Ortodoxia si ecumenismul

Ioane,imi pare tare rau,stiu ca te voi dezamagi,dar in ultimul timp nu prea mai cred in comuniunea oamenilor.As vrea sa te mint frumos dar realitatea mi-ar narui demersul.As avea multe de spus ca sa-mi justific afirmatia dar,ciudat,tot de la o vreme nu mai simt nevoia sa justific mereu ceea ce spun sau ceea ce cred,intr-o lume a singuratatii colective si nevrozelor.Pur si simplu ma uit detasat si putin distrat,nu neaparat profund sau analitic,la tot ce se intimpla in jurul meu.Marea majoritate a subiectelor imi par foarte straine si departate,nu mai tresalt deloc la ele.Cred ca sunt excesiv de introvertit :) Stii ca exista un punct,o limita,in care nu mai simti nevoia sa spui aproapelui tau ceva? Pur si simplu te uiti la el ca la ceva,sau cineva,asemanator cu tine,din care intelegi multe si nimic.Simti o comuniune stranie cu el,fara cuvinte,greu de definit,cuvintele provoaca mult zgomot cand sunt date de demonii interiori ai fiecaruia de peretii vietii noastre.Au un zgomot spart,difuz,neclar,ascutit si obositor.Lumea poate ajunge sa te oboseasca foarte tare,cateodata nu este rau sa stai putin deoparte ca sa poti respira.O lume nebuna si noi actori pe scena ei... :)