Papalitatea

[bogdan81]

Adriana, am senzatia ca faceti o gresala. Spuneti: opozitia fata de unitate si universalitate vine de la cel rau. Asa este. Dar ganditi-va un pic mai profund ce inseamna universalitate sau sobornicitate. Daca spunem ca sobornicitatea inseamna extinderea geografica a unei anumite biserici, sau daca spunem ca inseamna supunere formala, cu caracter juridic, fata de o autoritate exterioara, in speta papa, atunci avem o conceptie foarte superficiala despre unitate si sobornicitate.
De fapt, adevarata sobornicitate, adevarata unitate, e cea duhovniceasca a aceleiasi credinte. Sau cum spune Sf. Pavel : "Un Domn, o credinta, un botez."
Iar la sfanta liturghie se spune: " Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim e Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita."
Asta inseamna cu adevarat sobornicitate: ca prin iubire sa marturisim toti intr-un gand, cu o gura si o inima.
Acesta este intelesul profund, desi tainic.
Este o mare diferenta intre a asculta fara sa simti, intr-un mod tiranic, impus de o autoritate exterioara, si a marturisi intr-un gand, prin iubire.
Asta e diferenta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de bogdan81

Este o mare diferenta intre a asculta fara sa simti, intr-un mod tiranic, impus de o autoritate exterioara, si a marturisi intr-un gand, prin iubire.
Asta e diferenta.

Multe erori într-o singură frază. Mai întâi, Papa nu este "autoritate exterioară", decât dacă dv consideraţi capul dv drept "organ exterior corpului" dv. În mod normal, când spuneţi "eu", ar trebui să includeţi aici şi capul dv. Mai mult, capul dv este un mădular atât de important al alcătuirii dv generale, încât cu greu aţi putea spune "eu" dacă nu aţi avea capul la locul lui, funcţionând în bune condiţii, adică asigurând coordonarea întregului dv corp.
Pe urmă, nimeni nu cere catolicilor să asculte fără să simtă. Dimpotrivă, de adevărurile de credinţă divin revelate suntem chemaţi să le primim şi să avem deplină adeziune "cu mintea ŞI CU INIMA". Noi îl iubim pe Papa poate mai mult decât îl iubiţi dv pe Patriarhul dv. Îl iubim aşa cum ne iubim şi părinţii, de aceea îi şi spunem lui "sfinte părinte". Personal, nu am simţit niciodată, dar absolut niciodată vreun fel de tiranie din partea lui. El guvernează Biserica aşa cum un bun tată de familie îşi guvernează familia şi anume: cu iubire în Cristos faţă de toţi fii şi fiicele lui, ascultându-i pe fiecare şi dându-ne ceea ce avem cu adevărat nevoie. Cu spirit de sacrificiu şi, la nevoie, de jertfă.

Ce înseamnă că "Biserica lui Cristos este una ?" Citim în catehism că aceasta înseamnă, mai exact, o triplă unitate: în guvernare, în credinţă, în comuniune. Dv insistaţi, de fapt, pe unitatea în comuniune şi o prezentaţi ca şi când ar fi vreo antiteză între unitatea în comuniune şi unitatea în guvernare. Or, ele se completează şi fiecare dintre ele este esenţială unităţii Trupului mistic al lui Cristos care este Biserica. De exemplu, noi, catolicii răsăriteni, suntem foarte, foarte diferiţi de fraţii noştri apuseni. Avem altă tradiţie. Altă Liturghie. Alte rugăciuni. Alţi sfinţi. Altă ierarhie, alte canoane. Până la urmă, şi teologia noastră răsăriteană este alta decât teologia apuseană. Dar avem aceeaşi credinţă şi împărţim aceeaşi masă euharistică. Avem acelaşi cap văzut, care este Papa. Prin urmare, suntem în aceeaşi Biserică Una.

[Adriana3]

În prealabil postat de bogdan81

Adriana, am senzatia ca faceti o gresala. Spuneti: opozitia fata de unitate si universalitate vine de la cel rau. Asa este. Dar ganditi-va un pic mai profund ce inseamna universalitate sau sobornicitate. Daca spunem ca sobornicitatea inseamna extinderea geografica a unei anumite biserici, sau daca spunem ca inseamna supunere formala, cu caracter juridic, fata de o autoritate exterioara, in speta papa, atunci avem o conceptie foarte superficiala despre unitate si sobornicitate.
De fapt, adevarata sobornicitate, adevarata unitate, e cea duhovniceasca a aceleiasi credinte. Sau cum spune Sf. Pavel : "Un Domn, o credinta, un botez."
Iar la sfanta liturghie se spune: " Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim e Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita."
Asta inseamna cu adevarat sobornicitate: ca prin iubire sa marturisim toti intr-un gand, cu o gura si o inima.
Acesta este intelesul profund, desi tainic.
Este o mare diferenta intre a asculta fara sa simti, intr-un mod tiranic, impus de o autoritate exterioara, si a marturisi intr-un gand, prin iubire.
Asta e diferenta.

Perfect de acord.
Dar dumneavoastra credeti ca credinciosii catolici se simt tiranizati de Papa? Eu din ce vad as putea spune exact contrariul, Papa este foarte iubit de credinciosii catolici care vorbesc cu respect despre el in timp ce multi ortodocsi fac exact pe dos cu arhiereii lor. Asa ca la acest capitol, al iubirii, ortodocsii au de invatat de la catolici. Iar pomul dupa roade se cunoaste...