Papalitatea

[bogdan81]

Capul este Hristos, eu asa stiam. Sau dv. considerati ca exista 2 capete?
In ortodoxie cel putin e de ajuns un singur cap.
Eu de exemplu, vad ravagiile unei astfel de unitati asa-zise de guvernare, pentru ca iata, papa poate sa sarute coranul, poate sa se roage cu ereticii in mari intruniri ale religiilor, poate sa-si dea consimtamantul ca statui ale lui buddha sa fie asezate in biserici catolice, poate sa ia binecuvantare de la hindusi si vrajitori, dar el, pentru BC, ramane capul fiecarui credincios.
Dar ce fel de unitate poate sa fie cand un singur episcop se considera superior celorlalti, iar ceilalti ii sunt inferiori? In Sfanta Treime nu exista superior si inferior. Persoanele Sfintei Treimi sunt egale intre ele.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de bogdan81

Capul este Hristos, eu asa stiam. Sau dv. considerati ca exista 2 capete?

Capul nevăzut este întotdeauna Cristos, capul văzut este întotdeauna Papa. Biserica de pe pământ este oglindă a celei cereşti. Şi parohia dv are un cap: este preotul paroh. Atunci când apare în slujire oficială, el este înveşmântat cu nişte haine strălucitoare, care închipuie hainele pe care acum Cristos le poartă în slava Sa, mijlocind la Tatăl pentru noi. De aceea ele se mai numesc "veşminte împărăteşti". Capul parohiei dv ocupă mereu locul Domnului la orice masă ar fi între cei păstoriţi de el şi, în sens mistic, el ESTE Cristos. S-ar putea ca la parohia dv să fie mai mulţi preoţi, dar unul singur este paroh: acela este capul Bisericii parohiale, ceea ce nu înseamnă că ceilalţi nu sunt preoţi şi egali cu el, în aceeaşi treaptă presbiterială. Deci, deşi poate că sunt mai mulţi preoţi în parohia dv, unul singur este capul ei văzut şi, dacă dv credeţi chestia asta, ar fi bine să ascultaţi de el aşa cum aţi asculta de Cristos Însuşi, dacă v-ar vorbi cu voce omenească.
S-ar putea ca şi episcopia dv să aibă mai mulţi episcopi, adică, în afară de episcopul "plin", să mai existe unul sau doi vicari. Şi aceia sunt episcopi, sunt egali cu primul în arhieria lor. Totuşi, episcopia dv nu are 2 sau 3 capete, ci unul singur, iar acela este episcopul dv. Acuma, dacă la nivel parohial şi eparhial vedeţi că Biserica dv are mereu un cap, de ce să refuzaţi acest lucru la nivelul universal al ei ?

iata, papa poate sa sarute coranul, poate sa se roage cu ereticii in mari intruniri ale religiilor, poate sa-si dea consimtamantul ca statui ale lui buddha sa fie asezate in biserici catolice, poate sa ia binecuvantare de la hindusi si vrajitori, dar el, pentru BC, ramane capul fiecarui credincios.

Dar Papa a făcut el asemenea lucruri, fără să ceară ca eu să fac aceasta. El nu a spus în nicio Scrisoare Sobornicească (=Epistolă Catolică) a sa că toţi creştinii trebuie să sărute Coranul. Nici că trebuie introduse statuile lui Buddha în biserici etc, caz în care am avea, poate, o problemă.

Aşa a fost şi cu Petru. La un moment dat, el a făcut lucruri rele. Dar, ca prim-apostol, ca locotenent al lui Isus pe pământ, adresându-se creştinilor prin Scrisorile sale care pot fi citite în Biblie, el a fost, pe cale supranaturală, ferit de eroare.

Dar ce fel de unitate poate sa fie cand un singur episcop se considera superior celorlalti, iar ceilalti ii sunt inferiori? In Sfanta Treime nu exista superior si inferior. Persoanele Sfintei Treimi sunt egale intre ele.

