Biserica si Psihologia

[dobrin7m]

1. Nu judecati ca sa nu fiti judecati, a spus Domnul caci cu judecata cu care judecati veti fi judecati, si cu masura cu care masurati vi se va masura.
Nicidecum sa nu judeci si sa iscodesti faptele lui Dumnezeu, caci Unul este Judecatorul Dumnezeu, care are a judeca viii si mortii.
Iar tu, omule pamantesc, priveste la tine si ia aminte: si tu le ai pe cele pentru care esti vrednic de judecata, tu insuti astepti osanda pentru faptele tale, ai agonisite intru tine multe rele.
Cum de indraznesti atunci, sa te arunci, asupra altuia?
Lui Dumnezeu Care a zidit toate, lui Lasa-I a judeca toate, iar tu smereste-te.

2.Nu judeca, daca nu vrei sa fii judecat.
Chiar de ai fi intru totul desavarsit nicidecum nu judeca pe altul.
Daca vei judeca, te vei face vinovat de acelasi pacat, ca si cel ce pacatuieste.
Insa de esti cu dreapta judecata, dar judeci pe cel nechibzuit, atunci te asemeni celui ce savarseste desfraul.
Chiar de nu ai fi gresit nici in cele mai neinsemnate, ci cu dusmanie il osandesti pe altul, pacatuind, atunci si tu lucrezi acelasi rau ca si cel ce pacatuieste, chiar mai mult decat acela, caci indraznesti la lucrare straina - Judecata lui Dumnezeu.

3.Nu cauta la pacate straine, ci cerceteaza raul tau, caci nu vei da seama de pacate straine, ci de ale tale pacate vei raspunde.
Nu ai nici o trebuinta sa judeci pe altii" cine, cum traieste, cum greseste, ci ia aminte la tine: plinesti oare voia lui Dumnezeu?
Urmezi oare pe Sfinti intru vietuire?
Calci pe urmele lor?
Placuta este lucrarea ta inaintea lui Dumnezeu?
Omul care ii judeca pe altii este oglinda preavicleana, care pe toti ii oglindeste intru sine, iar pe sine nu se vede; iarasi se aseamana cel care judeca unei bai spurcate, care pe toti ii spala dar ea insasi e o mlastina imputita.
Astfel cel care judeca pe toti ii cerceteaza: cine, cum mananca, cum bea, cum greseste? Toate le vede dar pe sine nu se vede.
El socoteste a fi lucru greu daca pacatuieste cineva intru cele mici, iar pacatele sale mari intru nimic le socoteste.
El doreste ca pacatele lui sa nu le bage nimeni in seama, sa nu le afle nimeni, ci sa fie trecute in tacere ca sa nu fie urat;iar el insusi pe fata ii vorbeste pe altii de rau, ii judeca si ii cleveteste. Acestea nu-s nimic!

4. Nu judeca si nu te mira de greselile omenesti, ci mai bine te minuneaza de cel care izbuteste sa scape de cursele vrasmasului in vremurile de acum; minuneaza-te de cel ce izbuteste sa ramana curat inaintea lui Dumnezeu, acum cand " diavolul umbla racnind ca un leu cautand pe cine sa inghita", se sarguieste pentru pierzarea neamului omenesc si vrea ca nimeni sa nu fie slobod de capcanele lui.
Asadar tine minte si tu caderile tale, pentru ca sid e nu voiesti gresesti mult. Si ceea ce urasti faci cu placere, de voie de nevoie tot cazi in pacat.

5. Si cine este slobod de cadere?
Cine se va afla intru toate fara de prihana?
Cine nu este partas la pacat chiar de ar trai numai o zi?
Intru faradelegi suntem zamisliti in intru pacate ne-a nascut maica noastra.
De nu in una atunci intru alta, daca nu in cele mari atunci in cele mici, insa toti gresim, toti suntem nelegiuiti, toti suntem pacatosi, toti suntem neputinciosi, toti suntem plecati catre pacat, toti cerem milostivirea lui Dumnezeu, toti cerem iubirea lui de oameni, "ca nimeni din cei vii nu este drept inaintea Ta, zice Proorocul.

