![]() |
![]() |
|
#10
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
Individul se roaga lui Dumnezeu, ingerul ii spune lui, personal, cand un ierarh greseste, individul hotaraste cu mintea lui si prin revelatie directa de la Dumnezeu ce e bine si ce-i gresit. Cred ca ceva e putred in aceasta mentalitate. Noi trebuie sa ascultam de Biserica, de preot, de ierarh. Noi nu avem dreptul sa hotaram singuri, cu ratiunea noastra, ca un ierarh s-a abatut de la dogma. Habar n-avem noi de finetea si complexitatea intrinseca a dogmei. Ni se pare ca stim multe dar cunoastem superficial. Si, natural, cunoastem dogmatica in ansamblul ei mult mai putin decat un ierarh. De aceea nu putem decide singuri, in forul nostru interior: „aceasta e o abatere” si sa procedam in consecinta. Daca avem o suspiciune trebuie in primul rand sa verificam daca nu cumva vine de la satana. Apoi trebuie sa ne rugam. Si apoi sa mergem si sa impartasim gandul cu un om al Bisericii. Daca chiar si dupa asta persista gandul ca episcopul s-a abatut, impartasim gandul cu alti oameni ai Bisericii, gandind mereu ca de fapt noi insine putem sa ne fi abatut si sa fim inselati de cel rau. Eu cand ii vad pe micii papi cum, in infailibilitatea lor, decid după mintea lor: "Biserica a gresit acolo si acolo!", "cutare ierarh a luat-o razna", "stiu eu mai bine decat episcopii ca x e in erezie si abatere de la randuiala Bisericii", ma apuca groaza. Avem noi dreptul sa decidem in forul nostru interior ce e corect si ce e gresit in Sfanta Biserica? Aici suntem perfect de acord. |
|