În prealabil postat de CristianR
Iar despre Moise, iată ce scrie același Părinte Anania:
„De altfel, nimic nu l-ar fi împiedicat pe Moise să alcătuiască o astfel de operă monumentală. Arta scrierii era cunoscută cu cel puțin o mie de ani înaintea lui, nu numai la Babilonieni, dar și în Egipt, țara în care el s'a format încă din pruncie și din al cărei tezaur cultural va fi asimilat tot ceea ce putea să-și împroprieze un tânăr crescut și educat în mediu princiar. Înainte de a fi devenit un vas al descoperirilor dumnezeiești el era, desigur, un inițiat al intelectului, iar revelația s'a altoit pe o vastă experiență interioară, ceea ce avea să facă din el covârșitoarea personalitate pe care o cunoaștem. Conducător, legiuitor și profet prin excelență, Moise avea să rămână atât de viu în conștiința generațiilor, încât contemporanii lui Iisus erau ispitiți să-l creadă reînviat în uluitorul Nazarinean, ceea ce L-a făcut pe Acesta să Se delimiteze în momentul schimbării la față: Moise era altcineva decât Iisus, mai mic decât El, dar prietenul cu care Domnul ședea de vorbă.”
Dumnezeu nu i-a dictat, ci i-a revelat. A lucrat prin și în mintea lui, fără a-i anula personalitatea și cunoștințele. „Revelația s-a altoit”, zice părintele Bartolomeu, ceea ce înseamnă că rădăcina omenească nu a fost anulată, ci păstrată. Dumnezeu ne comunică adevărurile Sale, fără a ne anula personalitatea, cunoștințele, gândirea proprie, ci îmbogățindu-le cu înțelesurile Sale veșnice și mântuitoare. Nu ne dă cunoștințe științifice, pur și simplu pentru că n-am fi în stare să le pricepem. Ne lasă în continuare ca ființe întrebătoare, să căutăm mereu și să-L aflăm pe El în toate răspunsurile pe care le primim.
|