Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Nu exista pacate pe care sa nu le spuna cineva la spovedanie, niciun preot nu il va spovedi pe cel ce pleaca de la premisa asta. Vedem ce au patit Safira si Anania, ca au ascuns un lucru si nu au spus adevarul. Inainte nu e adevarat ca nu exisat spovedanie, doar ca se facea public, doar pacatele mari se spovededeau episcopului. Dupa aceea s-a facut doar la preot sau episcop pentru ca a crescut numarul credinciosilor, nu era timp sa asculte 1000 de oameni la o slujba.

Cătălin,

Aici vorbim despre faptul că mersul la spovedanie nu e necesar în condițiile unei vieți creștinești autentice, omul nefăcîndu-se vinovat de păcate grave ce nu se iartă altfel decît prin preot. Dar o dată ce ajungi la spovedanie trebuie să faci o trecere în revistă a tuturor păcatelor comise de la ultima întîlnire cu părintele, pentru ca el să știe ce ai făcut și unde te afli, ca să te poată povățui.

Totuși păcatele cotidiene care au fost deja iertate prin rugăciunile particulate și publice, prin eventuala participare la Maslu, prin împărtășirea de duminica trecută șamd nu te mai împovărează deoarece au fost șterse deja! Dacă te rogi zilnic cerînd iertare cu părere de rău pentru păcatele mai mici și nu crezi că ești iertat, atunci NU ți se iartă și pierzi vremea dînd din buze. Așa scrie în Pelerinul rus, aș scrie Ioan Gură de Aur, Ioan Carpatul și probabil alții pe care nu i-am citit.