Saltul fara coarda in prapastia inaltimilor duhovnicesti

[nutucutu]

În prealabil postat de VladCat

eu îi dau filmului un şut în cur pe motivul că nu te duce catre cer aşa cum fac scrierile duhovniceşti, că este un mesaj trunchiat, incomplet etc.

....dar ce câştig cu asta ?....dacă în unul din multitudinea de momente când nu simt puterea de a mă apropia de lecturi profunde sau de a mă ruga, mă bucur de bulgărele de adevăr(= viaţă= frumuseţe) pe care au reuşit fraţii apuseni să îl includă într-un film american CARE E PROBLEMA ? ....
.nu să îi dau cu piciorul fiindcă nu e suficient de înălţătoare pt a ilustra Împărăţia şi astfel să mă autosituez într-un vid lipsit de orice urmă de bucurie şi lumină...cam asta e părerea mea.

"Iubeste si fa ce vrei"-Sf Augustin

[colaps]

În prealabil postat de nutucutu

"Iubeste si fa ce vrei"-Sf Augustin

Hai să nu rupem cele zise din context ca nu cumva să înțeleagă lumea greșit ideea.

[nutucutu]

În prealabil postat de colaps

Hai să nu rupem cele zise din context ca nu cumva să înțeleagă lumea greșit ideea.

Ideea era ca daca am mers cu inima buna la un film, chiar daca nu am crescut spiritual in urma vizionarii, si nici nu m-am destins, sau nici macar nu am atipit in scaun sa ma odihnesc putin, sau mai rau, altii ma si judeca pentru ca am pierdut timpul sau filmul ar fi antiortodox etc, sau chiar daca ar fi toate acestea la un loc, nu trebuie sa-mi fac griji. Eu am mers la film cu inima buna. Ii spun pur si simplu Domnului:"Doamne, Tu ai rinduit sa se intimple asa. Daca am ceva de invatat, arata-mi. Daca am gresit iarta-ma si trimite-L pe Duhul Tau Sfint sa ma lumineze sa fac lucrurile mai bune. Oricum toate acestea mi-au dat o mare bataie de cap; eu iti ofer toata supararea mea ca o mica jertfa pentru iertarea pacatosilor si in special a celor care m-au suparat cel mai mult."

Cam asa am inteles eu de la sfintul Augustin ca ar trebui sa procedez in aceasta situatie.

În prealabil postat de nutucutu

Ideea era ca daca am mers cu inima buna la un film, chiar daca nu am crescut spiritual in urma vizionarii, si nici nu m-am destins, sau nici macar nu am atipit in scaun sa ma odihnesc putin, sau mai rau, altii ma si judeca pentru ca am pierdut timpul sau filmul ar fi antiortodox etc, sau chiar daca ar fi toate acestea la un loc, nu trebuie sa-mi fac griji. Eu am mers la film cu inima buna. Ii spun pur si simplu Domnului:"Doamne, Tu ai rinduit sa se intimple asa. Daca am ceva de invatat, arata-mi. Daca am gresit iarta-ma si trimite-L pe Duhul Tau Sfint sa ma lumineze sa fac lucrurile mai bune. Oricum toate acestea mi-au dat o mare bataie de cap; eu iti ofer toata supararea mea ca o mica jertfa pentru iertarea pacatosilor si in special a celor care m-au suparat cel mai mult."

Cam asa am inteles eu de la sfintul Augustin ca ar trebui sa procedez in aceasta situatie.

sunt de aceeasi parere :)

Eu cred ca putem observa mult din ceea ce vrea Cel de Sus sa ne transmita si prin simpla observare a realitatii din jurul nostru.Realitatea in care traim nu este un loc parasit de Cel de Sus,desi unii se tot chinuie sa arate asta sau sa-L confiste doar pentru ei,un loc lipsit de orice manifestare a Lui.Cel de Sus nu ne lasa niciodata singuri,doar ca metodele prin care EL ne spune ceva nu sunt cele pe care le putem anticipa noi mereu.

Eram azi in apropiere de Pasajul Marasesti,din Bucuresti.Am oprit masina sa ma intalnesc cu cineva.Gasirea unui loc de parcare mi-a testat rezistenta nervilor si nu pot spune ca nu am scapat cateva expresii pe care le regret.In apropiere era o biserica.Cum stateam infrigurat si gandindu-ma ca pina la aceea ora nu apucasem sa ma gandesc decat la cifre,grafice,sume,am observat un bunic cu nepotica sa cum se plimbau prin fata bisericii.Deodata micuta s-a oprit si s-a dus direct la trepte.A inceput sa urce incet,cu pasi mici,nesiguri la inceput dar din ce in ce mai siguri pe masura ce urca.Bunicul o observa cu atentie si la un anumit moment i-a spus:,,Poate o sa cazi.Hai inapoi jos".

