linistea in familie depinde de viata sexuala?

[sophia]

În prealabil postat de Eugen7

Ma bucur ca acum mesajul s-a inteles corect si apreciez onestitatea dvs. (Scuzele dvs sunt acceptate.)

Medicii care sustin ca abstinenta imbolnaveste sunt presudo-medici si nu medici, intrucat realitatea arata ca gresesc. In Biserica exista preoti care traiesc in celibat (ceea ce implica abstinenta sexuala totala), calugari si calugarite care au o sanatate foarte buna atat sufleteasca cat si trupeasca. Bineinteles ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos ii pazeste caci fara Hristos nu putem face nimic.

Din nefericire stim care sunt efectele devastatoare in cazul unei vieti sexuale neimplinite in cadrul familiei. Traumele psihice ale barbatului inselat sunt cumplite. La fel si cele ale femeii inselate. Se poate instala depresia si urmarile ei sunt tragice. Unii ajung la suicid.
In cazul unei sexualitati necorespunzatoare in cadrul familiei, sotul sau sotia dupa caz, isi pierd increderea in sine, devin depresivi... Barbatii pot ajunge la impotenta... femeile pot dezvolta boli. In aceste cazuri intreaga familie are de suferit inclusiv copiii caci se strica armonia dragostei in familie.

De asemenea abuzul activitatii sexuale in familie duce la pervertirea Sfintei Taine a casatoriei, sotii devenind robi trupului... si ajungand mai rau ca animalele.

Doamne ajuta. Har si pace.

Zau daca se intelege ceva din discutia voastra. Va contraziceti in cadrul propiului mesaj.
Celibatul ori nu face rau, ori face? La inmceput spui ca maicile, calugarii, preoti, etc, sunt perfect sanatosi fara sex, pe urma zici ca se ajunge la impotenta, boli, etc.

Eu nu stiu. Nu am surse/studii nici pro nici contra. Poate ne spune Mihnea ceva surse care sa confirme ca lipsa sexualitatii este sanatoasa, mia sanatoasa decat relatiile sexuale.

Personal consider ca exemplele cu monahii nu sunt fericite. Nu stim noi ce suferinte sufletesti si trupesti) au ei si ce fac in camera lor. Si mai sunt si destule cazuri cand ajung la pacate extreme. Nu mai vorbesc de preotii catolici si celibatul lor.
Stie o lume intreaga ce probleme au.

Preotii ortodoxi fara sotie. Nu stim cat sufera si ei. Daca nu au voie dupa deces sau divort sa mai aibe familie, copii, etc., nu cred ca sunt asa fericiti. Ca ii tine Dumnezeu tari. Da, se poate.
Dar si ei sunt oameni si se mai intampla probleme. Mai mult nu mai spun.

Eu nu sunt medic. Imi pot explica numai sufleteste ce se poate intampla intr-o familie unde nu functioneaza aceste relatii. Este si asta parte a iubirii si casatoriei si cand ti se intoarce spatele...nu este usor.
Si mai ales cand iti doresti copii...
Undeva pe alt fir spunea cineva cata abstinenta trebuie in casnicie din cauza de post, sarbatori, slujbe etc. Si ma intreb a cata oara: dar cand mai ajung doi oameni casatoriti, in aceste conditii, sa mai fie impreuna si sa mai faca si copii? Niciodata. Asta este raspunsul.
Te simti frustrat, parasit, ne-iubit.

Din punct de vedere fizic, ce se intampla in cazul abstinentei? Ce influenta are? Cum se echilibreaza organsimul, hormonii?
Este vreo diferenta intre abstinenta fortata (prin refuzul partenerului), si cea liber decisa?
Stiam (asa se explica pe vremuri), ca barbatii nu au alta cale de linistire, asa cum au femeile prin ciclu. Nu este asa?
Cum este la o femeie matura sexual? Pot apare probleme?
Sunt intrebari la care eu nu cunosc raspunsul si daca multi medici dau niste explicatii, pe ce se bazeaza totusi.
Si pe ce se bazeaza altii, care sunt contra, precum Mihnea?

In fine, eu spun, ca de fiecare data: moderatie. Extremele trebuie evitate.
Relatiile sexuale au rolul si locul lor in casnicie si sunt si parte a iubirii. Sunt un mod de implinire a iubirii.
Parca vad acum ca o sa spuna unii ca: un crestin n-are nevoie de asa ceva si ca trupul nu conteaza si pacat si desfranare si etc.
Numai ca nimeni nu spune cum fac ei totusi sa aibe copii fara "desfranarea" asta si cum isi duc si casnicia fara ea.
Si sfintii (cei casatoriti) si tot mai aveau relatii si faceau copii.

Si inca ceva: eu am observat ca oamenii se schimba dupa casatorie si devin mai buni, mai luminosi, mai linistiti. (Normal, cand totul functioneaza normal si casnicia este normala din toate punctele de vedere). De asta spun ca exista un rol asupra trupului si al sufletului. In conditii moderate, bine inteles.
Ce e prea mult strica (si trupul si sufletul) si ce este prea putin sau deloc, la fel.