"Terapia iertarii"

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Nu simt nevoia sa fac vreo confesiune , sa ma destainui , ci sa fac o precizare .
Textul propus de Fany este departe de ceea ce este sau inseamna crestinism si mai ales in varianta ortodoxa .
Nu am nimic personal cu Fany si nici pe departe nu se poate pune problema ca as urmari-o pe forum tocmai pt. a putea sa o sicii , sa o atac . Este insa adevarat ca ea traieste si predica o ortodoxie(cred ca ortodoxie se cheama , totusi !) ceva mai laxa decit mine .

Aici mi-ai placut. Ma recunosti totusi ca ortodoxa ;-)
Desi eu nu as numi lax felul meu de ortodoxie.
Iar pe al tau nu pot, adesea, sa nu il compar cu iudaismul: respectarea literei in primul rand.
Si, ca sa nu fie cu suparare, eu am inteles de mult ca tu nu intentionezi, cel putin, sa ataci persoanele, ci doctrina lor; insa totusi, cred ca ar trebui sa iti pui intrebarea de ce esti inteles gresit atat de des. Poate totusi modul tau de a apara ortodoxia cu arma in mana se imbraca intr-un stil destul de agresiv, care poate jigni pe oricine nu a ajuns inca la nivelul patristic de 'a ii fi ocara tot una cu lauda'.

Pentru mine, nivelul de discuitie ideal, la care as vrea ult sa ajung (si stiu ca nu ajung de loc) este cel descris de p. Steinhardt intr=un textulet pe care l-am gasit si l-am postat mai demult pe alt fir. Ar trebui ca atunci cand zafirmam un lucru pe care il consdieram bun si adevarat sa o facem cam asa (mai ales ceea ce am subliniat este relevant aici):

În prealabil postat de Fani71

"Acum stiu, am aflat si eu... "

"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.


Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.


Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... " Nicolae Steinhardt

De acceea, cred cca ar trebui amandoi sa ne revizuilm stilul si de fiecare data cand scriem sa ne gandim: scriu impins de duhul dragostei? Nu e nici un pic de mandrie si triumf,sau dispret in vorbele mele?
Asta nu are nimic de a face cu politetea exterioara, diplomatia sau mai stiu eu ce, ci pur si simplu cu dragostea fata de aproapele si respectul fata de orice fiinta umana.