Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

În prealabil postat de heaven

Draga Alin si Mellisa,nimeni nu poate scoate din noi ceea ce nu exista deja acolo.Cu cat ne reprimam mai mult agresivitatea,cu atat cresc sansele sa izbucnim intr-un mod neasteptat,de nedorit si uneori cu consecinte extrem de grave.
Agresivitatea face parte din fiinta umana si trebuie sa invatam sa o acceptam ca atare si sa o exprimam intr-un mod constructiv.Cu cat o vom nega si respinge,cu atat cresc sansele ca ea sa se transforme in violenta.

Da draga mea, ai perfecta dreptate.Tocmai de aceea sustineam ca niciodata nu poti sa prevezi reactiile celui de langa tine.Deoarece faptul ca cel de langa tine este o apa lina,un om bland ,impecabil din punct de vedere social,nu-ti garanteaza securitatea personala,pentru ca n-ai de unde sa stii cata frustrare a acumulat, cata furie a reprimat, pana la varsta la care l-ai cunoscut.

De aceea eu am si spus ca prefer oamenii care reactioneaza pe loc.

În prealabil postat de heaven

Nu putem evolua daca nu intelegem ca suntem proprii responsabili atat de fericirea sau nefericirea noastra,de fiecare actiune si alegere,ca nimeni nu poate avea putere asupra noastra de a ne face sa actionam intr-un anumit fel,ci ca suntem singurii care alegem constient sau inconstient.
Cand aratam cu degetul spre oameni,viata,soarta,Dumnezeu,nu facem decat sa traim intr-o continua negare,iar abia atunci cand incepem sa ne punem noua insine intrebari despre noi,sa cautam cauza in propria fiinta,abia atunci incepem sa pasim spre transformarea noastra.

Da, si eu sunt de parere ca atunci cand ceva nu iese sau nu este cum dorim, la noi trebuie sa cautam raspunsul, nu la cei din jur.
Depinde de noi cum reactionam la tot ce vine din afara fiintei noastre.Problema este insa ca multa lume nu realizeaza cat de fatal poate fi pentru propria persoana,neacceptarea propriilor reactii negative si "camuflarea" lor .
Defapt,problema nu este ce sa faci cu furia de exemplu.Cum sa o exteriorizezi constructiv sau cum sa o reprimi.Adevarata incercare este sa descoperi CUM SA LUCREZI CU FIINTA TA, sa ajungi sa NU MAI SIMTI FURIE. Aceasta este adevarata imblanzire a firii. Si ca sa ajungi aici, primul pas este acceptarea si nu reprimarea!

În prealabil postat de heaven

sa constientizezi lucruri despre fiinta ta,sa iti recunosti tie deschis anumite lucruri,insa este minunat apoi,cand vezi ca peste intuneric ai adus lumina,ca esti un om mai intreg,mai responsabil si implicit mai intelegator cu tine si cu semenii,ca incepi sa privesti cu totul alti ochi experientele de viata si toate capata un cu totul alt inteles fara de care erai orb pana atunci.

Foarte adevarat si sunt total de acord.Atunci cand deja incepi sa fii mai intelegator cu tine insuti,inseamna ca ai inceput procesul de acceptare,de care vorbeam mai sus.

Vorbeai de sport la un moment dat.Persoanelor cu exces de "energie" ca sa nu spun agresivitate,le-as recomanda jogging-ul.E la indemana oricui si ai sentimentul omenesc ca fugi de probleme, cand defapt incepi sa le rezolvi..

[heaven]

În prealabil postat de Melissa

Defapt,problema nu este ce sa faci cu furia de exemplu.Cum sa o exteriorizezi constructiv sau cum sa o reprimi.Adevarata incercare este sa descoperi CUM SA LUCREZI CU FIINTA TA, sa ajungi sa NU MAI SIMTI FURIE. Aceasta este adevarata imblanzire a firii. Si ca sa ajungi aici, primul pas este acceptarea si nu reprimarea!

