Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

În prealabil postat de cristiboss56

Când spui „femeia“, ai spus „mama“, şi-ai spus „soţia“, „fiica“, „sora“,
şi-ai spus fiinţa cea mai scumpă şi mai iubită tuturora,
şi-ai spus iubirea, şi căldura, şi frumuseţea fără care
ar fi-un pustiu, şi-ar fi-o durere, şi-ar fi-o tristete tot sub soare.
Ce gol şi ce singuratate era în cele şase zile
când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le,
iar când a fost făcută dulce, ca dintr-un vis, ca dintr-o rană,
ce minunată întregire le-a dat fiinţa diafană.
E-adevarat că prin femeie a mai venit şi întristarea,
dar fără ea n-ar fi viaţa şi n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor sau lacrima sub stele
şi ce-ar fi lumea fără-acestea şi ce-ar fi viaţa fără ele?
Să-L binecuvântezi pe Domnul şi mulţumeşte-I c-a făcut-o
iar faţa mamei şi-a soţiei adie-o şi sărut-o
pe fruntea sorei şi-a fetiţei, fă semnul binecuvântării
cu mângâierea cea mai sfântă a bucuriei şi-a cântării.
N-o întristaţi, ci mângâiaţi-o şi-ajutaţi-o cu iubire
să-şi ducă sarcina şi crucea frumos şi ea spre mântuire
căci când ea plânge toate, toate sunt chinuite şi-ntristate
iar când zâmbeşte ea, ce cântec şi ce lumină vine-n toate.
…Fii binecuvântată dulce şi scumpă mamă şi soţie
şi soră şi fetiţa noastră, fiţi fericite pe vecie
cu lacrimi sărutăm obrajii şi ochii voştri-n sărbătoare
şi-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare.

Traian Dorz

Da, frumoasa poezie!
Nu pot sa nu observ, in oglinda, ca nu prea cunosc poezii dedicate barbatului, exceptind "Barbatul", poem scris de Magda Isanos. Ma intreb de ce oare stau asa lucrurile...
La poezie ma refer, ca altminteri operele literare sunt pline de figuri masculine, de la canalii la sfinti, de la criminali la eroi cu totul minunati. Iar in crestinism Vietile Sfintilor ne dezvaluie chipuri si vieti minunate de barbati si femei care si-au inchinat viata lui Dumnezeu si slujirii aproapelui.
Dar cum ramane cu poezia?...:)