Saltul fara coarda in prapastia inaltimilor duhovnicesti

În prealabil postat de dobrin7m

Acum cand stiu si vad si constientizez cata nesimtire si sfidare este nu as mai putea nici macar o secunda sa ii mai ascult. Stirile din sport (fotbal in special ca se pare ca la atat se rezuma sportul astazi) nu mai am nervi sa le ascult si ma duc repede si dau pe Trinitas. Asta e. o fi habotnicie si incrancenare?

nu am spus ca e habotnicie.....stirile sportive nu sunt un exemplu bun fiindca alea chiar sunt in mare parte o mizerie totala.....dar sa nu te poti uita la un meci al Romaniei fiindca te gandesti automat la mizeria din fotbal o consider o raportare gresita.....ca sa dau un exemplu putin fortat cu scopul de a evidentia o idee, treaba asta mi se pare ca si cum ai spune ca vezi un criminal cum face o fapta filantropica dar nu te poti bucura de asta fiindca stii ca ala e un nemernic....tu alegi singur de care dimensiune "te legi".....e la fel cum e cu nejudecarea aproapelui...daca nu il judec nu inseamna ca nu a gresit...dar nu ma leg de dimensiunea aia....desi stiu ca ma repet o sa spun din nou (si o sa continui sa spun de cate ori voi avea ocazia) : in multe lucruri pe care putem fi tentati sa le respingem din start te poti bucura de Hristos si de aproapele pana la un punct dincolo de care bucuria se transforma in contemplare estetica sau in divertisment pur, lipsit de traire, sau in mai stiu eu ce. Deci trebuie operat cu o distinctie intre "Hristos in toate" si "risipire"......dar pe cand exagerarea intr-un sens e usor de observat, exagerarea in celalalt poate fi mult mai insesizabila chiar daca e foarte nefasta.