6.De aceea nu judeca pe cel care greseste, nu fura judecata lui Dumnezeu, nu fii potrivnic lui Hristos in cele care le-a pastrat pentru Sine.
Chiar daca vei vedea cu ochii tai pe altcineva ca greseste, nu-l vorbi de rau, nu face asupra lui judecata, dupa masura mandriei tale, ca sa nu cazi si tu in acelasi pacat; caci cel ce judeca neaparat va fi supus la aceeasi incercare.
Ci, cu milostivire acopera pacatul si fata de caderea lui sa ai iubire de oameni.
De poti, indreapta-l. insa daca nu poti, osandindu-te pe tine insuti, sa acoperi cele savarsite, cu tacerea.
Indeajuns iti este tie raul tau, nu cauta la pacatele altora.

[calinit]

În prealabil postat de dobrin7m

1. Nu judecați ca să nu fiți judecați, a spus Domnul, căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura. [...] Lui Dumnezeu Care a zidit toate, Lui, lasă-I a judeca toate, iar tu smerește-te.
2. Nu judeca, dacă nu vrei să fii judecat. Chiar de ai fi întru totul desăvârșit, nicidecum nu judeca pe altul.[...]
3. Nu căuta la păcate străine, ci cercetează răul tău, căci nu vei da seama de păcate străine, ci de ale tale păcate vei răspunde. [...] Nu ai nici o trebuință să judeci pe alții cine, cum trăiește, cum greșește, ci ia aminte la tine...
4. Nu judeca și nu te mira de greșelile omenești, ci mai bine te minunează de cel care izbutește să scape de cursele vrăjmașului în vremurile de acum...[...]...
5. Și cine este slobod de cădere? Cine se va afla întru toate fără de prihană?Cine nu este părtaș la păcat chiar de ar trăi numai o zi? [...]
6. [...] nu judeca pe cel care greșește, nu fura judecata lui Dumnezeu, nu fi potrivnic lui Hristos în cele care le-a păstrat pentru Sine.
Îndeajuns îți este ție răul, nu căuta la păcatele altora

Îndrumar către psihologie...
Și ca să evit un „rău de neînțelegere”, precizez: Îndrumar pentru cei care vor să învețe sau să practice psihologia...

P.S. Psihologia este (și cam este...!) și cât demult și de mult este? Poate fi condiția unei premise de acceptare a psihologiei ca rău necesar, oare? Sau nu?

[cezar_ioan]

"Si va spun, sunt multi psihologi - cel putin in Apus am vazut asta, si cred ca sunt si mai multi pe la noi si in tarile de bastina ortodoxa - care gasesc si descopera multe adevaruri. Daca va uitati bine, acele adevaruri erau cunoscute candva in Biserica, si nu le mai traim si, spre rusinea noastra, nu le mai aplicam." (Rafail Noica)

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...log-96417.html
http://luminapentrucandeladinsuflet....gory/psiholog/

[calinit]

În prealabil postat de cezar_ioan

"Si va spun, sunt multi psihologi - cel putin in Apus am vazut asta, si cred ca sunt si mai multi pe la noi si in tarile de bastina ortodoxa - care gasesc si descopera multe adevaruri. Daca va uitati bine, acele adevaruri erau cunoscute candva in Biserica, si nu le mai traim si, spre rusinea noastra, nu le mai aplicam." (Rafail Noica)

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...log-96417.html
http://luminapentrucandeladinsuflet....gory/psiholog/

Din ce ați spus până acum și link-urile postate, deduc (vă rog, confirmați nu-ul concluziilor prost alese):

• psihologia e OK într-o lume desacralizată;
• adevărurile erau cunoscute cândva în Biserica Ortodoxă (iertați orgoliul lui în...) și nu se mai aplică.

dar
Adevărul însă, astăzi ca și ieri, ca și mâine, e Iisus Hristos!
P.S. Mă regăsesc în Rafail Noica așa cum, în anii studenției mele, îl citam pe Constantin Noica la fiece pas.

E suficient sa privim, nu zic in jur, dar cel putin in noi insine, cu minimum de acuitate introspectiva si ne dam seama, intr-o intuitie de gen "varful icebergului", cit de mult avem noi/are societatea nevoie de psihologi si psihoterapeuti.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Barsaumas

E suficient sa privim, nu zic in jur, dar cel putin in noi insine, cu minimum de acuitate introspectiva si ne dam seama, intr-o intuitie de gen "varful icebergului", cit de mult avem noi/are societatea nevoie de psihologi si psihoterapeuti.

