În prealabil postat de tricesimusquintus
Într-adevăr evreii au reușit să-L supere pe Dumnezeu cu îndărătnicia și neascultarea lor. Chiar sabatul a ajuns să fie călcat și împovărat cu fel și fel de restricții absurde de-ale fariseilor. Din această cauză (neascultarea) poporul evreu a ajuns în degradare spirituală și a fost lepădat de Dumnezeu când L-a respins pe Hristos. Creștinii de azi sunt în același pericol al lepădării dacă nu se pocăiesc (Apocalips 3).
Repeți aceeași propoziție mincinoasă a nu știu câta oară... Cum se face că Hristos n-a poruncit niciodată păzirea duminicii, iar apostolii n-au respectat-o deloc? Cum se face că în Bisericile vechi, din primele secole (în special în Etiopia, Siria, Mesopotamia etc.) încă se mai ținea pe lângă duminică și sâmbăta? Chiar nu ști că ortodocșii în primele secole țineau și Paștile după calendarul evreiesc și că țineau ambele zile, și sâmbăta și duminica? Și că până astăzi au rămas unele urme ale importanței sâmbetei în liturgica ortodoxă? Duminica s-a infiltrat în mod nevionovat pe lângă sâmbătă, foarte devreme, încă din secolul II, dar abia în secolele IV-VI a devenit ea, în mod treptat un repaus săptămânal care a luat locul sâmbetei, în unele zone mai devreme, în altele mai târziu. Chiar în timpul papei Grigore I în Roma existau creștini sabatarieni (pe care pontiful îi numea „predicatorii lui Anticrist”). De asemenea, creștini sabatarieni au existat și în Europa, chiar înainte de Marea Reformă. Începând cu sec. XVI însă, odată cu popularizarea mai mare a Bibliei, au apărut (între anabaptiști) comunități sabatiste în Austria, Cehia, Germania, care s-au extins până în Transilvania, iar în Anglia, la scurt timp după apariția baptismului englez, au apărut Baptiștii de Ziua a Șaptea, care s-au răspândit mai ales în Anglia și America. Chiar și în țările nordice și în Rusia au apărut sabatiști (subotniki) cu multe secole în urmă. Astăzi există în afară de adventiști un număr de comunități creștine sabatiste. Este neadevărat să spui că creștinismul a ținut dintotdeauna duminica.
Nu uita că pe "filieră iudaică" a venit Scriptura Vechiului Testament și a Noului Testament (doar cu excepția Ev. după Luca), Însuși Hristos a venit pe aceeași "filieră".
Ce-ți spune ție o epistolă care se găsește astăzi în două variante, una mai umflată și alta mai subțire? Sau că nu există accord cu privire la vechimea reală a acestor scrieri. Sau că conțin o sumedenie de interpolări târzii (Pseudo-Barnaba nici nu merită luat în discuție, fiindcă nu știe să citească în Biblie. Iezechil (43:27) vorbește despre opt zile de ceremonii sacrificiale pentru sfințirea altarului de la templu, dar cele opt zile ceremoniale nu au nici o legătură cu ciclul săptămânal). Este posibil că cel puțin unele sunt din secolul II, dar asta nu schimbă nimic. În secolul II au început să înflorească și gnozele antiiudaice în creștinătate, așa că prezența unor atitudini teologice ostile Sâmbetei nu trebuie să ne mire. Părinții și învățătorii Bisericii, deși s-au opus gnozelor, au acceptat până la urmă unele influențe ale acestora. Era spiritul timpului. După victoria romanilor în războiul cu evreii din anul 135, curentul antiievreiesc a luat proporții și s-a resimțit și în creștinism, iar unii creștini, notabil cei din Roma și din Alexandria, au ascuns sâmbăta, pe care au făcut-o apoi zi de post și au promovat întâlniri exclusive duminicale. În Asia Mică însă, în leagănul ortodoxiei de azi, s-au ținut ambele zile mai mult timp, până când creștinismul roman a învins, așa cum a învins și în privința sărbătorii Nașterii Domnului (25 decembrie, în loc de 6 ianuarie) și în privința Paștilor (prima duminică după echinocțiul de primăvară, în loc de 14 Nisan, cum țineau pe atunci ortodocșii). Au trecut atâtea secole, deci a fost destul timp pentru uitare, iar inovațiile omenești au devenit între timp tradiții bătrâne.
"În Scriptură", dar unde e poruca de păzire a duminicii aici? Hristos o fi dat în secret această poruncă, precum în cărțile lui Dan Brown?
... adică sâmbăta (deși, așa cum am mai spus, aici e vorba de ziua venirii Domnului).
|