mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

285. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (L)


Îndată (văzând probabil că nu iese nimeni), liderii pucioşi schimbă datele problemei: dacă morţii nu vor să iasă de bunăvoie, vor fi luaţi pe sus, cu forţa. De aceea, ziua învierii şi respectiv ieşirea din locuinţa morţilor se amână, pentru o dată care se vrea a fi precisă, dar este vag definită de expresia “vin curând să-i iau”:

“Am spus că vin la voi cu sărbătoarea îngerilor, şi voi lua din mânuţele voastre jertfa cea pentru cei din locuinţa morţilor şi Mă voi duce cu ea la ei, şi le voi vesti că vin curând să-i iau şi să le dau ziua învierii, şi îi voi mângâia şi îi voi uşura şi le voi da din învierea lor şi le voi da grai să vorbească unii cu alţii despre venirea Mea şi despre voi, cei ce lucraţi cu Mine pentru ziua venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

Deocamdată cei morţi îşi amăgesc foamea de înviere cu masa pe care pucioşii o aştern în grădinile lor şi tot ei o mănâncă, iar morţii iau aminte şi se bucură de îndestularea lor. “Dumnezeul” Pucios se scoală şi merge pe pământ, coborând pe o rază a învierii, şi din nou vine şi este venit ca să-şi declare veniturile, şi de aceea Se anunţă “venit pentru venirea cea mare”:

“Bat cu toiagul şi zic: ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intre în voi raza învierii! Sunt împăratul slavei, sunt Domnul puterilor! Amin, amin, amin. Eu sunt Cel ce sunt. Sculaţi-vă să mergem! Mergem pe pământ, acolo unde Eu sunt întru slava Mea, cu toţi îngerii Mei venit pentru venirea cea mare, pentru învierea celor vii şi a celor morţi. Am întins masa pentru voi. Luaţi şi mâncaţi şi vă bucuraţi! Eu sunt hrana de pe masă şi sunt fructul învierii. Cei morţi întru Hristos, cei morţi fără de Hristos, sculaţi-vă şi hai la masă de înviere, căci jertfa celor mai mici ai neamului omenesc strigă de pe pământ pentru voi la Mine ca să vă aduc la masa învierii făpturii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

Acum toate sunt noi şi toate sunt la vedere: slava, tronul, veacul cel nou, cuvântul cel nou, glasul cel nou ( care diferă substanţial, atât faţă de de glasul cel vechi al lelicăi Maria, cât şi de glasul mai vechi, al Verginicăi) ale Celui care a venit la Pucioasa ca să le dea pe toate liderilor pucioşi, înfăşurate bine în idee şi învelite meşteşugit în cuvânt:

“Iată slava Mea, tronul cuvântului Meu! Iată veacul cel nou, vorbirea Mea peste pământ, cuvântul Meu, care împărăţeşte de pe tronul său! Amin. Suflu cu el peste voi. Luaţi din el şi grăiţi! Mâncaţi din el şi înviaţi! Acesta este glasul Meu. Luaţi cuvânt din cuvânt şi daţi-vă unii altora din el, că am venit să vă dau.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

Ziua venirii “Celui de la Pucioasa” a sosit. Cei morţi primesc o promisiune proaspătă şi plină de speranţe: vor fi uşuraţi de greutatea şi de incertitudinea aşteptării acestei zile şi vor fi sloboziţi din legăturile iadului, dar cu condiţia să dea şi ei ceva în schimb, o nimica toată: să se facă mărturisitori ai “Cuvântului” Pucios:

“– O, cât aţi aşteptat voi ziua venirii Mele cu sfinţii şi cu îngerii, voi, cei ce dormiţi cu trupul în morminte! Nu ştie lumea oamenilor de pe pământ ce este trupul cel de după trup. Eu vă voi slobozi pe voi, iar voi veţi mărturisi prin cuvântul Meu, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)

Se dezvăluie apoi identitatea prezumptivă a duhului care este însărcinat cu trâmbiţarea venirii “Domnului” pucios pe pământ şi cu trombonirea pucioşilor. Este vorba de “Mihail arhanghelul”:

“Iar voi, îngeri ai slavei Mele, ascultaţi de îngerul Meu, Mihail arhanghelul, care sună venirea Mea pe pământ pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ şi pentru cei din locuinţa morţilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-2000)