Astazi majoritatea oamenilor au sufletele bolnave insa nu sunt bolnave ca duc lipsa de psiholog si psihoterapeut ci sunt bolnave pentru ca sunt departe de Hristos.

Oamenii au nevoie de Hristos. Pe Hristos trebuie sa il caute daca vor sa fie vindecati.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

"Si va spun, sunt multi psihologi - cel putin in Apus am vazut asta, si cred ca sunt si mai multi pe la noi si in tarile de bastina ortodoxa - care gasesc si descopera multe adevaruri. Daca va uitati bine, acele adevaruri erau cunoscute candva in Biserica, si nu le mai traim si, spre rusinea noastra, nu le mai aplicam." (Rafail Noica)

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...log-96417.html
http://luminapentrucandeladinsuflet....gory/psiholog/

frumoase articole, citez din primul link:

"Adica ce este psihologul? Este un om la care te poti duce si poti descarca toate, si poti spune toate, si stii ca nu o sa fii judecat, si ca, pentru motive profesionale, acela iti tine "taina spovedaniei." Parinti preoti, asta este prerogativa noastra! Noi trebuie nu numai sa putem sa inlocuim pe psiholog, dar si sa depasim, peste orice asteptare, ceea ce poate face psihologul pentru clientul lui. De ce? Fiindca avem Taina, avem pe Dumnezeu, pe Care il putem impartasi. Si va spun acest lucru iarasi: Un pic sa intram in Taina lui Dumnezeu, si nu stiu pana unde va merge. Am vazut "inviere in masa;" am vazut, de la o persoana care s-a intors catre Dumnezeu, zeci de familii care au inviat din morti, in Apus, si aicea la fel."

exact asta incerc de atatea zile bune sa spun dar cum eu sunt atat de pacatoasa probabil de aceea nu am fost inteleasa de voi.

Pentru Decebal as vrea sa mai spun: ti-am spus Decebal ca nu trebuie sa criticam preotii ci trebuie sa ne rugam pentru ei. ca avem preotii pe care i-am crescut noi crestinii ortodocsii. Iata cuvintele parintelui Rafail Noica:

"Stiti, eu consider ca noi toti suntem un singur om, spovedania mea este spovedania ta, viata mea este viata ta; impartasim aceeasi soarta. Si as dori sa va chem pe toti, ca un singur om, sa ne innoim in Duh. Nu zic asta ca voi, mirenilor, sa judecati pe preoti; zic ca voi, mirenilor, sa va rugati pentru noi, ca Dumnezeu sa ne lumineze ca sa va putem lumina. Zic asta pentru fratii mei preotii, ca sa stie ca suntem intr-o decadere cumplita, si ca sa luam pilda de la dreapta si de la stanga, si de la Parinti, si prin psihologie. Si sa ne invatam si din lumea dreptatii, si din lumea pacatului, din toate marturiile sa intelegem, cu ajutorul lui Dumnezeu, si sa ne intoarcem, cum zice in Apocalipsa uneia din Biserici: "Intoarce-te la cele dintai, pana nu-ti voi lua lumina din mijlocul tau."

Multumesc Cezar pentru aceste linkuri frumoase.

[cezar_ioan]

Ca să luăm pilda şi de la dreapta şi de la stânga, şi din Părinţi şi din psihologie
trebuie musai să-i cunoaştem: şi pe Părinţi şi pe psihologi.
Nu poţi lua pildă de acolo de unde n-ai habar ci ai doar prejudecăţi şi mecanisme de apărare foarte active.
Nu ştiu cât mai cunoaşte azi lumea pe Părinţi, nu ştiu cât mai cunoaşte pe Dumnezeu. Dar ştiu că pe psihologi nu-i cunoaşte. Nu la noi în ţară.
Aşadar cuvântul Părintelui Rafail implică un îndemn subtil: cunoaşteţi-i, dacă vreţi să luaţi ce au ei, eventual pildă! Bateţi şi se va deschide.
Dar cum să cunoşti când nu ciocăneşti la uşă?
Iar dacă, totuşi, deşi n-ai bătut la uşă, în ciuda faptului că ai fost invitat - dar n-ai intrat, considerînd c-ar fi sub demnitatea ta să stai la masă cu pungaşii, cu vameşii, cu desfrânatele
de unde să capeţi ceva, fie cât de mic, de la cel care te-a poftit şi pe care l-ai sfidat şi defăimat?

