Poate deveni abstinenta o problema?

[dobrin7m]

În prealabil postat de TunsDiana

Este bine ca d-voastra stiti inclusiv ce gandeau sfintii si asa vorbiti despre ei ca si cum nu ar fi fost si ei tot oameni si s-ar fi luptat cu ispitele! Aveti o imagine idealizata a lor!
Va multumesc si pentru atacul la persoana! POti sa il ai si pe Hristos dar cu toate aceasta esti om si poti cadea!

Toti putem stii ce gandeau sfintii daca le citim scrierile. Tot ce au scris ei pentru noi exprima gandurile lor si rezultatul experientei lor in drumul cunoasterii lui Hristos.
Daca ati fi citit mai multe postari ale mele din trecut, ati fi vazut ca am sustinut intotdeauna ideea ca un sfant a fost mai intai un pacatos care s-a pocait, s-a curatit. insa atat de mult s-a nevoit incat a ajuns sa se sfinteasca. Iar cel care a devenit sfant acela exprima idealul nostru pentru al urma.
Da, exemplele noastre trebuie sa fie Iisus Hristos, Maica Sfanta si sfintii. ei sunt idealul nostru.

Ati cunoscut vreun sfant in persoana ca sa puteti spune ca nu sunt o imagine idealizata ci doar simpli oameni care se lupta cu ispitele si atat? Aceasta atitudine de micsorare a ceea ce sunt sfintii nostri nu poate fi decat inselatoare.
Pentru mine, sfintii nostri reprezinta adevarate exemple demne de urmat daca vom dori sa ajungem si noi sa ne sfintim.
Eu consider ca nu am o imagine idealizata atata timp cat in fiecare seara in rugaciunile noastre invocam si ajutorul sfintilor sa se roage pentru noi ca sa ne mantuim prin rugaciunile lor.

Iata un extras din rugaciunile de seara:
"Sfinte si Mare Proorocule Ioane, Inaintemergatorule si Botezatorul Domnului, cel care ai patimit pentru Hristos si ai luat indrazneala catre Stapanul, roaga-te pentru mine pacatosul ca sa ma mantuiesc pentru rugaciunile tale (o inchinaciune).

Sfintilor ai lui Dumnezeu: Apostolilor, proorocilor, mucenicilor, arhiereilor, postitorilor, tematorilor de Dumnezeu, dreptilor, locuitorilor in pustie, calugarilor, patriarhilor, si toti sfintii care ati patimit pentru Hristos si ati castigat indrazneala catre Stapanul, rugati-va pentru mine pacatosul, ca sa ma mantuiesc cu rugaciunile voastre (o inchinaciune).

Sfinte Ioane Gura de Aur, cu Vasilie cel Mare, cu Grigorie de Dumnezeu cuvantatorul, cu facatorul de minuni Nicolae si cu toti sfintii incepatorii ai preotiei, ajutati-ma si ma miluiti cu rugaciunile si ajutorul vostru (o inchinaciune).

Toate sfintele femei : mironosite, mucenite, tematoare de Dumnezeu si fecioare, care ati slujit Mantuitorului Hristos cum se cuvine, rugati pe Dumnezeu pentru mine, pacatosul (o inchinaciune). "

As dori acum sa va rog sa imi aratati unde este atacul la persoana in cuvintele mele pe care le-ati citat. Le redau:
"In mintea sfintilor, a monahilor si a celor care au alungat aceasta patima a fost doar Hristos. Numele lui Hristos le-a umplut mintea, inima si gandurile. El le-a adus pacea si linistea . Unde este Hristos, nu pot fi nelinisti, sau crize de nervi.
Cine nu a inceput macar un pic sa faca loc lui Hristos nu poate intelege."

Omul cade si se ridica si iar cade si iar se ridica. Exista momente de retragere a Duhului si de revenire pentru cel care a cunoscut Duhul Sfant. Ati cunoscut vreodata cu adevarat Duhul Sfant? Nu e de ajuns sa avem pe buze numele lui Hristos trebuie sa il simti in in ganduri si in inima. Trebuie sa vorbesti cu Dumnezeu si sa il auzi sa il simti prin Duhul Sfant. Dar fireste ca noi cei care suntem jos, nevoitori incepatori, care nici nu am inceput curatirea nu putem pricepe asta si avem impresia ca cineva care ne vorbeste de Hristos sub prisma simtirii Duhului Sfant in inima, ne ataca la persoana.
Pana nu facem curatenie deplina in inima, pana nu alungam mandria si rautatea si gandul cel rau impotriva semenilor nostri nu vom simti cu adevarat pe Hristos, nu vom simti cu adevarat lucrarea Duhului Sfant.

V-as pune o intrebare. Cum il ai pe Hristos? Cum un om il are pe Hristos? Il ai doar asa ca il numesti si il doresti si vezi ca o anumita dorinta sau cerinta se indeplineste? sau simti efectiv lucrarea Duhului Sfant in tine, si ai efectiv convorbire permanenta si neincetata cu Dumnezeu? Si daca este asa cum exprim eu, prin lucrare a Duhului si convorbire cu Dumnezeu, atunci cand ajungem la aceasta si cum? Prin curatire si prin nevointa nu? Prin ridicari ale noastre si simtiri ale Duhului Sfant si prin caderi si retrageri ale Duhului Sfant, nu?
Dar cei care inca nu au simtit Duhul Sfant? Il au pe Hristos? sau doar il doresc? Ca sunt si oameni care au caderi si ridicari dar care nu s-au curatat indeajuns ca sa simta Duhul cel Sfant. Cu acestia cum este? Pot spune ca il au deja pe Hristos in inima lor?

oare noi unde ne pozitionam? Vorbim neincetat cu Dumnezeu? Il purtam in minte mereu? il simtim pe Hristos?

va recomand sa cititi "Vedere duhovniceasca" sa vedeti ce este cu adevarat in inima omului care inca nu s-a curatit si sa vedeti cum il primesti pe Hristos in inima. sa vedeti cat de rau doare inima la propriu, dupa ce alungi pacate, cat de rau doare inima la propriu incercand sa faci acolo largime printre pacate.
Am mai spus-o eu, omul astazi, majoritatea dintre cei ce traiesc in lume, da lumii din stramtoarea inimii sale. Nu da din largime ci din stramtoare. are acolo stramtoare multa, ca inca nu a scos afara pacatele toate si asa il simte si pe Hristos , si il are, tot in stramtoare.
Din stramtoare ies si simtamintele pentru aproapele, si atunci ies strambe.

Cine cunoaste Duhul Sfant acela nu are sa mai dea lumii decat iubirea ce vine din Duhul.

Sfintii parinti ne invata asa: acolo unde este pace si liniste in inima este Hristos, insa acolo unde este neliniste si agitatie si nervi acolo este necuratul. Si tot ei ne invata ca in omul in care este raul, nu poate fi Hristos. ca nu sufera amestec, nu poate intra Hristos in inima necuratita.

"Cine nu a inceput macar un pic sa faca loc lui Hristos nu poate intelege." sunt cuvintele mele. Puteti sustine contrariul?
Daca nu ai facut loc in inima lui Hristos si troneaza acolo satana cu tot alaiul de pacate , atunci mai poti avea intelegerea vietii?