Micuta a intors capul,s-a uitat la el si a continuat sa urce.Bunicul zambea.Incet dar sigur a ajuns la usa bisericii.Cu un efort admirabil s-a saltat pe varfuri si a apasat clanta usii mari si grele.Usa s-a deschis.Micuta s-a intors spre bunic cu un zambet larg,frumos si plin de puritate,cum numai un copil poate avea.Bunicul i-a spus ,,Bravo,ai vazut ca a fost greu dar ai putut?Stai linistita ca eram linga tine,nu te lasam sa cazi.Hai sa intre bunicul cu tine in biserica acum."

M-am gandit ca la asta se referea Mantuitorul cand ne-a spus sa fim precum copii.Asa mergem si noi pe treptele vietii, mai greu,ne chinuim,poate si Cel de Sus ne incearca ca sa vada daca abandonam,dar pina la urma unii chiar ajung la usa Raiului,unde plini de fericirea dreptilor afla ca de fapt nu au fost niciodata singuri,dar ca trebuiau sa mearga aparent singuri,precum copii,plini de bucurie,speranta,tenacitate si incredere.

Cand ma gandeam la asta a venit si amicul meu.Se uita la mine si ma intreaba:,,Ce faci ma?".Fara sa vreau i-am spus:,,Daca ti-as spune nu m-ai crede.Amicu:,,Corect.Bati campii.Concentreaza-te.Te-ai uitat pe acte?".Vorbele lui se pierdeau in ceata,nici nu-l auzeam,o vedeam doar pe aceea copila si zambetul ei cand a ajuns la usa.Am plecat ingandurat.

Habar nu am cum a ajuns Pearl Bailey la concluzia din titlul postului meu dar s-ar putea sa fi vazut si ea,intr-o zi,ce am putea vedea fiecare dintre noi.Ce frumos ar fi daca l-am recunoaste mai des,cand EL discret sta langa noi..

[delia31]

În prealabil postat de Scotsman

Eu cred ca putem observa mult din ceea ce vrea Cel de Sus sa ne transmita si prin simpla observare a realitatii din jurul nostru.Realitatea in care traim nu este un loc parasit de Cel de Sus,desi unii se tot chinuie sa arate asta sau sa-L confiste doar pentru ei,un loc lipsit de orice manifestare a Lui.Cel de Sus nu ne lasa niciodata singuri,doar ca metodele prin care EL ne spune ceva nu sunt cele pe care le putem anticipa noi mereu.

Eram azi in apropiere de Pasajul Marasesti,din Bucuresti.Am oprit masina sa ma intalnesc cu cineva.Gasirea unui loc de parcare mi-a testat rezistenta nervilor si nu pot spune ca nu am scapat cateva expresii pe care le regret.In apropiere era o biserica.Cum stateam infrigurat si gandindu-ma ca pina la aceea ora nu apucasem sa ma gandesc decat la cifre,grafice,sume,am observat un bunic cu nepotica sa cum se plimbau prin fata bisericii.Deodata micuta s-a oprit si s-a dus direct la trepte.A inceput sa urce incet,cu pasi mici,nesiguri la inceput dar din ce in ce mai siguri pe masura ce urca.Bunicul o observa cu atentie si la un anumit moment i-a spus:,,Poate o sa cazi.Hai inapoi jos".

Micuta a intors capul,s-a uitat la el si a continuat sa urce.Bunicul zambea.Incet dar sigur a ajuns la usa bisericii.Cu un efort admirabil s-a saltat pe varfuri si a apasat clanta usii mari si grele.Usa s-a deschis.Micuta s-a intors spre bunic cu un zambet larg,frumos si plin de puritate,cum numai un copil poate avea.Bunicul i-a spus ,,Bravo,ai vazut ca a fost greu dar ai putut?Stai linistita ca eram linga tine,nu te lasam sa cazi.Hai sa intre bunicul cu tine in biserica acum."

M-am gandit ca la asta se referea Mantuitorul cand ne-a spus sa fim precum copii.Asa mergem si noi pe treptele vietii, mai greu,ne chinuim,poate si Cel de Sus ne incearca ca sa vada daca abandonam,dar pina la urma unii chiar ajung la usa Raiului,unde plini de fericirea dreptilor afla ca de fapt nu au fost niciodata singuri,dar ca trebuiau sa mearga aparent singuri,precum copii,plini de bucurie,speranta,tenacitate si incredere.

