"Terapia iertarii"

[zaharia_2009]

Nu simt nevoia sa fac vreo confesiune , sa ma destainui , ci sa fac o precizare .
Textul propus de Fany este departe de ceea ce este sau inseamna crestinism si mai ales in varianta ortodoxa .
Nu am nimic personal cu Fany si nici pe departe nu se poate pune problema ca as urmari-o pe forum tocmai pt. a putea sa o sicii , sa o atac . Este insa adevarat ca ea traieste si predica o ortodoxie(cred ca ortodoxie se cheama , totusi !) ceva mai laxa decit mine .
Orientarea , dorinta si trairea mea este in directia ortodoxiei cit mai pure, cit mai curata , cit mai aproape de exemplul, cuvintul (invatatura) si recomandarile (poruncile) hrisrtice. Si asa este dificil (din cauza multor tentatii si ispite ultra diversificate si a nestatorniciei noastre in credinta) sa traiesti curat ortodox dara-mi-te sa incepi sa-ti si mai permiti sa duci o viata crestina relaxata .
Dar lucrul cel mai lesne de vazut in practica , poate vedea orisicine, este ca cu cit ne zelim sa traim mai virtuos cu atit viata duhovniceasca incepe sa se descopere mai mult in marea ei frumusete : incep ispitele sa fie mai elaborate si mai staruitoare, incepe sa incolteasca bucuria vietii duhovnicesti in suflet, incepe sa te ajute D.zeu un pic mai mult si dobindesti mai multa putere de a inainta in credinta , de a fi si mai sirguitor , de a nu te mai indoi atit de lesne , incepi sa cauti din ce in ce mai mult familii de crestini cit mai autentici cu care sa devi prieten , s.a.m.d.
Cu cit esti mai relaxat in preocuparile teoretice dar si practice ale vietii cu atit traiesti mai mult in impresii, in fantasme, si nu in adevaruri si cu atit mai mult viata adevarata iti este mai ferita, mai la neindemina . Asta cred ca fiecare poate marturisi .

Revenind , nu am nimic cu nimeni , ba chiar ii evit pe cei care se dau lesne atinsi in discutie si care astfel impiedica schimbul de idei adevarate si nu cele de dupa mofturile noastre, si in principiu fiecare traieste dupa cum isi asterne dar este sub demnitatea mea de ortodox ca din orice motiv (in general vorbind , de a ma pune bine cu tot forumul) eu sa ma apuc sa marturisesc strimb pe Hristos .
Pai daca scoala mea de teologie , zi de zi, an de an mi-a explicat intr-una cine este D.zeu , unde se gaseste el, cum se ajunge la el, cum se recunosc ucenicii lui , cum si ce trebuie sa fac cu viata mea ca eu sa fiu ucenic vrednic de invatator , cum sa ma schimb eu acum si sa arunc la gunoi toata invatatura primita si sa zic ca defapt Hristos poate exista cite putin si la samani , si la new-age-isti, si la budisti, baptisti, monofiziti, arien-isti, pnematomahi , s.a.m.d.
Am invatat un singur crez si sunt convins ca este singurul adevarat de pe pamint, ca acesta este unicul instrument de masura si control la indemina crestinului de rind pt. a-si da seama la repezeala daca in fata i se pune Adevarul sau Minciuna fardata .
Nu ma joc nici acum si nici pe viitor cu propria-mi mintuire si imi doresc ca si credinta din mine sa ma duca la D.zeu chiar daca stiinta laica acumulata ma indeamna sa fiu un marchiz al teoremelor, al esteticii si eticii si al iubirii fara nici un discernamint, un luminat machiavelnic !


Acestea sunt intentiile si convingerile mele si ma comport ca atare !
Hristos nu a multumit nimanui (desi a trait in cel mai umil mod uman, adica ar fi putut sa multumeasca macar omeneste !) si nici nu a laudat pe cei care il urmau cum de altfel nici nu a ocarit pe cei care nu il urmau sau sa isi fi cerut scuze . La D.zeu nu merge cu politeturi, cu maniere de salon ci doar cu dreptate si adevar . Poti fi atit de bine educat si bine crescut daca marturisesti numai adevarul si dreptatea incit nu trebuie sa faci fatarnicii politicoase dar care sa ascunda gesturile si gindurile neduhovnicesti .
Drept urmare nici eu nu am sa multumesc celor ce imi impartasesc parerile si imi dau dreptate la acelasi nivel staruitor cu mine deoarece facind aceasta nu mie imi este spre lauda ci spre multul lor folos , cum de altfel nici nu am sa-mi cer iertare formala celor pe care ii deranjez, facind pe ,,binecrescutul", deoarece meschinaria mea i-ar putea duce in inselare crezindu-se pe drumul cel bun, simtindu-se astfel chiar probabil binecuvintati !

Chiar daca nu pornesc intotdeauna de la aceasta idee pot sa va spun ca sfirsesc la ea mereu : un domn, o credinta , un botez ! Iar printre altele eu nu ma rog lui Hristos pt. UNIREA credintei (cum gresit spune si in Liturghier) ci pt. UNITATEA ei !!! Si cu asta am spus totul despre felul in care inteleg sa-l marturisesc pe Hristos !