Voi ce ati fi facut?

[Doriana]

În prealabil postat de AlinB

Pai povestea ar fi cam asa:

Cu un alpinist ortodox:

"Nu tai franghia, pentru ca nu stiu a cui este vocea".
In orice caz, pentru ca el credea la Dumnezeu si a apelat la ajutorul Lui, o echipa de interventie ajunge 1/2h mai tarziu si-l da jos pe om.


Un alpinist protestant:

Aude vocea si zice: "O da, cum sa nu ma incred in Tine, stiu sigur ca asta este vocea Ta, pentru ca m-am rugat mult la tine sa ma ajuti sa disting vocile si scrie in Biblie ca rugaciunea celui credincios nu ramane fara raspuns".
Si taie franghia.
Echipa de interventie care ajunge 1/2h mai tarziu il gaseste mort pe fundul prapastiei.

Ai incercat tu sa faci o varianta in care moare protestantul, dar ti-a dat acelasi lucru: amandoi se incredeau in ajutorul lui Dumnezeu. Iar daca ai incredere in Dumnezeu El nu te dezamageste. Niciodata.

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Ai incercat tu sa faci o varianta in care moare protestantul, dar ti-a dat acelasi lucru: amandoi se incredeau in ajutorul lui Dumnezeu. Iar daca ai incredere in Dumnezeu El nu te dezamageste. Niciodata.

Eu cred ca una este sa te increzi in ajutorul lui Dumnezeu si alta ca esti asa de destept, spiritual, meritos, etc. ca Dumnezeu sa-ti vorbeasca personal, sau alte fenomene asemenea.

Nu stiu daca sesizezi diferenta..

[Doriana]

În prealabil postat de AlinB

Eu cred ca una este sa te increzi in ajutorul lui Dumnezeu si alta ca esti asa de destept, spiritual, meritos, etc. ca Dumnezeu sa-ti vorbeasca personal, sau alte fenomene asemenea.

Nu stiu daca sesizezi diferenta..

Eu nu am zis nimic de increderea in desteptaciunea personala, ci de increderea in Dumnezeu. Chiar am tot repetat.
Dar sa zici ca vine echipa de interventie si scap de nevoia de a face o alegere inseamna sa-ti fie frica sa-ti asumi responsabilitatea si sa o arunci pe echipa de interventie. De unde stii ca echipa de interventie nu te va arunca in prapastie? O decizie de a te increde in cineva tot trebuie sa iei. Numai ca tie ti-e mai usor sa te increzi in niste oameni vizibili decat in Dumnezeu. Trebuie sa ai incredere ca Dumnezeu nu va ingadui sa cazi.

[mirabela]

În prealabil postat de Doriana

Eu nu am zis nimic de increderea in desteptaciunea personala, ci de increderea in Dumnezeu. Chiar am tot repetat.
Dar sa zici ca vine echipa de interventie si scap de nevoia de a face o alegere inseamna sa-ti fie frica sa-ti asumi responsabilitatea si sa o arunci pe echipa de interventie. De unde stii ca echipa de interventie nu te va arunca in prapastie? O decizie de a te increde in cineva tot trebuie sa iei. Numai ca tie ti-e mai usor sa te increzi in niste oameni vizibili decat in Dumnezeu. Trebuie sa ai incredere ca Dumnezeu nu va ingadui sa cazi.

Ce te face sa crezi ca acea voce e a Bunului Dumnezeu?

[Doriana]

În prealabil postat de mirabela

Ce te face sa crezi ca acea voce e a Bunului Dumnezeu?

Pai asa spune povestea, ca cel ce ii spune sa taie franghia este Dumnezeu.

In viata de zi cu zi insa putem recunoaste vocea Domnului daca ne deprindem sa o ascultam in fiecare zi. Daca zilnic cautam sa cunoastem voia lui pentru viata noastra va veni o zi cand vom sti sa deosebim vocea Lui dintre miile de voci. Insa daca nu suntem in stare sa o deosebim El nu va ingadui sa fim incercati atat de tare ca in povestea cu franghia, ci ne va pregati o alta salvare sau ne va vorbi printr-un alt om. Dar se pare ca omul din poveste cunostea vocea lui Dumnezeu din moment ce El i-a cerut sa faca o decizie atat de grea.

[Jane Says]

În prealabil postat de Doriana

Eu nu am zis nimic de increderea in desteptaciunea personala, ci de increderea in Dumnezeu. Chiar am tot repetat.
Dar sa zici ca vine echipa de interventie si scap de nevoia de a face o alegere inseamna sa-ti fie frica sa-ti asumi responsabilitatea si sa o arunci pe echipa de interventie. De unde stii ca echipa de interventie nu te va arunca in prapastie? O decizie de a te increde in cineva tot trebuie sa iei. Numai ca tie ti-e mai usor sa te increzi in niste oameni vizibili decat in Dumnezeu. Trebuie sa ai incredere ca Dumnezeu nu va ingadui sa cazi.

Aici mi se pare mie ca se poate ascunde ceva malign..
Eu am tot citit ca Dumnezeu vrea sa ne smerim si sa ascultam unii de altii, sa cautam sfat, sa ne smerim in fata aproapelui, sa "facem ascultare".. Deci daca am ceva vizibil si cu potential salvator la indemana (intr-o situatie concreta ca asta, echipa de salvare) si totusi alegem calea "mai inalta", probabilitatea sa ne frangem gatul e mult mai mare, pentru ca nu stiu, eu simt ca e o mare mandrie aici, insesizabila aparent, dar cu atat mai periculoasa.