Dar episcopii nu sunt asemenea Persoanelor Sfintei Treimi, ci asemenea arhanghelilor. "Arhiereu" înseamnă, literalmente, arhanghel. Aşa cum spuneam, episcopii pe care îi vedem în Biserica pământească sunt imaginile arhanghelilor din Biserica Cerească. Ei sunt uniţi între ei şi uniţi de către Papa, pentru care Cristos s-a rugat să aibă grijă "de aceşti fraţi ai tăi", adică i-a conferit ministerul petrin. Şi aşa cum în Cer arhanghelii gravitează în jurul Tronului lui Dumnezeu, iar dacă nu gravitează astfel sunt arhangheli căzuţi oricât de cu stea în frunte ar fi ei, tot aşa, pe pământ, episcopii Bisericii gravitează în jurul tronului pe care se află locotenentul lui Cristos şi urmaşul lui Petru. Noi sperăm că episcopii care nu fac asta să îşi dea seama, fie şi în ultimul ceas al vieţii lor, că ar fi spre binele sufletului lor să asculte de cel pe care l-a lăsat Domnul cârmaci, până se va întoarce.

[bogdan81]

Conceptia ortodoxa despre fiinta si infailibilitatea bisericii este sintetizata de Mircea Vulcanescu in urmatoarele randuri pe care le citez mai jos. Dau doar pasajul care intereseaza din punctul de vedere al subiectului de discutie.

Chestiunea merită discuţie, cu atât mai mult cu cât unele manuale, inspirate de-a dreptul din cărţile catolice, cuprind, în această privinţă, erori incompatibile cu fiinţa Ortodoxiei. Într-adevăr, dacă biserica romano-catolică recunoaşte, în vicarul lui Iisus Hristos, pe deţinătorul infailibilităţii în materie de învăţătură, atunci când se rosteşte ex cathedra, o face întemeiată pe o concepţie despre biserică potrivit căreia fiinţa ei văzută, deşi de aceeaşi esenţă, este substanţial deosebită de cea nevăzută, fiecare necesitând o unitate proprie de conducere. În vreme ce dreapta credinţă, cunoscând în biserică două firi (văzută şi nevăzută), unite într-o singură fiinţă, nu cunoaşte decât unul singur şi acelaşi Cap nevăzut: Iisus Hristos; iar unitatea ei nu poate veni de la un organ văzut, ci numai de la legătura ei tainică în Duhul Sfânt, cu Ocârmuitorul ei, veşnic de faţă în viaţa tainică a Bisericii, cu Capul ei cel nevăzut, unitate care este însăşi unitatea Duhului, [din care] izvorăşte şi infailibilitatea în materie de învăţătură. Biserica, în întregul ei, este „stâlp neclintit şi îndreptar adevărului”. Rolul preoţiei, în ceea ce priveşte infailibilitatea în materie de învăţătură, nu poate fi, în nici un caz, asemuit cu cel izvorând din concepţia catolică. Scrisoarea patriarhilor se rosteşte, cum nu se poate mai limpede, în această privinţă:

"...iar nestricarea dogmei şi curăţia rânduielii nu sunt date în paza unei ierarhii oarecare, ci în paza întregului cler şi popor bisericesc, strâns unit în dragostea unora faţă de alţii, care este, cu alt nume, însuşi trupul Domnului Hristos, adică Biserica credincioşilor."


În lumina acestora, cum se lămureşte ideea ortodoxă a ecumenicităţii? Ecumenicitatea nu poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identităţii de fapt, a afirmaţiilor Bisericii întregi, în timp şi spaţiu. Dar acesta nu este decât un alt fel de a exprima invariabilitatea învăţăturii — această invariabilitate rămânând, în ultimă analiză, singurul criteriu de recunoaştere a ecumenicităţii. Spre deosebire de catolici, la care papa şi sinodul se socotesc pe ei înşişi judecătorul şi măsurătorul adevărului cuprins în tradiţie, în ortodoxie, tradiţia este cea care mărturiseşte de ecumenicitatea unui sinod; Sf. Sinod însuşi nefiind decât mărturisitorul a "ceea ce pretutindenea s-a păzit, de toţi, totdeauna" (Sf. Vincent de Lerins, Canon 84, Sind. VI ecum.; Mărturisirea ortodoxă, Petru Movilă).