Ar mai fi ceva:
1) Oarecînd, Domnul a spus unora că li se va lua Împărăţia şi se va da altora. Iar aceia care au auzit cuvântul s-au înfuriat mult (în loc să se îmbuneze şi să se pocăiască).
2) Alt oarecînd, Apostolul Petru a văzut în vedenie o pânză cu patru colţuri şi cu numeroase animale curate şi necurate... Cu acel prilej a trecut la credinţă primul om dintre "neamuri" - sutaşul Corneliu. Pe care l-am pomenit astăzi în Biserică.

Dumnezeu îşi alege oamenii pentru a duce la îndeplinire planul Său de mântuire a lumii.
N-ar fi exclus ca Părintele Stăniloae, într-un articol din Vest de prin anii 80, să fi profeţit un lucru dureros (dar folositor): astăzi (în lumea modernă) Dumnezeu şi-a dăruit harul Lui vindecător şi mântuitor psihologilor.
Se pare însă că iudeii murmură, protestează... Ei nu pricep îndemnul la pocăinţă. Nu-l primesc. Doar nu sunt ei aleşii? Cum adică să li se conteste lucrarea? Cum să li se ia lor moştenirea? Lor?? Tocmai lor?
Îndrăzneşte cineva să îi înfrunte?
De unde Acesta să îi avertizeze? Oare nu este El fiul teslarului Iosif şi al Mariei?

Vom vedea. Toate se vor vădi la vremea lor.

[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ca să luăm pilda şi de la dreapta şi de la stânga, şi din Părinţi şi din psihologie
trebuie musai să-i cunoaştem: şi pe Părinţi şi pe psihologi.
Nu poţi lua pildă de acolo de unde n-ai habar ci ai doar prejudecăţi şi mecanisme de apărare foarte active.
Nu ştiu cât mai cunoaşte azi lumea pe Părinţi, nu ştiu cât mai cunoaşte pe Dumnezeu. Dar ştiu că pe psihologi nu-i cunoaşte. Nu la noi în ţară.
Aşadar cuvântul Părintelui Rafail implică un îndemn subtil: cunoaşteţi-i, dacă vreţi să luaţi ce au ei, eventual pildă! Bateţi şi se va deschide.
Dar cum să cunoşti când nu ciocăneşti la uşă?
Iar dacă, totuşi, deşi n-ai bătut la uşă, în ciuda faptului că ai fost invitat - dar n-ai intrat, considerînd c-ar fi sub demnitatea ta să stai la masă cu pungaşii, cu vameşii, cu desfrânatele
de unde să capeţi ceva, fie cât de mic, de la cel care te-a poftit şi pe care l-ai sfidat şi defăimat?

Ar mai fi ceva:
1) Oarecînd, Domnul a spus unora că li se va lua Împărăţia şi se va da altora. Iar aceia care au auzit cuvântul s-au înfuriat mult (în loc să se îmbuneze şi să se pocăiască).
2) Alt oarecînd, Apostolul Petru a văzut în vedenie o pânză cu patru colţuri şi cu numeroase animale curate şi necurate... Cu acel prilej a trecut la credinţă primul om dintre "neamuri" - sutaşul Corneliu. Pe care l-am pomenit astăzi în Biserică.

Dumnezeu îşi alege oamenii pentru a duce la îndeplinire planul Său de mântuire a lumii.
N-ar fi exclus ca Părintele Stăniloae, într-un articol din Vest de prin anii 80, să fi profeţit un lucru dureros (dar folositor): astăzi (în lumea modernă) Dumnezeu şi-a dăruit harul Lui vindecător şi mântuitor psihologilor.
Se pare însă că iudeii murmură, protestează... Ei nu pricep îndemnul la pocăinţă. Nu-l primesc. Doar nu sunt ei aleşii? Cum adică să li se conteste lucrarea? Cum să li se ia lor moştenirea? Lor?? Tocmai lor?
Îndrăzneşte cineva să îi înfrunte?
De unde Acesta să îi avertizeze? Oare nu este El fiul teslarului Iosif şi al Mariei?

