Sunt sfintii supraoameni ?

Sfintenia, din cate am inteles pana acum - urmarind aici topicul, precum si in afara lui, poate fi inteleasa in doua ipostaze: potential si implinire.
Ca potential: toti oamenii au "bagajul" ereditar de a deveni sfinti, macar ca toti avem trup si suflet, fiind fapturile Domnului.
Ca implinire, e starea la care ajung oamenii dupa multe nevointe si prin harul lui Dumnezeu.
Deci problema este, imi pare, de a face ce depinde de mine (in impreuna-lucrare cu Dumnezeu) pentru a fi "in act" ceea ce sunt deja in potenta.
Daca oamenii, mai exact daca omenitatea din homo sapiens nu ar avea si potentialul sfinteniei, atunci nu vad cum ar deveni cineva sfant. Nu pot deveni ceea ce nu sunt deloc. Nu pot deveni crocodil daca sunt doar om, si nu poate deveni om elefantul, chiar presupunind ca ar voi.

Ca sa devin sfant, prin harul lui Dumnezeu, se pare ca trebuie sa fiu deja, in potentialul sau virtualitatea omenitatii mele. "Fiti desavarsiti", spune Domnul, adica impliniti-va potentialul sfinteniei sau pur si simplu al omeniei dinlauntrul vostru. Aduceti pe toate ale voastre, inteleg ca spune Domnul, la masura (inaltimea) sfinteniei: trupul, insusirile sufletesti, faptele. Prin lucrarea curatiei, prin lucrarea intru smerenie. Peste care vine partea Domnului, prin Harul Sau.

Asadar, propunerea unui crestin de a se apuca de treaba pentru a deveni sfant, nu mi se pare deplasata in sine, caci crestinul deja este cu un pas mai nainte pe drum, cata vreme e botezat in Hristos, e parte din Biserica, e deja in locul cel mai potrivit pentru "germinatie".
Doar ca lucrurile se complica mult atunci cand trecem la treaba, cand incepem constient si voluntar (altminteri e doar inclinatie sentimentala, insuficienta sau chiar pagubitoare uneori), lucrarea intru sfintenie. Aici se dau bataliile cu sudoare, cu sange. Fie ca toti crestinii sa le poarte pana la capat, prin Mila Domnului nostru Iisus Hristos, laudat fie in veci.AMIN