Inchizitia

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

O soluţie utilă, dar utopică...

Dar nu este utopică de loc. Soluţia a funcţionat cu mult succes până în anul 1910 şi s-a numit Index Librorum Prohibitorum (Indexul Cărţilor Interzise). Era o listă de cărţi elaborată de Sfântul Oficiu, a căror citire nu era recomandată fără aprobare eclezială, şi aceea dată în scop de cercetare, exact precum ar primi cineva aprobare să aibă în casă şerpi veninoşi. Probabil că motivul pentru care nu s-a mai lucrat la listă este că, pe măsura proliferării imoralităţii, ajunsese excesiv de lungă. Ultima ediţie a Indexului (cea din 1906) număra mai bine de 5000 de titluri. Oameni serioşi din Biserică susţin necesitatea unei ediţii actualizate a Indexului. E adevărat, astăzi mult peste capacitatea inchizitorilor, care au rămas o mână de oameni.

Atunci când eram în liceu, m-a surprins întrebarea unei colege care, în timpul unei ore de religie, a dorit să ştie "de ce Biserica omoară oameni". Foarte mirat, domnul profesor i-a răspuns că Biserica n-a omorât pe nimeni... şi a dorit să continue lecţia, dar colega a repetat că ea nu vrea să creadă în Dumnezeu pentru că a auzit că, în Evul Mediu, Biserica a omorât oameni. Cam aceasta este opinia tinerilor şi în special a adolescenţilor despre ideea de represiune împotriva necredincioşilor.

Iată un caz tipic de tânără spălată pe creier, în mod cert din cauza inexistenţei Indexului.

În plus, cred că Dumnezeu nu i-ar judeca niciodată pe copiii care, fiind manipulaţi, au căzut în erezie, fiindcă El cunoaşte infinit mai bine decât noi caracteristicile sufletului fiecăruia. El ştie împrejurările în care acei copii au fost manipulaţi şi atraşi în erezie şi mai ştie că cei mici, până la o anumită vârstă, acceptă fără simţ critic tot ceea ce li se spune.

Dar ce ne facem, că erezia presupune nu numai credinţă greşită, ci şi morală greşită. Spuneaţi că studiaţi teologia, deci, fără îndoială sunteţi la curent că teologia dogmatică şi teologia morală se află într-un asemenea raport ca de la cauză la consecinţă. Cea mai celebră erezie din Apus, împotriva căreia Sfânta Inchiziţie a avut de luptat în mod deosebit, a fost erezia albigenzilor (pe alocuri cunoscuţi drept cathari). Ei nu propovăduiau numai o altă credinţă, ci şi consecinţa ei: aceea ca toţi oamenii să trăiască în abstinenţă, iar căsătoria să fie interzisă. Această erezie a cuprins nu numai copiii, ci regiuni întregi ale teritoriului actual al Franţei, Germaniei, Elveţiei, etc. Vă închipuiţi că asta înseamnă nu o părere personală, ci sfârşitul umanităţii. Aşa cum un copil crescut la şatră, într-un mediu în care "a fura" nu e considerat un lucru moralmente rău, are toate şansele să ajungă un hoţ, şi un copil crescut într-o credinţă denaturată are toate şansele să ajungă un păcătos, fiindcă ceea ce ne ţine pe noi departe de păcat este credinţa.