[Adriana3]

În prealabil postat de bogdan81

Conceptia ortodoxa despre fiinta si infailibilitatea bisericii este sintetizata de Mircea Vulcanescu in urmatoarele randuri pe care le citez mai jos. Dau doar pasajul care intereseaza din punctul de vedere al subiectului de discutie.

Chestiunea merită discuţie, cu atât mai mult cu cât unele manuale, inspirate de-a dreptul din cărţile catolice, cuprind, în această privinţă, erori incompatibile cu fiinţa Ortodoxiei. Într-adevăr, dacă biserica romano-catolică recunoaşte, în vicarul lui Iisus Hristos, pe deţinătorul infailibilităţii în materie de învăţătură, atunci când se rosteşte ex cathedra, o face întemeiată pe o concepţie despre biserică potrivit căreia fiinţa ei văzută, deşi de aceeaşi esenţă, este substanţial deosebită de cea nevăzută, fiecare necesitând o unitate proprie de conducere. În vreme ce dreapta credinţă, cunoscând în biserică două firi (văzută şi nevăzută), unite într-o singură fiinţă, nu cunoaşte decât unul singur şi acelaşi Cap nevăzut: Iisus Hristos; iar unitatea ei nu poate veni de la un organ văzut, ci numai de la legătura ei tainică în Duhul Sfânt, cu Ocârmuitorul ei, veşnic de faţă în viaţa tainică a Bisericii, cu Capul ei cel nevăzut, unitate care este însăşi unitatea Duhului, [din care] izvorăşte şi infailibilitatea în materie de
învăţătură. Biserica, în întregul ei, este „stâlp neclintit şi îndreptar adevărului”. Rolul preoţiei,
în ceea ce priveşte infailibilitatea în materie de învăţătură, nu poate fi, în nici un caz,
asemuit cu cel izvorând din concepţia catolică. Scrisoarea patriarhilor se rosteşte, cum nu se
poate mai limpede, în această privinţă:

"...iar nestricarea dogmei şi curăţia rânduielii nu sunt date în paza unei ierarhii
oarecare, ci în paza întregului cler şi popor bisericesc, strâns unit în dragostea unora faţă de
alţii, care este, cu alt nume, însuşi trupul Domnului Hristos, adică Biserica credincioşilor."

În lumina acestora, cum se lămureşte ideea ortodoxă a ecumenicităţii? Ecumenicitatea nu
poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identităţii de fapt, a afirmaţiilor
Bisericii întregi, în timp şi spaţiu. Dar acesta nu este decât un alt fel de a exprima
invariabilitatea învăţăturii — această invariabilitate rămânând, în ultimă analiză, singurul
criteriu de recunoaştere a ecumenicităţii. Spre deosebire de catolici, la care papa şi sinodul
se socotesc pe ei înşişi judecătorul şi măsurătorul adevărului cuprins în tradiţie, în ortodoxie,
tradiţia este cea care mărturiseşte de ecumenicitatea unui sinod; Sf. Sinod însuşi nefiind
decât mărturisitorul a "ceea ce pretutindenea s-a păzit, de toţi, totdeauna" (Sf. Vincent de
Lerins, Canon 84, Sind. VI ecum.; Mărturisirea ortodoxă, Petru Movilă).

In teorie suna foarte frumos si asa ar trebui sa fie, in practica insa iata ca sinodul nu este facut din tot poporul bisericesc ci exista o ierarhie bine definita la ortodocsi. In teorie e una dar in practica lucrurile stau cu totul altfel.