Despre Sabat

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Acurateţea explicaţiilor tale lasă de dorit. Mai întâi de toate, verbul Shabath nu are doar sensul de "a înceta", "a termina". Pentru aceasta există verbul chadal (Gen.11,8 şi 41,49 ca să dau doar două exemple). Shabath are mai ales sensul de a se odihni.

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Sâmbăta nu este "inovaţia" Ellenei White, ci instituţia lui Dumnezeu (Facerea 2,3) şi extensia de autoritate a lui Iisus, El fiind Domn al Sâmbetei (Marcu 2,28).

Am sa-ti raspund simultan la ambele.Cuvantul tradus ca Sabbath din Facerea 2:3 este verbul a inceta sau a termina.Iisus Hristos este Domn al Sabatului , nu al sambetei,adica Domnul odihnei.Putin diferit.Denumirea de sabat se refera strict la odihna si la "incetarea" muncii.Nu doar la o zi saptamanala sau la sambata pe care Hristos a decimat-o , si a dezlegat-o , inlocuind-o cu Duminica, odihna adusa de El si nu de Moise sau de alti oameni.Odihna care il are ca mijlocitor insusi pe El, prin Invierea Sa din morti, ziua adevarata de odihna, mai buna decat sabatul evreiesc, caci oricine cinsteste, iubeste si crede in aceasta zi, adica in <Invierea lui Hristos> pe care este si sumarizata intreaga Scriptura si Evanghelia Noului Testament intra cu adevarat in Odihna cea adevarata a lui Dumnezeu, in care prin ziua lui Moise "sambata" nu au intrat aceia, pana nu s-a implinit Ziua lui Iisus Hristos.

În prealabil postat de tricesimusseptimus

.

Cât priveşte termenul Sabbatismos din Evrei 4,9, acesta are o situaţie mai specială ce n-a fost discutată încă pe acest topic, oricât de stufos a devenit el.
Cuvântul sabbatismos nu apare în altă parte, nici în Biblie, nici în literatura veche până în secolul al II-lea; cu o singură excepţie posibilă: Plutarh în Moralia 166A. Prin urmare, unii au tras concluzia că scriitorul epistolei către Evrei a creat acest cuvânt atunci când a scris pasajul acesta.

Sabbatismos şi sabbatizo sunt variantele greceşti ale substantivului ebraic shabbath şi respectiv ale verbului înrudit, shabath, iar înţelesul celui din urmă poate să arunce lumină asupra sensului celui dintâi. Shabbath apare de 101 ori în Vechiul Testament, unde de obicei înseamnă „Sabat” –ziua a şaptea a săptămânii– sau „săptămână”, o perioadă de şapte zile delimitată de Sabate succesive. Acest cuvânt este folosit şi pentru anul sabatic (Levitic 25,6; 26,34.43; 2 Cronici 36,21). Verbul shabath apare de 70 de ori, de 7 ori cu referire la odihna de Sabat şi de 63 de ori cu referire la alte feluri de odihnă. În ce priveşte acest ultimul sens, vezi Geneza 8,22; Iosua 5,12; Neemia 6,3; Plângeri 5,14; Isaia 14,4; 24,8; 33,8. Sensul de bază al verbului shabath este de „a înceta”, „a se odihni”. Uneori cuvântul face referire la odihna Sabatului săptămânal. Dar substantivul shabbath, derivat de la shabath, se referă de obicei la odihna Sabatului săptămânal, precum şi la perioada de timp delimitată de Sabate succesive, adică săptămâna (Leviticul 23,15), şi la anii sabatici (cap. 26,35; etc.). Se poate observa, de asemenea, că shabbathon, care este simplul shabbath cu terminaţia on, este folosit cu privire la Ziua Ispăşirii (Leviticul 16,31; 23,32), la anul sabatic (Leviticul 25,4.5), la Sărbătoarea Trâmbiţelor (Leviticul 23,24), şi la prima şi ultima zi a Sărbătorii Corturilor (Leviticul 23,39) – precum şi pentru Sabatul zilei a şaptea.

Sabbatizo este folosit de şapte ori în Septuaginta, o dată cu privire la Sabatul zilei a şaptea (Exodul 16,30), o dată cu privire la alte sabate (Leviticul 23,32), şi de cinci ori cu privire la odihna pământului în anul sabatic (Leviticul 26,34.35; 2 Cronici 36,21). În Septuaginta, la Exodul 16,30; Leviticul 23,32; 26,34.35, sabbatizo vine de la cuvântul ebraic shabath. Aşadar ideea fundamentală exprimată de sabbatizo în Septuaginta este aceea de odihnă sau încetare a muncii sau a altei activităţi. De aceea, folosirea cuvintelor înrudite greceşti şi ebraice dă de înţeles faptul că substantivul sabbatismos poate să însemne fie „odihna” de Sabat, fie pur şi simplu „odihnă” sau „încetare”, într-un sens mai general. În felul acesta, un studiu lingvistic al cuvântului sabbatismos din Evrei 4,9 nu clarifică dacă aici se face referire la „odihna” săptămânală de Sabat sau pur şi simplu „odihnă” sau „încetare”, într-un sens general. Numai contextul poate decide asupra acestei probleme, context de care cu obstinaţie faceţi excepţie şi tu, şi ovidu-s.