Vom vedea. Toate se vor vădi la vremea lor.

La ce articol al pr. Stăniloae vă referiţi?
Chiar m-aţi făcut curioasă! :)

[cezar_ioan]

Nu îmi amintesc sursa cu precizie, sunt câţiva ani de când am auzit treaba asta şi am reţinut-o pentru că m-a surprins foarte mult.
(Pe atunci eu nu aveam treabă cu Biserica, nu participam la slujbe, nu citeam Scriptura etc.
Mă consideram ateu şi singurul contact cu religia era strict cultural, în sensul studiului credinţelor, mentalităţilor, obiceiurilor etc. Mă pasiona antropologia şi, din aproape în aproape am ajuns şi în zona credinţei, inclusiv ortodoxe. Nu îmi plăcea atmosfera oamenilor bisericoşi, deoarece mai toţi pe care îi ştiam eu îmi păreau nu credincioşi, cât mai degrabă superstiţioşi şi ipocriţi, cu varii probleme emoţionale netratate corect... Azi ştiu că nu mă înşelam... În primul rând de pe propria-mi piele, că mă descopăr azi asemenea celor de care îmi râdeam ieri.
Singura diferenţă e că azi nu mai râd ci deplâng.)

Dar aveam un coleg de facultate, bun prieten, dintr-o familie foarte credincioasă. Evitam să merg la ei în vizită, când era şi soţialui acasă, întrucât inevitabil luau BIblia şi un volum din Filocalia şi începeau discuţii interminabile... Îmi amintesc că se amuzau pentru că de obicei reacţia mea la aceste discuţii era una şi aceeaşi, în trei timpi succesivi de-a lungul unei ore: ascultam cu atenţie - faza 1, aprox. 30-40 min. grele; zâmbeam politicos (evident cu un aer de cretin incurabil) - faza 2, 15-20 min. când supliciul atingea apogeul; epuizat, adormeam pe scaun. Cred că de atunci m-am deprins să port barbă şi riduri pe frunte...:)

Colegul meu ştia pe de rost opera Părintelui Stăniloae, o folosea ca armă împotriva nevestei care contraataca ba cu Patericul, ba cu Cleopa, ba cu Arsenie Boca.

Din această lungă ceartă nobilă între soţi, cu mine ca pseudo-moderator, a ieşit lucrarea de licenţă a colegului meu (poate prima din România postdecembristă care a pus problema unui dialog între Biserică şi Psihologie), dizertaţia lui de masterat pe aceeaşi temă şi un doctorat încremenit în proiect până astăzi...

Un lucru e cert: într-o seară a venit cu un text semnat de Părintele Stăniloae, copie xerox a nu ştiu cărui articol la o publicaţie prestigioasă din Apus. Scria acolo ce v-am spus.
Colegul meu era foarte fericit întrucât acel articol îi susţinea nădejdea că preocuparea lui pentru raportul dintre psihologie (psihoterapie) şi Teologie nu este arbitrară şi nelalocul ei, cum susţinea nevasta lui, ci dimpotrivă e o temă centrală în hailaiful vieţii spirituale. Am adormit iarăşi pe scaun dar, pentru că în somn de obicei eu îmi organizez informaţiile (nu ştiu alţii cum sunt dar eu am învăţat pentru majoritatea examenelor ...dormind!) informaţia cu pricina s-a fixat până azi în memoria mea.
Nu este exclus, însă, să fi visat, doar...:)
Conştiinţa, în anumite registre de funcţionare a ei, nu poate distinge ceea ce s-a fixat în memorie prin perceperea directă a evenimentului de ceea ce s-a fixat prin imaginarea sau reprezentarea lui. Curios lucru, nu face distincţie între origini, se pare că n-o interesează sursa şi autorul, ci conţinutul ca atare - pe care şi-l aminteşte ca "real" şi "personal". Ceea ce duce la nenumărate probleme în viaţa omului...:)