Citat:
În prealabil postat de sophia
Asta este partea cea mai interesanta si adevarata. Sunt surpinsa totusi ca insusi parintele Cleopa a observat si afirmat asta. Este greseala cea mai mare, facuta in numele lui Iisus si culmea este ca monahii au tendinta la ea.
In scrierile sale tocmai aceste lucruri m-au socat.
Atentie, asadar! Sa pastram masura!
|
Toti parintii si sfintii spun asa, nu doar Parintele Cleopa. Monahii au alte nevointe si alta viata, mai aspra, noi nu putem fi ca ei decat daca ne facem si noi calugari/calugarite. Uite ce scrie un parinte roman de la muntele Athos despre cum trebuei sa se roage mirenii, nu pot face tot ce fac monahii pentru ca sunt in lume:
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...t-obligatorii/
In legatura cu greselile trebuie sa atraga atentia, dar cu blandete si totusi ferm. Si parintele Cleopa era foarte bland, dar ferm, iar sf. Iustin Popovici era foarte dur cu credinta gresita, dar foarte bland cu oamenii, plangea in timpul predicii. Iata ce spunea:
“La celalalt sa te duci cu pasi de porumbel. Asadar, sa te apropii de el in mod delicat si cu blandete, pentru ca semenul tau are si el fricile si supararile sale. Are si asa destula greutate pe suflet, ca sa-i mai adaugi si tu“
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...utarea-in-cer/