Se pare că scriitorul Epistolei către Evrei foloseşte cuvintele katapausis şi sabbatismos, mai mult sau mai puţin, ca sinonime:

1. Din cauză că Iosua nu a putut să-i conducă pe israeliţi la „odihna” spirituală (katapausis, v. 8), rămâne un sabbatismos (v. 9) pentru creştini. Logic, înseamnă că ceea rămâne este aceeaşi cu ceea ce trebuie să se înceapă. Faptul că Iosua nu l-a condus pe Israel la „odihna” spirituală, nu ar fi un motiv pentru creştini să nu ţină Sabatul.

2. Din v. 1 şi v. 6 este clar că ceea ce rămâne pentru poporul lui Dumnezeu în timpurile NT este katapausis; în v. 9 se spune că rămâne un sabbatismos. A declara că ceea ce rămâne pentru „poporul lui Dumnezeu” este Sabatul săptămânal, înseamnă că Sabatul săptămânal este lucrul la care Iosua nu a reuşit să-l conducă pe Israel.



3. Faptul că în Septuaginta, Biblia bisericii primare, katapauo (Geneza 2,2.3; Exodul 20,11) şi sabbatizo (Exodul 16,30; Leviticul 23,32) sunt folosite unul în locul altuia pentru Sabatul zilei a şaptea, tinde să înlăture sugestia că scriitorul, în Evrei 3,4, ar fi intenţionat să facă o distincţie între aceste forme substantivale.

Se poate observa faptul că iudeii de pe timpul lui Pavel, creştini sau necreştini, erau minuţioşi în ţinerea poruncii a patra. Fără îndoială că, scriindu-le iudeilor, autorul acestei epistole n-a considerat necesar să le dovedească faptul că păzirea Sabatului „rămâne”. Dacă în urma acestei extinse argumentaţii (care începe la cap. 3,7) apostolul ajunge la concluzia că Sabatul rămâne pentru poporul lui Dumnezeu, atunci se pare că el este vinovat de un non sequitur, deoarece concluzia aceasta nu decurge logic din argumentaţie. N-ar fi existat nici un motiv pentru un efort atât de elaborat de a-i convinge pe iudei să facă ceea ce făceau deja – ţineau Sabatul. În plus, în timpurile apostolice Sabatul zilei a şaptea era ţinut de toţi creştinii, atât dintre iudei cât şi dintre neamuri, şi orice argument pentru a dovedi valabilitatea Sabatului în acea perioadă de început a bisericii creştine, ar fi fost fără rost. În plus, se poate observa că secţiunea alcătuită din cap. 3 şi 4 începe cu invitaţia de a privi „la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, adică Iisus” (cap. 3,1) şi se încheie cu îndemnul călduros „să ne apropiem cu deplină încredere” de El „ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (cap. 4,16). Ce legătură ar putea exista între o extinsă argumentare, menită să arate că Sabatul rămâne obligatoriu pentru biserica creştină şi tema declarată a cap. 3 şi 4 – lucrarea lui Hristos ca Marele nostru Preot în sanctuarul ceresc – este într-adevăr neclar.

Odihna de care se vorbeşte aici este odihna harului,este adevărata odihnă a credinţei, odihna spirituală.

Noi intrăm în „odihna” lui Dumnezeu atunci când ne aţintim „privirile” la Iisus (cap. 3,1) şi ascultăm de glasul Său (cap. 3,7.15; 4,7), când avem credinţă în El (cap. 4,2.3) când „rămânem tari în mărturisirea noastră” (v. 14) şi când „ne apropiem … de scaunul harului (v. 16). Aceia care vor să intre în experienţa aceasta trebuie să se ferească de „o inimă rea şi necredincioasă” (cap. 3,12) şi de împietrirea inimii (cap. 3,8.15; 4,7). Ei trebuie să se străduiască să intre în „odihna” lui Dumnezeu (cap. 4,11).

Aceia care intră în „odihna” lui Dumnezeu, vor rămâne „tari în mărturisirea” lor (v. 14). Ei se vor apropia „cu deplina încredere de scaunul harului”, ca să capete „îndurare” şi să găsească „har”, ca să fie ajutaţi „la vreme de nevoie” (v. 16).


7.Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre".
8.Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi.
9.Drept aceea, s-a lăsat o ţinere de Sabat poporului lui Dumnezeu.

Bine ca incepi sa fi putin mai sincer.Evident ca din context din momentul in care zice in versetele 7 "Dumnezeu hotaraste din nou o zi" si 8 "o alta zi" automat nu mai vorbeste de aceiasi zi.Nu exista alt Sabat mai mare decat duminica.Fara duminica tot morti in pacatele noastre am fi.Sambata lui Moise a adus o eliberare pentru un singur popor, dintr-o robie pamanteasca si trupeasca, dar Duminica lui Hristos este cea care ne-a adus eliberarea din robia pacatului, a blestemului , a Iadului si a Mortii.Noua crestinilor, voua nu stiu ce v-a adus E.G.W, stiti voi mai bine.

