Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Am postat si eu acest text pe un topic, cucerita fiind de ideea iertarii. Am sarit acolo pasajele care vorbeau de altceva decat despre iertare, stiind ca nu sunt compatibile cu credinta noastra. Dar iertarea ne este nu numai permisa, ci chiar ni se cere sa o dam.
Stiind ca noi gresim fata de semenii nostri si ca putem ajuta la vindecarea ranilor provocate, cerandu-ne iertare, am avut ocazia la cateva zile de la citirea articolului, sa aplic in practica aceasta idee. Cineva din familie s-a imbolnavit; seara, inainte de a fi internata persona mi-am cerut iertare in taina si cu lacrimi in ochi pentru toate supararile pe care i le pricinuisem. A doua zi persoana a fost internata si tratamentul a mers f bine, sanatatea restabilindu-se in scurt timp.
Nu am pretentia ca s-a insanatosit datorita mie, in nici un caz, dar am simtit ca am facut ceea ce imi statea mie in putere, si anume sa-mi cer iertare. Faptul ca mi-am cerut iertare si ca m-am rugat pentru persoana in cauza, mi-a facut si mie bine, nu numai celei in cauza; nu credeti?!?
|
Da!
Tu ai facut ceea ce eu am propus cititorilor sa faca ei insisi: ai scos ceea ce nu era conform cu credinta ortodoxa si ai lasat ceea ce era.
Cum spuneam, citindu-l pe sf. Pavel, sa cercetam toate, si sa alegem cele bune.
In ceea ce priveste iertarea si influenta gandurilor asupra bolii, am si eu experienta directa in familie. De acceea mi-a 'vorbit' acest text.