Saltul fara coarda in prapastia inaltimilor duhovnicesti

[colaps]

În prealabil postat de nutucutu

"Iubeste si fa ce vrei"-Sf Augustin

Hai să nu rupem cele zise din context ca nu cumva să înțeleagă lumea greșit ideea.

[nutucutu]

În prealabil postat de colaps

Hai să nu rupem cele zise din context ca nu cumva să înțeleagă lumea greșit ideea.

Ideea era ca daca am mers cu inima buna la un film, chiar daca nu am crescut spiritual in urma vizionarii, si nici nu m-am destins, sau nici macar nu am atipit in scaun sa ma odihnesc putin, sau mai rau, altii ma si judeca pentru ca am pierdut timpul sau filmul ar fi antiortodox etc, sau chiar daca ar fi toate acestea la un loc, nu trebuie sa-mi fac griji. Eu am mers la film cu inima buna. Ii spun pur si simplu Domnului:"Doamne, Tu ai rinduit sa se intimple asa. Daca am ceva de invatat, arata-mi. Daca am gresit iarta-ma si trimite-L pe Duhul Tau Sfint sa ma lumineze sa fac lucrurile mai bune. Oricum toate acestea mi-au dat o mare bataie de cap; eu iti ofer toata supararea mea ca o mica jertfa pentru iertarea pacatosilor si in special a celor care m-au suparat cel mai mult."

Cam asa am inteles eu de la sfintul Augustin ca ar trebui sa procedez in aceasta situatie.

În prealabil postat de nutucutu

Ideea era ca daca am mers cu inima buna la un film, chiar daca nu am crescut spiritual in urma vizionarii, si nici nu m-am destins, sau nici macar nu am atipit in scaun sa ma odihnesc putin, sau mai rau, altii ma si judeca pentru ca am pierdut timpul sau filmul ar fi antiortodox etc, sau chiar daca ar fi toate acestea la un loc, nu trebuie sa-mi fac griji. Eu am mers la film cu inima buna. Ii spun pur si simplu Domnului:"Doamne, Tu ai rinduit sa se intimple asa. Daca am ceva de invatat, arata-mi. Daca am gresit iarta-ma si trimite-L pe Duhul Tau Sfint sa ma lumineze sa fac lucrurile mai bune. Oricum toate acestea mi-au dat o mare bataie de cap; eu iti ofer toata supararea mea ca o mica jertfa pentru iertarea pacatosilor si in special a celor care m-au suparat cel mai mult."

Cam asa am inteles eu de la sfintul Augustin ca ar trebui sa procedez in aceasta situatie.

sunt de aceeasi parere :)

Eu cred ca putem observa mult din ceea ce vrea Cel de Sus sa ne transmita si prin simpla observare a realitatii din jurul nostru.Realitatea in care traim nu este un loc parasit de Cel de Sus,desi unii se tot chinuie sa arate asta sau sa-L confiste doar pentru ei,un loc lipsit de orice manifestare a Lui.Cel de Sus nu ne lasa niciodata singuri,doar ca metodele prin care EL ne spune ceva nu sunt cele pe care le putem anticipa noi mereu.

Eram azi in apropiere de Pasajul Marasesti,din Bucuresti.Am oprit masina sa ma intalnesc cu cineva.Gasirea unui loc de parcare mi-a testat rezistenta nervilor si nu pot spune ca nu am scapat cateva expresii pe care le regret.In apropiere era o biserica.Cum stateam infrigurat si gandindu-ma ca pina la aceea ora nu apucasem sa ma gandesc decat la cifre,grafice,sume,am observat un bunic cu nepotica sa cum se plimbau prin fata bisericii.Deodata micuta s-a oprit si s-a dus direct la trepte.A inceput sa urce incet,cu pasi mici,nesiguri la inceput dar din ce in ce mai siguri pe masura ce urca.Bunicul o observa cu atentie si la un anumit moment i-a spus:,,Poate o sa cazi.Hai inapoi jos".

Micuta a intors capul,s-a uitat la el si a continuat sa urce.Bunicul zambea.Incet dar sigur a ajuns la usa bisericii.Cu un efort admirabil s-a saltat pe varfuri si a apasat clanta usii mari si grele.Usa s-a deschis.Micuta s-a intors spre bunic cu un zambet larg,frumos si plin de puritate,cum numai un copil poate avea.Bunicul i-a spus ,,Bravo,ai vazut ca a fost greu dar ai putut?Stai linistita ca eram linga tine,nu te lasam sa cazi.Hai sa intre bunicul cu tine in biserica acum."

M-am gandit ca la asta se referea Mantuitorul cand ne-a spus sa fim precum copii.Asa mergem si noi pe treptele vietii, mai greu,ne chinuim,poate si Cel de Sus ne incearca ca sa vada daca abandonam,dar pina la urma unii chiar ajung la usa Raiului,unde plini de fericirea dreptilor afla ca de fapt nu au fost niciodata singuri,dar ca trebuiau sa mearga aparent singuri,precum copii,plini de bucurie,speranta,tenacitate si incredere.

Cand ma gandeam la asta a venit si amicul meu.Se uita la mine si ma intreaba:,,Ce faci ma?".Fara sa vreau i-am spus:,,Daca ti-as spune nu m-ai crede.Amicu:,,Corect.Bati campii.Concentreaza-te.Te-ai uitat pe acte?".Vorbele lui se pierdeau in ceata,nici nu-l auzeam,o vedeam doar pe aceea copila si zambetul ei cand a ajuns la usa.Am plecat ingandurat.