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Pentru afirmaţia aceasta te râd şi curcile nu numai teologii ortodocşi.

Astept sa-mi dovedesti contrariul : Adica , ca crestinismul nu a tinut din totdeauna duminica.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Am sa-ti raspund simultan la ambele.Cuvantul tradus ca Sabbath din Facerea 2:3 este verbul a inceta sau a termina.Iisus Hristos este Domn al Sabatului , nu al sambetei,adica Domnul odihnei.Putin diferit.Denumirea de sabat se refera strict la odihna si la "incetarea" muncii.

Ai un talent deosebit în a da cu băţu-n baltă. Când Hristos se autodenumeşte "Domn al Sâmbetei"(Marcu 2,28 - versiunea ortodoxă actuală!!) se referă chiar la sabatul zilei a şaptea nu la odihnă în general, din două motive:

1. În Marcu 2, disputa cu fariseii era cu privire la sâmbătă. Ucenicii erau acuzaţi de aceştia că ar călca sâmbăta, şi nu că dorm insuficient

2. termenul în originalul grecesc este sabbaton (sâmbătă), şi nu anapausis (odihnă).

În prealabil postat de Danut7

Nu doar la o zi saptamanala sau la sambata pe care Hristos a decimat-o , si a dezlegat-o , inlocuind-o cu Duminica

Hristos n-a "decimat" nimic. Din 2 motive:

1. Săptămâna are doar 7 zile nu 10
2. Hristos nu a venit să strice Legea (Matei 5,17). Adevăratul "decimator" e diavolul cu toţi ciracii lui (poţi să-i enumeri aici pe Constantin şi pe episcopul de Roma) care au încercat să decimeze (la propriu) Decalogul (Dan. 7,25).

În prealabil postat de Danut7

Sambata lui Moise a adus o eliberare pentru un singur popor, dintr-o robie pamanteasca si trupeasca

Exodul evreilor n-a avut loc sâmbăta, iar sărbătoarea în cinstea eliberării lor era anuală, nu săptămânală: Paştele

În prealabil postat de Danut7

dar Duminica lui Hristos este cea care ne-a adus eliberarea din robia pacatului, a blestemului , a Iadului si a Mortii.

Eliberarea din robia păcatului a fost adusă de Hristos nu de duminică. Iar învierea Lui a avut loc o dată, nu în fiece duminică.

În prealabil postat de Danut7

Astept sa-mi dovedesti contrariul : Adica , ca crestinismul nu a tinut din totdeauna duminica.

Tot asta ţi se dovedeşte biblic de 88 de pagini încoace. Dacă a fost un moment când nu a ţinut duminica, atunci acela a fost cu siguranţă perioada apostolilor. În rest, documentele patristice falsificate şi adnotate ulterior de către cei interesaţi, nu mă pasionează. Dumnezeu a sfinţit şi binecuvântat sâmbăta. Duminica nu a fost nici sfinţită nici binecuvântată de El, oricât v-aţi canoni să demonstraţi contrariul.

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Ai un talent deosebit în a da cu băţu-n baltă. Când Hristos se autodenumeşte "Domn al Sâmbetei"(Marcu 2,28 - versiunea ortodoxă actuală!!) se referă chiar la sabatul zilei a şaptea nu la odihnă în general, din două motive:

1. În Marcu 2, disputa cu fariseii era cu privire la sâmbătă. Ucenicii erau acuzaţi de aceştia că ar călca sâmbăta, şi nu că dorm insuficient

2. termenul în originalul grecesc este sabbaton (sâmbătă), şi nu anapausis (odihnă).

Hristos le spune iudeilor ca in mijlocul lor se afla Domnul a toate , in special Domnul care i-a scos din Egipt si care le-a dat o zi de odihna si carora ei se inchinau in fiecare sambata.Caci mai mare decat Templul se afla acolo, si mai mare decat slujirea in umbre inchipuita in Vechiul Testament,insusi Domnul Dumnezeu in carne si oase,Cel care avea sa puna capat umbrelor si sa aduca Odihna lui Dumnezeu, prin Invierea Sa din morti.Dupa cum si Scriptura arata :

Matei 12
6.Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.
8.Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Hristos n-a "decimat" nimic. Din 2 motive:

1. Săptămâna are doar 7 zile nu 10
2. Hristos nu a venit să strice Legea (Matei 5,17). Adevăratul "decimator" e diavolul cu toţi ciracii lui (poţi să-i enumeri aici pe Constantin şi pe episcopul de Roma) care au încercat să decimeze (la propriu) Decalogul (Dan. 7,25).

Hristos a dezlegat , si a calcat sambata rupand-o din dregatoria sa si inlocuind-o cu duminica.Adu-ti aminte cand mergi maine la adunare de versetele astea, paganule :

Ioan 5:18 Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.

Ioan 9:16 Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei.

