Pomelnicul de la Sfanta Liturghie

[anita]

În prealabil postat de ioan cezar

Eu cred ca sunt moemnte, in practica vietii reale in Biserica, cand ingaduinta poate fi acceptata, cu nadejde in mila lui Dumnezeu. Altminteri avem o practica elitista, discriminatorie la modul exagerat si, in definitiv, plina de rautate. Iar asta eu n-o pot accepta, ca om crestin.
Dar preotul duhovnic e cel care trebuie, in definitiv, sa cantareasca lucrurile. Nu vad cum as trece eu pe cineva in pomelnic daca parintele mi-a spus clar ca nu e cazul. In aceasta situatie, da, nu as mai avea nici o scuza si as fi probabil bun de dus la balamuc sau de scos din Biserica. Insa in realitate avem rar de-a face cu altfel de situatii. In fapt pe-acolo pe la proscomidie trec tot felul de amariti, oameni necajiti care spera, nadajduiesc, cu gandul la Mila lui Hristos, pentru indreptatarea sotului, sotiei, prietenului, copilului, fratelui, surorii s.a.m.d.
Mi-e greu sa accept prea multa corectitudine a unora. Viata insasi nu-i corecta. Viata e, mai nainte de corectitudine, pur si simplu grea si uneori surprinzator de nedreapta.

A spune ca viata nu e corecta e ca si cum am spune ca Dumnezeu nu e corect.
Indreptarea cuiva care nu vrea sa stie de Hristos , neaga existenta Lui , nu se face prin pomenirea la sf.Liturghie ,mai mult la Proscomidie.
In Imparatia lui Dumnezeu nimic necurat nu poate intra.
Pomenirea la Proscomidie nu se face oricum si oricui.
Se poate face pomenire la sf.Liturghie cu mentiunea "fara Proscomidie" dar eu ,personal nu as risca pentru cei necredinciosi sau necununati.
Sfintii parinti spun ca mai mult rau le facem acestora daca ii pomenim pt.ca nimic necurat nu poate intra in Imparatie.
Avem destule slujbe unde pot fi pomeniti acestia si rugaciunile noastre particulare pentru cei apropiati.
Milostenia este o cale prin care putem sa castigam indurare de la Hristos pentru cei pe care ii iubim si sunt departe de Dumnezeu.