Cand ma gandeam la asta a venit si amicul meu.Se uita la mine si ma intreaba:,,Ce faci ma?".Fara sa vreau i-am spus:,,Daca ti-as spune nu m-ai crede.Amicu:,,Corect.Bati campii.Concentreaza-te.Te-ai uitat pe acte?".Vorbele lui se pierdeau in ceata,nici nu-l auzeam,o vedeam doar pe aceea copila si zambetul ei cand a ajuns la usa.Am plecat ingandurat.

Habar nu am cum a ajuns Pearl Bailey la concluzia din titlul postului meu dar s-ar putea sa fi vazut si ea,intr-o zi,ce am putea vedea fiecare dintre noi.Ce frumos ar fi daca l-am recunoaste mai des,cand EL discret sta langa noi..

pe limba internautilor s-ar traduce cam asa: ''Dumnezeu e tot timpul online, numai ca sta pe invisible."
...macar de i-am raspunde cand ne tot trimite buzz...
iar unii care Ii dau "Ignore", habar n-au ca de fapt se deconecteaza singuri de la ETERNAL-REAL-LIFE.
Hristos e singurul care ne poate conecta la ea!

[dobrin7m]

În prealabil postat de VladCat

intelesesem la ce te refereai prin caprioare...incercam doar sa spun ca atata timp cat pastrezi masura poti sa te bucuri de Hristos si de aproapele tau si in contexte gen : filmul inception, un meci de fotbal, o gluma buna si cate si mai cate....faptul ca nu trebuie sa te risipesti nu inseamna ca trebuie sa fii incrancenat si sa te impiedici de la a te bucura de Hristos in toate si de toate in Hristos...asta nu inseamna ca o sa inlocuiesc rugaciunea cu filmele lui Segal sau cartile duhovnicesti cu Taraf TV........avem viziuni prea diferite asa ca intentionez sa nu mai insist...Doamne ajuta!

Intr-o oarecare masura inteleg ce vrei sa spui. Adevarat ca nu poti trai in lume , afara din lume. Ei, nu avem noi viziuni prea diferite, depinde de unghiul de unde privesti.
Acum am sa iti dau un exemplu: ai spus un meci de fotbal.
In asta dimineata mi-au auzit urechile la emisiunea de stiri cum ca Ronaldinio primeste 1 milion de euro pe luna salar si mi-am spus: asta e dea dreptul nesimtire curata cand in lume se moare de foame. Deci chiar daca imi place sa privesc un meci de fotbal nu mai pot sa privesc gandindu-ma cati bani sunt concentrati in fotbal, in cativa oameni la nivel mondial, in schimb ce oameni multi mor de foame si se zbat in saracie. Iar eu sa contribui la asta? Niciodata. Vreau fotbal: iau mingea si ma duc si joc eu si nu mai dau bani lor. Daca e sa fac pomana 10 lei unui sarman ma uit lung si socotesc ca daca ii bea, in schimb acolo nu ma gandesc ca x face concediu in caraibe, y cumpara casa de milioade euro, si z inoata in Hawai. Este o sfidare a umanitatii ce se intampla si atat de multi contribuie la asta fara sa isi dea seama. Ei acum mai suntem cu viziuni diferite?
Intelegi de ce nu pot sa privesc un meci de fotbal desi inainte imi placea?
Stii ceva? Acum vreo 5 -7 ani, nu mai stiu exact, imi placea fotbalul si priveam meciuri, si m-am uitat la un meci romania cu anglia in care prima repriza romanii au fost excelenti si in a doua au fost cizme. Si am avut tensiune de nervi. Sincer. Acum cand stiu si vad si constientizez cata nesimtire si sfidare este nu as mai putea nici macar o secunda sa ii mai ascult. Stirile din sport (fotbal in special ca se pare ca la atat se rezuma sportul astazi) nu mai am nervi sa le ascult si ma duc repede si dau pe Trinitas. Asta e. o fi habotnicie si incrancenare?

În prealabil postat de Scotsman

M-am gandit ca la asta se referea Mantuitorul cand ne-a spus sa fim precum copii.Asa mergem si noi pe treptele vietii, mai greu,ne chinuim,poate si Cel de Sus ne incearca ca sa vada daca abandonam,dar pina la urma unii chiar ajung la usa Raiului,unde plini de fericirea dreptilor afla ca de fapt nu au fost niciodata singuri,dar ca trebuiau sa mearga aparent singuri,precum copii,plini de bucurie,speranta,tenacitate si incredere.