Matei 12 :

1. În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.
2. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.
3. Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină?

În prealabil postat de tricesimusquintus

Exodul evreilor n-a avut loc sâmbăta, iar sărbătoarea în cinstea eliberării lor era anuală, nu săptămânală: Paştele

Evrei tineau sambata ca zi de odihna si pentru ca Dumnezeu i-a scos din Egipt.In fiecare sambata isi aduceau aminte de eliberarea din Egipt, vezi Deuteronom 5:15, din nou...

În prealabil postat de tricesimusquintus

Eliberarea din robia păcatului a fost adusă de Hristos nu de duminică. Iar învierea Lui a avut loc o dată, nu în fiece duminică.

1Corinteni 15 :

16. Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
17. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre;

Fara duminica esti mort.Esti in pacatele tale, daca nu crezi in Iisus Hristos cel adevarat , in lucrarea Sa pe cruce si in Invierea Sa din morti.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Tot asta ţi se dovedeşte biblic de 88 de pagini încoace. Dacă a fost un moment când nu a ţinut duminica, atunci acela a fost cu siguranţă perioada apostolilor. În rest, documentele patristice falsificate şi adnotate ulterior de către cei interesaţi, nu mă pasionează. Dumnezeu a sfinţit şi binecuvântat sâmbăta. Duminica nu a fost nici sfinţită nici binecuvântată de El, oricât v-aţi canoni să demonstraţi contrariul.

Eu cred ca ti se dovedeste de 88 de pagini ca , Sabatul adevarat e duminica.Ca apostolii au tinut duminica, ca ei au scris despre Duminica, ca intreaga evanghelie se bazeaza pe duminica(adica pe inviere), ca scrierile patristice si istorice confirma si ele si atesteaza tinerea duminicii de catre toti crestinii a tuturor timpurilor.Nu a fost absolut nici un moment in care nu s-a tinut duminica in crestinism.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Hristos le spune iudeilor ca in mijlocul lor se afla Domnul a toate , in special Domnul care i-a scos din Egipt si care le-a dat o zi de odihna si carora ei se inchinau in fiecare sambata.Caci mai mare decat Templul se afla acolo, si mai mare decat slujirea in umbre inchipuita in Vechiul Testament,insusi Domnul Dumnezeu in carne si oase,Cel care avea sa puna capat umbrelor si sa aduca Odihna lui Dumnezeu, prin Invierea Sa din morti.Dupa cum si Scriptura arata :

Matei 12
6.Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.
8.Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.

Mă aşteptam să pui în discuţie cele două argumente (că Hristos vorbeşte de sabatul zilei a şaptea şi nu de odihnă în general), şi în loc de aceasta... aceleaşi platitudini.

În prealabil postat de Danut7

Hristos a dezlegat , si a calcat sambata rupand-o din dregatoria sa si inlocuind-o cu duminica.Adu-ti aminte cand mergi maine la adunare de versetele astea, paganule :

Ioan 5:18 Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.

Ioan 9:16 Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei.

Matei 12 :

1. În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.
2. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.
3. Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină?

La fel şi aici... în loc de a-mi contracara argumentele, îmi vi iarăşi cu cele 3 acuzaţii fariseice de călcare a sabatului. Ţi s-au epuizat argumentele de recurgi la spusele fariseilor? Încă puţin şi vi cu argumentele diavolului...

În prealabil postat de Danut7

Evrei tineau sambata ca zi de odihna si pentru ca Dumnezeu i-a scos din Egipt.In fiecare sambata isi aduceau aminte de eliberarea din Egipt, vezi Deuteronom 5:15, din nou...

Da, o ţineau şi pentru că... Tu când ţii duminica faci tabula rasa de celelalte lucrări minunate ale Domnului?

În prealabil postat de Danut7

Fara duminica esti mort.

Cine oare ne acuza că noi idolatrizăm o zi?...

În prealabil postat de Danut7

Esti in pacatele tale, daca nu crezi in Iisus Hristos cel adevarat , in lucrarea Sa pe cruce si in Invierea Sa din morti.

Credinţa aceasta o poţi avea şi fără a păzi duminica, şi fără a te închina icoanelor, şi fără a-ţi face cruce, şi fără a te confesa preotului şi fără a pupa moaştele ori alte forme aberante de închinare.

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Mă aşteptam să pui în discuţie cele două argumente (că Hristos vorbeşte de sabatul zilei a şaptea şi nu de odihnă în general), şi în loc de aceasta... aceleaşi platitudini.





La fel şi aici... în loc de a-mi contracara argumentele, îmi vi iarăşi cu cele 3 acuzaţii fariseice de călcare a sabatului. Ţi s-au epuizat argumentele de recurgi la spusele fariseilor? Încă puţin şi vi cu argumentele diavolului...

