare între noi.
Deci Adevărul nu este discutabil. Dogmele sunt adevăruri exprimate clar. Dar este normal să avem opinii diferite pentru că nu ne împărtăşim în aceeaşi măsură din adevăr. Chiar şi între noi, ortodocşii, opiniile diferă mult, din cauză că din acest adevăr revelat pe care îl ştim cu toţii, unii gustă mai mult iar alţii mai puţin; unii gândesc mai tehnic mântuirea, alţii mai puţin tehnic. Nu ne vom exprima niciodată cu toţii identic. Ne-am depersonaliza atunci. Ne adăpăm cu toţii de la acelaşi izvor, însă vom rodi diferit; inclusiv în cuvânt.

[catalin2]

În prealabil postat de Lilith23

Mi se pare normal ca fiecare din noi să avem părerile proprii şi credinţa proprie. Nu te poţi aştepta ca milioane de oameni să aibă aceeaşi părere despre un lucru, doar pentru că aşa li s-a spus. Chiar şi între cei mai credincioşi oameni (din aceeaşi religie) pot existe divergenţe. Omul e o fiinţă raţională. Mereu îşi va pune întrebări şi mereu va gândi, indiferent ce îi spun alţii.

Ma refeream la faptul ca au o religie proprie, o interpretare personala a divinitatii. Deosebirea intre religie si filozofie este ca in crestinism avem adevarul revelat, dat de Dumnezeu, iar in filozofie se cauta adevarul cu ajutorul ratiunii. Acestea sunt fixe, adevarurile de credinta. Bineinteles ca trairile si celelalte sunt personale.

În prealabil postat de Lilith23

Mi se pare normal ca fiecare din noi să avem părerile proprii şi credinţa proprie. Nu te poţi aştepta ca milioane de oameni să aibă aceeaşi părere despre un lucru, doar pentru că aşa li s-a spus. Chiar şi între cei mai credincioşi oameni (din aceeaşi religie) pot existe divergenţe. Omul e o fiinţă raţională. Mereu îşi va pune întrebări şi mereu va gândi, indiferent ce îi spun alţii.

Draga Lilith, cu riscul de a te supara un pic, dar te rog, sa nu te superi, ca n-o zic cu rautate ci cu dreptate, te contrazic: NORMAL este ca fiecare din noi, noi toti oamenii, sa avem aceeasi credinta dreapta care bineinteles este credinta ortodoxa. Zic, deci ca asa este normal sa fie. Dar avem LIBERTATEA sa fim sau sa nu fim NORMALI.
In alte privinte, desigur, nu te poti astepta ca toti oamenii sa aibe aceeasi parere. Unora le place o culoare, altora alta. Unora cafeaua, altora ceaiul, etc