Foarte tare povestea...:)......"Concentreaza-te. Te-ai uitat pe acte" era incercarea amicului de a te aduce in "realitatea" lui :))......in legatura cu fragmentul citat ori am interpretat gresit ori vedem diferit :)...si ma refer in special la cuvintele "aparent singuri"...imi creaza senzatia unei situatii in care Dumnezeu isi retrage in buna parte Harul pentru a vedea daca abandonam sau nu....si de fapt sunt de acord dar doar pana la un anumit nivel....adica : Jertfa lui Hristos a fost facuta tocmai pentru ca noi sa nu mai fim niciodata singuri....iar El sa ne poata insoti permanent ca realitate ontologica in acelasi chip in care un prieten cu care dau mana este o realitate ontologica...de fapt intr-un chip nespus mai deplin...deci retragerea aia eu nu cred ca poate depasi acel prag in care noi ne-am simti singuri....acel prag dincolo de care nu se va retrage niciodata decat daca Il alungam noi cred e astfel ales astfel incat noi sa Il putem simti tot timpul prezent si sa simtit acea bucurie,speranta si incredere de care vorbeai...:)

În prealabil postat de dobrin7m

Acum cand stiu si vad si constientizez cata nesimtire si sfidare este nu as mai putea nici macar o secunda sa ii mai ascult. Stirile din sport (fotbal in special ca se pare ca la atat se rezuma sportul astazi) nu mai am nervi sa le ascult si ma duc repede si dau pe Trinitas. Asta e. o fi habotnicie si incrancenare?

nu am spus ca e habotnicie.....stirile sportive nu sunt un exemplu bun fiindca alea chiar sunt in mare parte o mizerie totala.....dar sa nu te poti uita la un meci al Romaniei fiindca te gandesti automat la mizeria din fotbal o consider o raportare gresita.....ca sa dau un exemplu putin fortat cu scopul de a evidentia o idee, treaba asta mi se pare ca si cum ai spune ca vezi un criminal cum face o fapta filantropica dar nu te poti bucura de asta fiindca stii ca ala e un nemernic....tu alegi singur de care dimensiune "te legi".....e la fel cum e cu nejudecarea aproapelui...daca nu il judec nu inseamna ca nu a gresit...dar nu ma leg de dimensiunea aia....desi stiu ca ma repet o sa spun din nou (si o sa continui sa spun de cate ori voi avea ocazia) : in multe lucruri pe care putem fi tentati sa le respingem din start te poti bucura de Hristos si de aproapele pana la un punct dincolo de care bucuria se transforma in contemplare estetica sau in divertisment pur, lipsit de traire, sau in mai stiu eu ce. Deci trebuie operat cu o distinctie intre "Hristos in toate" si "risipire"......dar pe cand exagerarea intr-un sens e usor de observat, exagerarea in celalalt poate fi mult mai insesizabila chiar daca e foarte nefasta.

[dobrin7m]

În prealabil postat de VladCat

nu am spus ca e habotnicie.....stirile sportive nu sunt un exemplu bun fiindca alea chiar sunt in mare parte o mizerie totala.....dar sa nu te poti uita la un meci al Romaniei fiindca te gandesti automat la mizeria din fotbal o consider o raportare gresita.....

Toti, absolut toti care ajung sa se reproduca pentru spectacol pe teren sau in fata televizorului, spre delectarea (adormirea) poporului vehiculeaza bani grei. Prime de mii de euro, pepiniere spre vanzare, patroni cu piepturi umflate si buzunare doldora, in timp ce oamenii mor de foame si se zbat in saracie. Cumparari si vanzari de oameni in scop de imbogatire si profit, mocirla diavolului.
``Al Romaniei`` e doar brandul spre trezirea mandriei din roman. in spate...... mocirla diavolului.
E mai bun Trinitas, si o priceazna frumoasa. sau o pagina din Sfintii Parinti.

``patronul x nu a cheltuit 40 milioane de euro pentru club ci doar 10 milioane de euro.``
``eu sunt un antrenor scump , nu ma plateste cat cer nu vin``
``un nou scandal dar briliantul are bani de unde s aplateasca, a castigat sute de milioane de euro sezonul trecut``
``regele x are acum cea mai tare bimba sexi``
mocirla diavolului