Serios?Vezi ca in Ioan 5 nu sunt vorbele fariseilor.Si in Matei 12 Hristos nu ii corecteaza pe farisei zicand ca ucenicii Sai nu calca sambata, ba mai mult da exemplu si pe David care a mancat painile punerii inainte, si le spune ca si preoti sunt fara de vina cand dezleaga sambata in templu si ca mai mare decat toata slujirea Templului si decat insusi Templu se afla acolo, Hristos.Poate pentru tine vorbele lui Iisus si ale Sf Apostol Ioan sunt ca ale diavolului.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Cine oare ne acuza că noi idolatrizăm o zi?...

Am vorbit pe limbajul tau de netaiat imprejur, fara Invierea lui Hristos toti am fi pierduti, iar ziua Invierii este duminica.Daca duminica aia nu ar fi existat tot morti in pacatele noastre am fi.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Credinţa aceasta o poţi avea şi fără a păzi duminica, şi fără a te închina icoanelor, şi fără a-ţi face cruce, şi fără a te confesa preotului şi fără a pupa moaştele ori alte forme aberante de închinare.

Tu(voi) credeti in alt Hristos, in alta inviere, in ziua sambetei a sasea a lui White.

În prealabil postat de Danut7

ba mai mult da exemplu si pe David care a mancat painile punerii inainte,

Faptul ca Domnul Iisus Hristos l-a dat ca exemplu pe patriarhul David, care a pazit ziua a saptea (sabatul), nu-ti spune nimic? Domnul Iisus Hristos vrea sa ne arate cum sa pazim sabatul (incluzand in aceasta sarbatoare si legea dragostei). Nicidecum nu desfiinteaza singura zi, din saptamana, binecuvantata si sfintita de Dumnezeu si poruncita ca zi de odihna inchinata Domnului.

În prealabil postat de Danut7

Tu(voi) credeti in alt Hristos, in alta inviere, in ziua sambetei a sasea a lui White.

Danut, ziua a saptea din saptamana este sambata pentru toti pamantenii. Chiar si pentru tine. Nu recunosti acest lucru? Sau, nici macar atat nu stii? Intreaba preotii.

[Danut7]

În prealabil postat de hoinarul

Faptul ca Domnul Iisus Hristos l-a dat ca exemplu pe patriarhul David, care a pazit ziua a saptea (sabatul), nu-ti spune nimic? Domnul Iisus Hristos vrea sa ne arate cum sa pazim sabatul (incluzand in aceasta sarbatoare si legea dragostei). Nicidecum nu desfiinteaza singura zi, din saptamana, binecuvantata si sfintita de Dumnezeu si poruncita ca zi de odihna inchinata Domnului.

A binecuvantat si a sfintit Dumnezeu sambata, serios?Bagi tu mana in foc pentru asta?A desfiintat-o si a dezlegat-o, caci sambata lui Moise,adica Legea si odihna mijlocita de Moise nu i-a adus pe evrei unde trebuia, la cunostiinta lui Hristos.Atat sambata cat si legea veche , a fost blestemata si s-a uscat si in veac nu va mai fi rod in ea, vezi ce s-a intamplat cu smochinul fara rod.

În prealabil postat de hoinarul

Danut, ziua a saptea din saptamana este sambata pentru toti pamantenii. Chiar si pentru tine. Nu recunosti acest lucru? Sau, nici macar atat nu stii? Intreaba preotii.

Pentru toti pamantenii ziua a saptea e duminica.Ziua intai e luni, ziua cand incepe saptamana, si ziua cand incepe si lucrul.Revino cu picioarele pe planeta Pamant.

[cristian92]

De ce sărbătoreşti sabatul? Care este scopul sabatului? Cine l-a instituit? Cînd şi pentru cine a fost el instituit? Care zi este adevăratul sabat? Mulţi oameni sărbătoresc ziua întîia a săptămînii, adică dumineca. Ce dovadă biblică au ei pentru aceasta? Unii sărbătoresc ziua a şaptea, adică sîmbăta. Pe care dovadă biblică se sprijină ei? În rîndurile de mai jos vom găsi menţionările biblice în legătură cu ambele zile pe care le-am amintit:

1. După ce a terminat lucrarea de creaţiune în cele şase zile ale săptămînii, Marele Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea (Geneza 2,1-3).

2. Acest fapt demonstrează că ziua de odihnă a lui Dumnezeu, sau ziua de Sabat, însemnează că această zi este zi de odihnă. Un exemplu: Cînd o persoană s-a născut într-o zi oarecare, acea zi devine ziua sa de naştere. Tot astfel cînd Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea, ziua aceasta este ziua Lui de odihnă sau ziua de Sabat.

3. De aceea ziua a şaptea trebuie să rămînă pentru totdeauna ziua de Sabat a lui Dumnezeu. Poţi tu să schimbi ziua ta de naştere cu altă zi în care nu te-ai născut? Desigur că nu. Tot astfel tu nu poţi schimba ziua de odihnă a lui dumnezeu cu o altă zi în care el nu s-a odihnit. Pentru acest motiv, ziua şaptea este ziua de Sabat a lui dumnezeu.

