Papalitatea

Nu fac parte dintre cei care inchid usa mantuirii in nas "celorlalti". Detest exclusivismul si subiectivismul doctrinar; au facut mai multe victime de-a lungul istoriei decat orice psihopat criminal in serie sau orice catastrofa naturala. Insa adevarul trebuie recunoscut si spus, chiar dureros pentru orgoliul unora. De exemplu, primii care au pus in mana taranului roman ardelean o carte in propria lui limba sunt "eterodocsii": calvinii, urmati de catolici. Asta in timp ce depdendenta de patrirarhul ecumenic a dus la multe consecinte, dintre care multe se resimt si astazi. Scuze pentru usoara deviere off-topic, dar trebuie inteles ca decizii luminate pot mai usor izvora dintr-o structura ordonata ierarhic si condusa monarhic, decat dintr-un vid de autoritate. Si spun asta ca pe un argument pur pragmatic. Mutatis mutandis (deh, iar sunt off-topic, insa orice comparatie sugestiva poate fi folosita) uitati-va la incapacitatea "autocefaliilor" de a reactiona ferm, mediatic si administrativ, in fata puhoiului desfraului si apostaziei, sau de a sustine un punct de vedere comun si coerent, oricare ar fi acela, privind ecumenismul, criza globala, distrugerea mediului, hrana modificata genetic, etc. Macar Vaticanul face treaba si ISI RIDICA VOCEA. Asta spune multe. Concentrati-va pe aspectele practice. Uitati, pentru moment, de argumentele patristice sau scripturistice avansate de colegii si colegele de forum din partea "opusa". Preferati, in viata personala sau economica a unei comunitati, entropia? Nu, desigur! Haosul nu e creator decat in mainile lui Dumnezeu. Atunci cum sa fie permisibil la nivelul singurei institutii divino-umane din lumea creata?!