Au murit pentru libertatea noastra!

VICTOR ŞTEFANOV, EROU-MARTIR
23 august 1967 – 23 decembrie 1989


S-a născut în Bucureşti. A terminat Şcoala generală nr. 195. A absolvit Liceul Industrial nr. 26, treap*ta a II-a, la seral. A lucrat la întreprinderea Accesorii Metalice ca modelator. A terminat armata cu gradul de fruntaş. În vara anului 1987 a susţinut examen la şcoala de ofiţeri din Braşov. Avea abia 22 de ani, lucra la tipografia Bucureştii Noi.

„Pe 21 decembrie a venit acasă, ca de obicei, la ora trei. Era foarte grăbit, n-a mai avut răbdare nici să mănânce, dar mi-a zis: «Nu ştii ce-i afară? Ţine radioul deschis!»; apoi a fugit şi a coborât scările în goană. Am rămas pe palier, cu mâna întinsă spre lift… S-a întors seara. Era ora nouă. Galben, tras, foarte speriat şi obosit: «Abia am scăpat! Erau să mă aresteze. O jale! Am văzut cu ochii mei un copil călcat de un tanc. Avea flori albe în mână!…»

A stat întins cam o jumătate de oră. A venit lângă mine: «Nu pot să dorm, mamă. Am înaintea ochilor imaginea copilului zdrobit de tanc… şi florile lui albe. Nu mai pot. Nu pot să fiu laş! Nu plec pentru mine sau pentru tine. Pentru toţi plec! Înţelegi?» Nu-mi puteam stăpâni plânsul. Victor avea lacrimi în ochi şi se străduia să-mi zâmbească. O ultimă imagine a copilului meu…

N-am ştiut nimic despre el până în ziua de 30 decembrie. Am fost anunţată că a decedat în urma unei operaţii foarte grele. Fusese grav rănit. N-a putut fi salvat.

Acum, în locul acela din cameră în care am avut ultima discuţie, îmi apare mereu. Ca atunci, cu ochii plini de lacrimi şi cu un zâmbet chinuit în colţul gurii… Stăm de vorbă, în felul nostru… Calm, cuminte, aşa cum ne-am înţeles întotdeauna…”