4. Creatorul a binecuvîntat ziua a şaptea (Gen.2,3).

5. El a sfinţit ziua a şaptea (Exod 20,11).

6. Dumnezeu a instituit ziua Sabatului încă din grădina Edenului (Gen.2,1-3).

7. Ea a fost instituită înainte de căderea omului în păcat; de aceea ea nu este ceva simbolic. Simbolurile au fost introduse numai după căderea omului în păcat.

8. Isus a declarat că "Sabatul a fost făcut pentru om" (Marcu 2,27) adică pentru orice om, indiferent de rasă, atît pentru Iudei cît şi pentru Neamuri.

9. Sabatul este un memorial al creaţiunii (Exod 20,11; 31,17). Ori de cîte ori ne odihnim în ziua a şaptea, aşa după cum a făcut Dumnezeu, noi comemorăm marele act al creaţiunii.

10. Sabatul a fost dat lui Adam ca părinte al rasei umane (Marcu 2,27).

11. Adam este reprezentantul nostru, al oricărei naţiuni (Fap.Ap. 17,26).

12. Sabatul nu este o instituţie iudaică pentru că el a fost instituit cu 2300 de ani înainte de a exista poporul Evreu.

13. Biblia nu-l numeşte "sabatul Evreilor", ci "Sabatul domnului Dumnezeului tău". (Exod 20,11)

14. În perioada patriarhală găsim referinţe evidente cu privire la Sabat (Gen.2,1-3; 8,10.12; 29,27.28, etc.)

15. Sabatul a fost sărbătorit înainte de a fi fost dată Legea celor Zece porunci pe Sinai (Exod 16,4.27-29).

16. Sabatul a fost aşezat în inima Legii Sale morale (Exod 20,1-17).

17. Sabatul Zilei a Şaptea a fost poruncit de Dumnezeu cu vocea Sa din mijlocul focului (Deut. 4,12.13).

18. Sabatul Domnului împreună cu celelalte porunci ale sale, a fost scris apoi cu degetul lui Dumnezeu (Exod 31,18).

19. Domnul a săpat poruncile sale pe table de piatră arătînd natura lor neschimbătoare (Exod 32,15.16).

20. Poruncile erau păstrate cu sfinţenie în chivot (Deut. 10,1-5).

21. Domnul interzice activitatea în ziua sabatului chiar în perioadele cele mai urgente de lucru ale anului. (Ex.34,21).

22. Dumnezeu a avut de gînd să nimicească pe Israel din cauza profanării sabatului (Ezech. 20,12.13).

23. Sabatul este semnul dintre Dumnezeu şi poporul Său. (Ezech. 20,20)

24. Dumnezeu a făgăduit ocrotirea Ierusalimului cu condiţia sfinţirii Sabatului (Ier. 17,24.25).

25. Captivitatea Babiloniană a fost urmarea profanării Sabatului (Neemia 13,18).

26. Distrugerea Ierusalimului prin foc a fost urmarea profanării Sabatului (Ier. 17,27).

27. Dumnezeu a făgăduit o binecuvîntare specială pentru străinii care vor păzi Sabatul (Isaia 56,6.7).

28. În capitolul 56 din Isaia este profeţia făcută pentru dispensaţiunea creştină care va păzi cu sfinţenie Sabatul Domnului.

29. Dumnezeu a făgăduit că va binecuvînta pe toţi cei care vor păzi Sabatul. (Is.56,2).

30. Domnul numeşte Sabatul "Ziua Mea cea sfîntă" (Is. 58,13)

31. După spărtura făcută în Legea lui Dumnezeu (porunca a patra) timp de mai multe secole, Sabatul avea să fie restatornicit în zilele de pe urmă (Is. 58,12.13).

32. Toţi profeţii Domnului au sfinţit ziua Sabatului.

33. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a respectat Sabatul cînd a fost pe pămînt (Luca 4,16; Ioan 15,10). El a urmat exemplul Tatălui Său.

34. Ziua Domnului este ziua a şaptea (Apoc. 1,10; Marcu 2,28; Is. 58,13; Exod 20,10).

35. Isus se intitulează "Domnul sabatului" (Marcu 2,28) pentru că El îl iubeşte şi îl ocroteşte de atacurile Vrăjmaşului aşa cum un soţ îşi ocroteşte şi iubeşte soţia lui. (1Petru 3,6).

36. Isus a apărat Sabatul ca fiind o instituţie făcută spre binele omului (Marcu 2,23-28).

37. Isus nu a desfinţat Sabatul dar a arătat că este îngăduit a face bine în zilele de Sabat (Mat. 12,1-13).

38. El a învăţat pe oameni că nu este o călcare (profanare) a Sabatului dacă faci bine în ziua de Sabat. (Mat. 12,12)

39. Isus a îndemnat pe urmaşii Săi să se roage pentru sfinţirea Sabatului chiar şi după învierea Sa (Mat. 24,20).

40. Femeile evlavioase care au urmat pe Isus au ţinut cu grijă ziua a şaptea chiar după moartea Sa (Luca 23,56).

41. La 30 de ani după învierea lui Isus, Duhul Sfînt ne raportează că Pavel şi tovarăşii lui au respectat ziua Sabatului (Fap.Ap. 13,14).

