Venirea Fiului Omului

În prealabil postat de Tartaruga

Eu ma pot insela, Domnul insa nu. Iar El a spus sa nu cautam Imparatia in afara noastra, sa nu asteptam sa vina de undeva, ci sa o cautam in inima noastra. Eu nu am facut altceva decat sa constat pe propria piele ca are dreptate. Daca dvs. ati constatat altceva, si credeti ca dreptatea este de partea dvs. atunci asa sa fie in ceea ce va priveste, nu va pot contrazice. In ceea ce ma priveste insa, lucrurile stau asa cum le-a spus Domnul, eu am constatat in viata mea ca nu a mintit.
Multa pace sa aveti, ca vad ca va dau multa bataie de cap...

Cand vei cunoaste, prin harul lui Dumnezeu, din experienta persoanei tale, unde anume e locul prin care mintea ta sa intre in inima ta: atunci nu vei mai gandi, simti si trai asa cum o faci acum in necontenita ta insailare de pareri ganditoare...
Cred eu ca deocamdata nu pricepi cum vine "Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" (Luca 17,21), deoarece confunzi aeroportul cu cerul.
Visezi ca zbori in timp ce, de fapt, faci tumbe pe langa avion. Care te asteapta, nou-nout sa il incerci... Cuvantul care iti joaca feste, deocamdata, cred ca este "inlauntrul". Ia aminte ca Aici e statia unde merita sa te opresti o vreme, deoarece vorbesti ca unul care, e vadit, nu detine experienta fie si minimala a rugaciunii inimii.

Pentru ca nu ai gasit locul acela doar al tau, pe unde mintea sa iti coboare in inima si sa vada lumea si pe tine insati de acolo, din inima infranta si smerita, din ACEST INLAUNTRU. Mintea care vede lucrurile fiind cocotata deasupra inimii, in solitudinea ei ratacita, in labirintul ei de pareri si impresii volatile, vede cu totul altfel decat mintea umilita si smerita din Camara Mantuitorului... Acolo, in Camara, e o alta ordine, sunt alte legi, e alta lumina...
E posibil sa gasesti repede Usa Milostivirii sau sa treaca ani de tatonari (adica nevointe).
Dar cand O vei gasi, acelasi Cuvant iti va aparea altfel si vei avea de spus atunci alte cuvinte, la randul tau, in alt duh...

Mie nu imi dai bataie de cap, precum iti zice ironia (batai un pic modificate ale inimii, poate!)... Dimpotriva, duhurilor inselarii tale, duhurilor rautatii le dau eu bataie de cap cu vorbele mele. Ele sunt cele care nu suporta ce iti scriu eu, pentru ca duhurile rautatii se simt, fireste, in pericolul ca tu sa scapi de inselarea lor vicleana.
Dar tu, deocamdata, experimentezi, asa cum ti-am sugerat in alt loc, "fenomenul Stockholm" - iti iei prietenii de dusmani, iar pe dusmani ii consideri prieteni. Tipic pentru un sarman si parasit copil rebel, cu inima speriata si dispusa la mangaierea orisicaror prefacuti care iti canta in struna durerii... Stiu aceasta... Si impartasesc si eu, atat cat pot, durerea ta.
Nu este vina nici a mea si nici macar a ta ca traiesti in ratacirile gandurilor si resentimentelor fata de Biserica. Sta insa in puterea alegerii tale sa cauti Usa Milostivirii! Cauta deci sa iti pui mintea, sub indrumarea unui rugator incercat, in locul acela tainic al inimii. Apoi mai vorbim. (Atunci, trag eu nadejde, intr-adevar ne vom pricepe reciproc!)
Deocamdata iti dau pace si te rog sa ma ierti ca te-am pus sub cazne.

Domnul sa te ocroteasca!
Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti! AMIN+