Habar nu am cum a ajuns Pearl Bailey la concluzia din titlul postului meu dar s-ar putea sa fi vazut si ea,intr-o zi,ce am putea vedea fiecare dintre noi.Ce frumos ar fi daca l-am recunoaste mai des,cand EL discret sta langa noi..

[delia31]

În prealabil postat de Scotsman

Eu cred ca putem observa mult din ceea ce vrea Cel de Sus sa ne transmita si prin simpla observare a realitatii din jurul nostru.Realitatea in care traim nu este un loc parasit de Cel de Sus,desi unii se tot chinuie sa arate asta sau sa-L confiste doar pentru ei,un loc lipsit de orice manifestare a Lui.Cel de Sus nu ne lasa niciodata singuri,doar ca metodele prin care EL ne spune ceva nu sunt cele pe care le putem anticipa noi mereu.

Eram azi in apropiere de Pasajul Marasesti,din Bucuresti.Am oprit masina sa ma intalnesc cu cineva.Gasirea unui loc de parcare mi-a testat rezistenta nervilor si nu pot spune ca nu am scapat cateva expresii pe care le regret.In apropiere era o biserica.Cum stateam infrigurat si gandindu-ma ca pina la aceea ora nu apucasem sa ma gandesc decat la cifre,grafice,sume,am observat un bunic cu nepotica sa cum se plimbau prin fata bisericii.Deodata micuta s-a oprit si s-a dus direct la trepte.A inceput sa urce incet,cu pasi mici,nesiguri la inceput dar din ce in ce mai siguri pe masura ce urca.Bunicul o observa cu atentie si la un anumit moment i-a spus:,,Poate o sa cazi.Hai inapoi jos".

Micuta a intors capul,s-a uitat la el si a continuat sa urce.Bunicul zambea.Incet dar sigur a ajuns la usa bisericii.Cu un efort admirabil s-a saltat pe varfuri si a apasat clanta usii mari si grele.Usa s-a deschis.Micuta s-a intors spre bunic cu un zambet larg,frumos si plin de puritate,cum numai un copil poate avea.Bunicul i-a spus ,,Bravo,ai vazut ca a fost greu dar ai putut?Stai linistita ca eram linga tine,nu te lasam sa cazi.Hai sa intre bunicul cu tine in biserica acum."

M-am gandit ca la asta se referea Mantuitorul cand ne-a spus sa fim precum copii.Asa mergem si noi pe treptele vietii, mai greu,ne chinuim,poate si Cel de Sus ne incearca ca sa vada daca abandonam,dar pina la urma unii chiar ajung la usa Raiului,unde plini de fericirea dreptilor afla ca de fapt nu au fost niciodata singuri,dar ca trebuiau sa mearga aparent singuri,precum copii,plini de bucurie,speranta,tenacitate si incredere.

Cand ma gandeam la asta a venit si amicul meu.Se uita la mine si ma intreaba:,,Ce faci ma?".Fara sa vreau i-am spus:,,Daca ti-as spune nu m-ai crede.Amicu:,,Corect.Bati campii.Concentreaza-te.Te-ai uitat pe acte?".Vorbele lui se pierdeau in ceata,nici nu-l auzeam,o vedeam doar pe aceea copila si zambetul ei cand a ajuns la usa.Am plecat ingandurat.

Habar nu am cum a ajuns Pearl Bailey la concluzia din titlul postului meu dar s-ar putea sa fi vazut si ea,intr-o zi,ce am putea vedea fiecare dintre noi.Ce frumos ar fi daca l-am recunoaste mai des,cand EL discret sta langa noi..

pe limba internautilor s-ar traduce cam asa: ''Dumnezeu e tot timpul online, numai ca sta pe invisible."
...macar de i-am raspunde cand ne tot trimite buzz...
iar unii care Ii dau "Ignore", habar n-au ca de fapt se deconecteaza singuri de la ETERNAL-REAL-LIFE.
Hristos e singurul care ne poate conecta la ea!

În prealabil postat de Scotsman

M-am gandit ca la asta se referea Mantuitorul cand ne-a spus sa fim precum copii.Asa mergem si noi pe treptele vietii, mai greu,ne chinuim,poate si Cel de Sus ne incearca ca sa vada daca abandonam,dar pina la urma unii chiar ajung la usa Raiului,unde plini de fericirea dreptilor afla ca de fapt nu au fost niciodata singuri,dar ca trebuiau sa mearga aparent singuri,precum copii,plini de bucurie,speranta,tenacitate si incredere.

Foarte tare povestea...:)......"Concentreaza-te. Te-ai uitat pe acte" era incercarea amicului de a te aduce in "realitatea" lui :))......in legatura cu fragmentul citat ori am interpretat gresit ori vedem diferit :)...si ma refer in special la cuvintele "aparent singuri"...imi creaza senzatia unei situatii in care Dumnezeu isi retrage in buna parte Harul pentru a vedea daca abandonam sau nu....si de fapt sunt de acord dar doar pana la un anumit nivel....adica : Jertfa lui Hristos a fost facuta tocmai pentru ca noi sa nu mai fim niciodata singuri....iar El sa ne poata insoti permanent ca realitate ontologica in acelasi chip in care un prieten cu care dau mana este o realitate ontologica...de fapt intr-un chip nespus mai deplin...deci retragerea aia eu nu cred ca poate depasi acel prag in care noi ne-am simti singuri....acel prag dincolo de care nu se va retrage niciodata decat daca Il alungam noi cred e astfel ales astfel incat noi sa Il putem simti tot timpul prezent si sa simtit acea bucurie,speranta si incredere de care vorbeai...:)