42. Pavel, apostolul Neamurilor, aminteşte în cuvîntarea sa despre ziua Sabatului (Fap.Ap. 13,27).

43. Neamurile au rugat pe Pavel să le predice în Sabat (Fap.Ap. 13,42).

44. În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat să audă Cuvîntul lui Dumnezeu (Fap.Ap. 13,44). Era anul 62 d.Hr.

45. În conciliul de la Ierusalim, în prezenţa apostolilor şi a multor discipoli, Iacob aminteşte despre ziua Sabatului (Fap.Ap. 15,21).

46. Chiar acolo unde era o sinagogă, într-o colonie romană, la Filipi, Pavel şi Timotei au serbat Sabatul (Fap.Ap. 16,12.13).

47. Ziua de odihnă şi de cult a lui Pavel era Sabatul (Fap.Ap. 17,2).

48. Pavel predica în ziua Sabatului (Fap.Ap. 17,2.3).

49. În cartea Faptele Apostolilor ni se raportează despre 84 adunări ţinute în ziua Sabatului (Fap.Ap. 13; 14.44; 16,13; 18,4.11).

50. Nu găsim în Noul Testament nici o dispută între creştini şi Iudei în legătură cu serbarea zilei de Sabat. Aceasta este o dovadă puternică care ne arată că toţi creştinii respectau aceeaşi zi ca şi Iudeii.

51. În toate acuzaţiile aduse de Iudei lui Pavel, niciodată ei nu l-au învinuit cu privire la respectarea Sabatului. Dacă el nu ar fi păzit Sabatul, de ce nu l-au acuzat Iudeii aşa după cum au făcut cu privire la circumciziune?

52. Pavel mărturiseşte despre sine însuşi că a păzit Legea şi prin urmare el a respectat Sabatul. (Fap.Ap. 25,8)

53. Sabatul este menţionat în Noul Testament de 59 de ori, întotdeauna cu respect, purtînd acelaşi titlu pe care îl are în Vechiul Testament, adică "Ziua Sabatului".

54. Nu găsim nici un cuvînt în toate cărţile Noului Testament cu privire la schimbarea sau desfinţarea Sabatului.

55. Dumnezeu nu a dat niciodată permisiunea vreunei persoane să lucreze în ziua Sabatului. Cu ce drept majoritatea creştinilor de azi folosesc ziua de Sabat pentru lucrări obişnuite?

56. Nici un creştin care a trăit înainte sau după învierea Mîntuitorului, nu a lucrat în ziua a şaptea ca în celelalte zile ale săptămînii.

57. Nu ni se raportează în Biblie că Dumnezeu a mutat binecuvîntarea şi sfinţirea zilei a şaptea de la creaţiune, în altă zi.

58. Deoarece Sabatul a fost instituit în Eden înainte de căderea omului în păcat, el va fi serbat pe vecie pe noul pămînt.

59. Sabatul zilei a şaptea este o poruncă importantă din Legea lui Dumnezeu, deoarece El însuşi a rostit-o cu gura Sa şi a săpat-o cu degetul Său pe tablele de piatră la Sinai. Cînd Isus a început activitatea Sa pe acest pămînt, El a declarat că nu a venit să desfinţeze Legea.

60. Isus a condamnat cu severitate pe Farisei de ipocrizie pentru că ei pretindeau că iubesc pe Dumnezeu în timp ce ei anulau o poruncă din Decalog şi anume porunca a cincea (Marcu 7,6-13) ţinînd în locul ei tradiţia sau datina omenească (v.9). Toţi cei care serbează astăzi dumineca ţin o tradiţie sau o datină omenească ce nu are nici o valoare înaintea lui Dumnezeu (v.7).

[cristian92]

1. În ziua întîia a săptămînii, Dumnezeu a făcut prima Sa lucrare potrivit raportului Scripturii (Gen. 1,1-5).

2. Dumnezeu a poruncit omului să lucreze în prima zi a săptămînii (Exod 20,8-11).

3. Niciunul dintre patriarhi nu a serbat ziua întîi a săptămînii.

4. Niciunul dintre profeţi nu a serbat-o.

5. Potrivit poruncii lui Dumnezeu, poporul Său a lucrat în ziua întîi a săptămînii.

6. Prin profetul Ezechiel, Domnul o numeşte "zi de lucru" (Ezech.46,1).

7. Dumnezeu nu s-a odihnit în ziua întîia a săptămînii.

8. El nu a binecuvîntat-o.

9. Isus nu s-a odihnit în ziua întîia.

10. Isus a lucrat ca tîmplar pînă la vîrsta de 30 de ani în fiecare zi din săptămînă cu excepţia zilei a şaptea în care El s-a odihnit (Luca 4,16).

