Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
1. Nu judecați ca să nu fiți judecați, a spus Domnul, căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura. [...] Lui Dumnezeu Care a zidit toate, Lui, lasă-I a judeca toate, iar tu smerește-te.
2. Nu judeca, dacă nu vrei să fii judecat. Chiar de ai fi întru totul desăvârșit, nicidecum nu judeca pe altul.[...]
3. Nu căuta la păcate străine, ci cercetează răul tău, căci nu vei da seama de păcate străine, ci de ale tale păcate vei răspunde. [...] Nu ai nici o trebuință să judeci pe alții cine, cum trăiește, cum greșește, ci ia aminte la tine...
4. Nu judeca și nu te mira de greșelile omenești, ci mai bine te minunează de cel care izbutește să scape de cursele vrăjmașului în vremurile de acum...[...]...
5. Și cine este slobod de cădere? Cine se va afla întru toate fără de prihană?Cine nu este părtaș la păcat chiar de ar trăi numai o zi? [...]
6. [...] nu judeca pe cel care greșește, nu fura judecata lui Dumnezeu, nu fi potrivnic lui Hristos în cele care le-a păstrat pentru Sine.
Îndeajuns îți este ție răul, nu căuta la păcatele altora
|
Îndrumar
către psihologie...
Și ca să evit un „rău de neînțelegere”, precizez: Îndrumar pentru cei care vor să învețe sau să practice psihologia...
P.S. Psihologia este (și cam este...!) și cât demult și de mult este? Poate fi condiția unei premise de acceptare a psihologiei ca rău necesar, oare? Sau nu?