Sunt in asentimentul tau cu tot ce ai spus,insa referitor la citatul de mai sus,ideea este tocmai sa ne permitem sa traim cu emotiile noastre si sa le acceptam ca facand parte din noi,asta insemnand si cu cele pe care cei din jur le catalogheaza ca fiind defecte ori de nedorit,precum tristetea,furia,sentimentul de revolta,teama si orice alta traire omeneasca.
Din momentul in care iti doresti sa nu le mai simti,deja le-ai etichetat,deja ai respins o parte din tine.In momentul in care se petrece acceptarea iti vei da voie sa traiesti aceasta emotie,insa proportiile vor fi altele si transformate intr-o maniera benefica pentru noi si cei din jurul nostru.
Foarte important este sa invatam sa exprimam fata de cei din jur ceea ce simtim,indiferent de natura sentimentelor,ce dorim,ce nevoi avem,insa printr-o comunicare asertiva,in care fiecare il asculta pe celalalt si cauta sa gaseasca nu tapul ispasitor,ci numitorul comun la problema lor.
Fiecare asa zis defect al nostru poate sa ne conduca spre a descoperi calitati despre care nu banuiam ca ar exista in noi:dandu-ne voie sa ne infruntam teama,ne putem descoperi curajul,lasandu-ne sa traim tristetea,vom gasi dincolo de ea bucuria si asa mai departe.

În prealabil postat de heaven

Sunt in asentimentul tau cu tot ce ai spus,insa referitor la citatul de mai sus,ideea este tocmai sa ne permitem sa traim cu emotiile noastre si sa le acceptam ca facand parte din noi,asta insemnand si cu cele pe care cei din jur le catalogheaza ca fiind defecte ori de nedorit,precum tristetea,furia,sentimentul de revolta,teama si orice alta traire omeneasca.
Din momentul in care iti doresti sa nu le mai simti,deja le-ai etichetat,deja ai respins o parte din tine.In momentul in care se petrece acceptarea iti vei da voie sa traiesti aceasta emotie,insa proportiile vor fi altele si transformate intr-o maniera benefica pentru noi si cei din jurul nostru.
Foarte important este sa invatam sa exprimam fata de cei din jur ceea ce simtim,indiferent de natura sentimentelor,ce dorim,ce nevoi avem,insa printr-o comunicare asertiva,in care fiecare il asculta pe celalalt si cauta sa gaseasca nu tapul ispasitor,ci numitorul comun la problema lor.
Fiecare asa zis defect al nostru poate sa ne conduca spre a descoperi calitati despre care nu banuiam ca ar exista in noi:dandu-ne voie sa ne infruntam teama,ne putem descoperi curajul,lasandu-ne sa traim tristetea,vom gasi dincolo de ea bucuria si asa mai departe.

Draga mea, citatul la care tu faci referire mai sus, intradevar, contine mult prea putine cuvinte, ca sa exprime corect ideea pe care am vrut s-o expun.

Deci tot ceea ce ai spus mai sus, exprima foarte frumos si corect,etapa constientizarii si acceptarii.Sunt de acord cu tot ce ai spus.

DAR, ceea ce eu am vrut sa cuprind in ideea pe care ai citat-o, este URMATOAREA etapa.Cea la care trebuie SA TINDEM cu totii. De a NU MAI SIMTI FURIA.( merg tot pe acest exemplu, dar este valabil pentru toate exprimarile negative ale fiintei noastre).
Adica sa ajungem la asa un nivel EVOLUTIV, incat toleranta si iubirea pentru aproapele nostru, sa ne eleveze, sa ne transforme astfel incat sa nu mai simtim furie, ci COMPASIUNE SI IERTARE.

Cam asta a fost diferenta intre vecinul de la parter aparent calm ca o apa lina,bland si rabdator si parintele Teofil Paraian:IUBIREA,COMPASIUNEA SI IERTAREA! Astea fac diferenta( desigur, erau multe alte diferente,avand in vedere ca am adus drept exemplu un mare duhovnic).Pentru ca primul isi reprima sentimentele negative, iar al doilea si le-a transformat. Desi atitudinea exterioara parea la fel..blanda,rabdatoare si binevoitoare..

Acum cred ca ai inteles ce am vrut sa spun..

[heaven]

Da,acum am inteles,Mellisa...:)
Sa dea Dumnezeu sa ajungem cu totii la un asa nivel de elevare spirituala in care sa ne contopim cu divinul si sa devenim doar si numai Iubire...

În prealabil postat de heaven

Da,acum am inteles,Mellisa...:)
Sa dea Dumnezeu sa ajungem cu totii la un asa nivel de elevare spirituala in care sa ne contopim cu divinul si sa devenim doar si numai Iubire...

Eu personal sunt departe de o asa realizare, dar ma straduiesc, iar Ioan Gura de Aur, ma linisteste :"Dumnezeu nu rasplateste rezultatele, ci intentia."

Asa cum spui,sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa ajungem la acest nivel, pe care atat de frumos l-ai descris.Pentru ca singuri, n-o sa reusim, deoarece "cetatea daca n-o pazeste Dumnezeu, degeaba o vegheaza paznicii"(Ioan Gura de Aur)