11. Apostolii au lucrat în ziua întîi a săptămînii.

12. Apostolii nu s-au odihnit niciodată în această zi.

13. Hristos nu a binecuvîntat-o niciodată.

14. Ea nu a fost binecuvîntată de nici o autoritate dumnezeiască.

15. Ea nu a fost sfinţită niciodată.

16. Nu a fost dată niciodată vreo lege divină care să ceară oamenilor respectarea ei. Pentru acest motiv nu este păcat să lucrezi în ziua întîia a săptămînii după cum este scris: "Unde nu este lege, acolo nu este nici călcare de lege". (Rom. 4,15; 1Ioan 3,4)

17. Nicăieri în Noul testament nu se spune să nu lucrăm în ziua întîia a săptămînii.

18. Nu este prevăzută în Biblie vreo pedeapsă pentru cei ce lucrează în ziua aceasta.

19. Nu găsim făgăduită în Biblie vreo binecuvîntare pentru cei ce serbează ziua întîi a săptămînii.

20. Nicio directivă nu a fost dată în Cuvîntul lui Dumnezeu cum trebuie să respectăm ziua întîia. Dacă Domnul ar fi dorit ca ea să fie păzită de creştini, nu ar fi spus El aceasta?

21. Nu găsim nicăieri în Biblie că ea ar fi numită sabatul creştinilor.

22. Niciodată nu este numită zi de Sabat.

23. Nu este niciodată numită ziua Domnului.

24. Niciodată nu este numită zi de odihnă.

25. Nu are nici un titlu sacru. atunci, cum poate fi considerată de oameni ca zi sfîntă?

26. În Noul Testament ea este numită doar "ziua întîia a săptămînii".

27. Isus nu a menţionat-o niciodată, nu a luat vreodată numele ei pe buzele Sale.

28. Cuvîntul "duminecă" nu se află nicăieri în Biblie.

29. Dumnezeu nu a inspirat vreodată vreun profet al Său să rostească măcar un cuvînt despre duminecă drept zi sfîntă.

30. Ziua întîia a săptămînii este menţionată doar de 8 ori în Noul Testament fără însă a fi numită zi de odihnă (Mat.28,1; Marcu 16,2.9; Luca 24,1; Ioan 20,1; Fap.Ap. 20,7; 1Cor. 16,2; Ioan 20,19).

31. Şase din versetele de mai sus se referă la aceeaş primă zi a săptămînii.

32. Pavel sfătuia pe credincioşi ca în ziua întîi a săptămînii să pună deoparte acasă din cîştigul lor ca să se strîngă ajutoarele pentru cînd va veni el (1Cor. 16,2).

33. În toate cărţile Noului Testament nu ni se raportează decît despre o singură întîlnire religioasă ţinută în seara zilei întîi a săptămînii, cu ocazia despărţirii lui Pavel de credincioşi. (Fap.Ap. 20,7-12)

34. Nu ni se mai raportează nicăieri că s-ar mai fi ţinut vreo altă adunare, înainte sau după aceasta, în ziua întîi a săptămînii.

35. Nu era un obicei al primilor creştini de a se întîlni în ziua întîia a săptămînii pentru a oficia un cult divin.

36. Nu ni se raportează că ei frîngeau pîinea doar în acea zi.

37. Nu ni se relatează în Noul Testament că aceasta a fost singura împrejurare specială cînd Pavel trebuia să plece a doua zi şi a fost nevoie să se adune ca să frîngă pîinea în seara zilei întîia a săptămînii (Fap.Ap. 20,7).

38. Aceasta a avut loc după miezul nopţii (v.7-11). Isus a frînt pîinea joi seara (Luca cap.22) şi primii creştini făceau lucrul acesta în fiecare zi (Fap.Ap. 2,42-46).

39. Nicăieri în Biblie nu ni se spune că prima zi a săptămînii comemorează învierea lui Hristos. Aceasta este o tradiţie omenească contrară Legii lui Dumnezeu (Mat. 15,3.9). Botezul comemorează învierea lui Isus (Rom. 6,4).

40. În final, putem spune că în Noul Testament nu găsim nici măcar o singură declaraţie cu privire la schimbarea zilei Sabatului cu prima zi a săptămînii.

Prin urmare, atît în Vechiul Testament cît şi în Noul Testament ni se raportează că ziua a şaptea este Sabatul Domnului, pe care El a binecuvîntat-o şi a sfinţit-o pentru vecie, ca să fie o binecuvîntare pentru toţi oamenii care o vor păzi cu sfinţenie (Is. 56,1-8; 58,13). (Trad. din "Review and Herald Publishing Association").

[gabriela8]

Mai draga, ziua duminicii este ziua Sfintei Treimi! Ai zis bine faptul ca in prima zi Dumnezeu a inceput creatia=> in aceasta zi il cinstim pe Dumnezeu Tatal! In prima zi a sapatamanii a inviat Domnul nostru Iisus Hristos=> il cinstim pe Dumnezeu Fiul. Si tot in aceasta zi S-a pogorat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli=> il cinstim pe Dumnezeu Sfantul Duh!
Ti se pare putin sau coincidenta?
Logic ca Mantuitorul a respectat sabatul dar era legea veche atunci, Mantuitorul a completat Legea Veche prin Legea Noua- in zi de sabat Mantuitorul a facut multe minuni fapt ce ii deranja pe iudei!