Un exercitiu de imaginatie

În prealabil postat de glykys

Hristos este acelasi mereu, oamenii sunt schimbatori.
Eu cel putin incerc sa inteleg niste oameni - pe cei de acum si pe cei din vechime - raportandu-ma si la cadrul socio-politic, la mentalitatile din jurul lor. Asa se reconstituie o epoca. Altfel, fireste, nimeni in afara Domnului nu stie ce e in sufletul omului. Sunt de acord ca, dincolo de aceste aspecte care tin de concret si de contingent, harul Domnului si Pronia divina sunt factorii de baza, dar totul se intampla intr-un anumit context de care e bine sa se tina seama.
Uite, vezi, de aceea mi-ar fi placut sa il cunosc pe centurionul roman, ca, in afara de credinta, curaj si dragoste de oameni (iata, mila fata de un sclav la un pagan, a propos de ce se discuta pe un alt topic), are si o intelegere foarte buna a lucrurilor din jurul lui. Fiind roman si soldat, trebuia sa fie, by default, o fire rationala, pragmatica, disciplinata, care stie ce inseamna si cum functioneaza ierarhia. Omul asta are o viziune unitara si corecta asupra celor de sus si a celor de jos, precum in cer, asa si pe pamant, nu e un schizoid, un habotnic, un inadaptat, asa cum, din pacate, tindem tot mai multi crestini sa fim.
Imi cer si eu iertare daca oi fi suparat pe cineva cu aceste idei personale ale mele.

Nu am nimic împotriva acestui topic, cred că a adus la lumină răspunsuri interesante şi de folos. Eu m-am referit şi la ce vorbeam cu o prietenă de-a mea despre preoţi, biserică, taina cununiei... Ea ar dori anumite schimbări, fără să încerce să participe la Sfânta Liturghie, să se spovedească, adică fără să "trăiască" ceea ce oferă Biserica în prezent, ar dori să aplice anumite schimbări "după simţirea ei proprie". De-aia mi se pare ciudat, cum să te exprimi despre ceea ce nu trăieşti? Şi de aici am extrapolat, că gândirea noastră, este mai puţin luminată, este sortită eşecului... poate... Adică dacă încercăm să înţelegem ce zic Sfinţii Părinţi, ce zice Scriptura, e foarte bine, e necesar, dar şi astea sunt mai clare dacă ne spovedim, ne împărtăşim, ne rugăm, nu doar printr-un studiu arid... dacă avem un duhovnic care să ne răspundă la nelămuriri...
Voi ce credeţi?