Despre Sabat

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Într-adevăr evreii au reuşit să-L supere pe Dumnezeu cu îndărătnicia şi neascultarea lor. Chiar sabatul a ajuns să fie călcat şi împovărat cu fel şi fel de restricţii absurde de-ale fariseilor. Din această cauză (neascultarea) poporul evreu a ajuns în degradare spirituală şi a fost lepădat de Dumnezeu când L-a respins pe Hristos. Creştinii de azi sunt în acelaşi pericol al lepădării dacă nu se pocăiesc (Apocalips 3).




Repeţi aceeaşi propoziţie mincinoasă a nu ştiu câta oară... Cum se face că Hristos n-a poruncit niciodată păzirea duminicii, iar apostolii n-au respectat-o deloc? Cum se face că în Bisericile vechi, din primele secole (în special în Etiopia, Siria, Mesopotamia etc.) încă se mai ţinea pe lângă duminică şi sâmbăta? Chiar nu şti că ortodocşii în primele secole ţineau şi Paştile după calendarul evreiesc şi că ţineau ambele zile, şi sâmbăta şi duminica? Şi că până astăzi au rămas unele urme ale importanţei sâmbetei în liturgica ortodoxă? Duminica s-a infiltrat în mod nevionovat pe lângă sâmbătă, foarte devreme, încă din secolul II, dar abia în secolele IV-VI a devenit ea, în mod treptat un repaus săptămânal care a luat locul sâmbetei, în unele zone mai devreme, în altele mai târziu. Chiar în timpul papei Grigore I în Roma existau creştini sabatarieni (pe care pontiful îi numea „predicatorii lui Anticrist”). De asemenea, creştini sabatarieni au existat şi în Europa, chiar înainte de Marea Reformă. Începând cu sec. XVI însă, odată cu popularizarea mai mare a Bibliei, au apărut (între anabaptişti) comunităţi sabatiste în Austria, Cehia, Germania, care s-au extins până în Transilvania, iar în Anglia, la scurt timp după apariţia baptismului englez, au apărut Baptiştii de Ziua a Şaptea, care s-au răspândit mai ales în Anglia şi America. Chiar şi în ţările nordice şi în Rusia au apărut sabatişti (subotniki) cu multe secole în urmă. Astăzi există în afară de adventişti un număr de comunităţi creştine sabatiste. Este neadevărat să spui că creştinismul a ţinut dintotdeauna duminica.



Nu uita că pe "filieră iudaică" a venit Scriptura Vechiului Testament şi a Noului Testament (doar cu excepţia Ev. după Luca), Însuşi Hristos a venit pe aceeaşi "filieră".



Ce-ţi spune ţie o epistolă care se găseşte astăzi în două variante, una mai umflată şi alta mai subţire? Sau că nu există accord cu privire la vechimea reală a acestor scrieri. Sau că conţin o sumedenie de interpolări târzii (Pseudo-Barnaba nici nu merită luat în discuţie, fiindcă nu ştie să citească în Biblie. Iezechil (43:27) vorbeşte despre opt zile de ceremonii sacrificiale pentru sfinţirea altarului de la templu, dar cele opt zile ceremoniale nu au nici o legătură cu ciclul săptămânal). Este posibil că cel puţin unele sunt din secolul II, dar asta nu schimbă nimic. În secolul II au început să înflorească şi gnozele antiiudaice în creştinătate, aşa că prezenţa unor atitudini teologice ostile Sâmbetei nu trebuie să ne mire. Părinţii şi învăţătorii Bisericii, deşi s-au opus gnozelor, au acceptat până la urmă unele influenţe ale acestora. Era spiritul timpului. După victoria romanilor în războiul cu evreii din anul 135, curentul antiievreiesc a luat proporţii şi s-a resimţit şi în creştinism, iar unii creştini, notabil cei din Roma şi din Alexandria, au ascuns sâmbăta, pe care au făcut-o apoi zi de post şi au promovat întâlniri exclusive duminicale. În Asia Mică însă, în leagănul ortodoxiei de azi, s-au ţinut ambele zile mai mult timp, până când creştinismul roman a învins, aşa cum a învins şi în privinţa sărbătorii Naşterii Domnului (25 decembrie, în loc de 6 ianuarie) şi în privinţa Paştilor (prima duminică după echinocţiul de primăvară, în loc de 14 Nisan, cum ţineau pe atunci ortodocşii). Au trecut atâtea secole, deci a fost destul timp pentru uitare, iar inovaţiile omeneşti au devenit între timp tradiţii bătrâne.



"În Scriptură", dar unde e poruca de păzire a duminicii aici? Hristos o fi dat în secret această poruncă, precum în cărţile lui Dan Brown?


... adică sâmbăta (deşi, aşa cum am mai spus, aici e vorba de ziua venirii Domnului).

Nimeni, iarăşi, nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile şi vinul se vară şi burdufurile se strică; încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi. Marcu 2:22

Pa si pusi.