[Doriana]

În prealabil postat de Jane Says

Eu am tot citit ca Dumnezeu vrea sa ne smerim si sa ascultam unii de altii, sa cautam sfat, sa ne smerim in fata aproapelui, sa "facem ascultare".. .

Absolut. Trebuie sa ascultam de oamenii randuiti de Dumnezeu ca mai-mari ai nostri [pana la pacat, desigur]. Insa, in povestioara, prima optiune pe care ti-a dat-o Dumnezeu este vocea Lui. El insusi ti-a spus ce sa faci. Nu poti sti daca mai vine o echipa de salvare. Poate ca da, poate ca nu. Dar Dumnezeu este acolo oferindu-ti o sansa. Il dai la o parte si astepti un om?

Repet, consider ca numai unui om care poate deosebi vocea Domnului ii poate fi dat sa aiba o asemenea incercare. Si se spune ca celui ce i s-a dat mult i se va cere mult. Daca Dumnezeu investeste in om si-l face sa cunoasca vocea lui, are si pretentia ca aceasta voce sa fie ascultata.

[carmina]

În prealabil postat de Doriana

... consider ca numai unui om care poate deosebi vocea Domnului ii poate fi dat sa aiba o asemenea incercare. Si se spune ca celui ce i s-a dat mult i se va cere mult. Daca Dumnezeu investeste in om si-l face sa cunoasca vocea lui, are si pretentia ca aceasta voce sa fie ascultata.

La temelia credintei parintilor rasariteni se afla intotdeauna smerenia si pocainta.
Mandria imbraca uneori forme atat de subtile incat cu greu se poate dovedi. Ajungem uneori ca, fugind de mandrie, sa ne mandrim cu smerenia la care am ajuns.

Daca eu stiu ca Dumnezeu investeste in mine, inseamna ca am constiinta propriei valori, sunt altfel decat toti ceilalti, sunt cineva! Iar numai gandul asta m-ar arunca direct in bratele stim noi cui.

[Doriana]

În prealabil postat de carmina

Daca eu stiu ca Dumnezeu investeste in mine, inseamna ca am constiinta propriei valori, sunt altfel decat toti ceilalti, sunt cineva! Iar numai gandul asta m-ar arunca direct in bratele stim noi cui.

Eu am exprimat punctul de vedere al lui Dumnezeu. Tu poti gandi ca Dumnezeu investeste in tine sau poti gandi ca vrei cu disperare sa cunosti vocea Lui, caci este o mare binecuvantare sa cunosti vocea Stapanului ca sa poti implini poruncile Lui. Poti gandi ca te-ai saturat sa tot fii amagita de fel si fel de voci si vrei sa stii sigur cand vorbeste Dumnezeu. E legitim si absolut normal sa putem deosebi vocea Tatalui. Altfel cum ne vom descurca in aceasta lume plina de ispite?

In orice fel ai gandi, mandria nu e obligatorie. Te poti mandri si zicand ca esti un nenorocit, poti fi smerit si stiind ca Dumnezeu investeste in tine.

[delia31]

În prealabil postat de AlinB

Eu cred ca una este sa te increzi in ajutorul lui Dumnezeu si alta ca esti asa de destept, spiritual, meritos, etc. ca Dumnezeu sa-ti vorbeasca personal, sau alte fenomene asemenea.

Nu stiu daca sesizezi diferenta..

@alinB

tocmai asta-i ideea, preluata de la dilema cu parasuta de zilele trecute.

de unde stiu cat de mult sa ma incred in propria minte, care desigur tot de la Dumnezeu e, special pentru a ma folosi de ea?

tu ai fi luat hotararea de a nu lua nici o hotarare? doar pe moment, nu? si in timpul asta
te-ai fi rugat sa gaseasca Dumnezeu un plan B ca ti se pare suspect planul A ( adica nu te consideri vrednic ca Dumnezeu sa comunice in stilul asta cu tine).

si eu cred ca as fi tras de timp, ceva de genul "Cred Doamne, ajuta necredintei mele!" .
Adica situatia in care ma aflu e un test prin care eu pot sa-mi pierd credinta ( si asa putina cata o am) sau pot sa mi-o sporesc.

Desi, cred totusi ca Dumnezeu nu ne pune la incercari de astea limita decat atunci cand stie ca le putem si rezolva dupa ce vom fi dobandit darul deosebirii gandurilor.

Nici mie nu mi-e prea clar care-i mecanismul in autosuficienta asta a unora, mai ales cand vine vorba de iertarea pacatelor.
te rogi, iti pare rau, simti asa o pace si gata, iti dai singur verdictul - e pace ingereasca pentru credinta si amaratele mele de merite! (aici e o subtila mandrie camuflata in ambalaj de smerenie), si atunci ce fac? imi camuflez si falsa smerenie si ma invart intr-un cerc vicios.

De unde dar au convingerea ca de acum sunt curati sufleteste?

la noi, din ce zic sfintii parinti, cand incepi sa-ti vezi realmente pacatele (alea subtile cuibarite insidios inlauntru, nu neaparat crime), nu mai ai liniste pana la moarte si nici atunci nu esti sigur ca te-ai scapat de toate.
cat despre simtirea harului, asta-i rara avis!

Da' Doamne miluieste, de atata trancaneala si invartit in cerc in loc sa vorbim CU EL.