mesaj de la noul ierusalim

[bob2909]

În prealabil postat de mariamargareta

284. Comentariu la „Cuvântul” pucios din 8-12-2010 (I)

În intenţia de a-şi legitima propriile predici ca fiind creaţia autentică a lui Dumnezeu, liderii pucioşi confundă voit lucrarea cu Lucrătorul ei şi numele cu Cel numit, apoi atribuie cu nonşalanţă titlul de „Cuvântul lui Dumnezeu” acestor producţii teologico-literare şi reclamă necesitatea includerii lor în canonul Sfintei Scripturi. Ei pleacă de la premisa că lui Iisus I s-a atribuit prin Scripturi (mai precis, este vorba de cartea Apocalipsei, cap.19,v.13), numele de „Cuvântul lui Dumnezeu”, dar numai la sfârşit, atunci când va avea loc venirea lui Hristos în trup şi Judecata cea Mare:

“Este scris în Scripturi că la venirea Mea iarăşi pentru vii şi pentru morţi cu judecata, numele Meu va fi Cuvântul lui Dumnezeu” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)

Or, Biblia vorbeşte limpede de un nume pe care Hristos Îl poartă din veac (întru dimensiunea interioară, nemărginită şi supratemporală a lui Dumnezeu), deci nu numai la sfârşit, iar acest nume este Cuvântul:

“ La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.” (Ioan, 1, 1-3)

Aşadar, Cuvântul participă nemijlocit la naşterea timpului prin actul creaţiei, dar El era şi rămâne anterior acestui act. Raporturile Cuvântului cu oamenii se conturează în istorie abia la Întruparea lui Iisus-Hristos-Cuvântul:

“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Ioan, 1, 14)

Întruparea din trup de Fecioară, această calitate excepţională dobândită de Hristos prin naştere mai presus de fire, este indestructibilă. Nici moartea n-a avut putere asupra ei, deşi a încercat şi ea aceasta, timp de două zile. Întruparea este esenţială ca suport viu al comunicării lui Hristos cu oamenii: numai aşa ei L-au văzut, şi I-au văzut totodată şi slava Lui, şi au constatat că slava Lui este aidoma cu slava Tatălui ceresc, şi au înţeles şi au mărturisit că El este plin de har şi de adevăr.

Folosirea numelui “Cuvântul lui Dumnezeu” la Apocalipsa 19,13 este cerută şi motivată doar de momentul recunoaşterii acestei calităţi a lui Hristos (Cuvântul care S-a făcut trup din Fecioară) de către toată făptura, şi nicidecum un moment istoric precis al “emanaţiei Cuvântului” sau de auto-legitimare a unei lucrări omeneşti născută din mândrie diavolească pe meleagurile dâmboviţene şi care a uzurpat cu îndrăzneală acest nume consacrat al lui Hristos cel viu.

Or, pucioşii promovează de 55 de ani încoace o lucrare bizară, care propune un “Hristos” destrupat, care Îşi identifică lucrarea Sa (“Cuvântul” Pucios) cu lucrătorul care o plăsmuieşte iar lucrătorul este – spun ei – duhul locvace de la Pucioasa. Mulţi s-au edificat însă deplin asupra falsului grosolan atunci când au observat că scamatoria de la Pucioasa avea nevoie şi de un trup, prin care duhul să vorbească, şi aşa au apărut, salvatoare şi providenţiale, “proorociţele” Verginica şi Maria, care vorbeau în somn “de la Domnul” lor, în stare de catalepsie adâncă. Succesoarea celor două “proorociţe” a fost Mihaela Tărcuţă, care a sesizat imediat că înşelătoria este cusută cu aţă albă, şi de aceea mai devreme sau mai târziu s-ar putea să fie demascată cu mare scandal. De aceea ea “a schimbat placa”, stabilind că de acum încolo, odată cu intrarea ei la “jugul proorociei”, “lucrarea” de la Pucioasa va avea un cu totul alt curs: “Domnul” Pucioasei nu va mai vorbi prin trup adormit, ci îi va şopti ei la ureche “Cuvântul”, trează fiind. Zis şi făcut. Îndată, ea lansează şi întreţine confuzia majoră între lucrător, despre care pretinde că este “Cuvântul”, şi lucrarea lui, care este … tot “Cuvântul”. De aici se dezvoltă alte confuzii, la fel de năstruşnice: lucrarea nu este numai colecţia de predici pucioşeşti, ci şi “cartea sfântă” care le înmănunchează într-o nouă Evanghelie, “Evanghelia de la Pucioasa”. Dar lucrarea mai este şi zidirea unei noi “Biserici”, care o reneagă pe cea tradiţională, din care ea a ieşit. În fine, “Cuvântul” nu este numai lucrătorul, ci şi venirea lui cea nevăzută de om pe pământ. Cei care au cercetat dedesubturile acestor şmecherii ieftine au identificat însă lucrătorul în însăşi persoana “proorociţei” de serviciu de la Pucioasa, Mihaela Tărcuţă, cea care le-a şi pritocit.

Această diversiune pucioşească, prin care se limitează doar pentru “sfârşit” folosirea numelui de “Cuvântul lui Dumnezeu”, urmăreşte un scop precis: acela de a putea identifica “sfârşitul” cu cei 55 de ani de când are loc “lucrarea Cuvântului” de la Pucioasa, iar lucrarea “Cuvântului” să poată fi asimilată cu zidirea unei noi “Biserici ortodoxe” româneşti, eretică şi schismatică, “Biserica Noul Ierusalim”, care nu-şi mai are rădăcinile în lucrarea de temelie a Cincizecimii, ci în anonimatul anului 1955:

“[…] [/b] […]”)[/i]

Liderii pucioşi jonglează mai departe cu confuziile, identificând a doua venire întru slavă a Domnului cu promisiunea lui Iisus că El va fi, prin lucrarea sfinţitoare a Duhului Sfânt, cu cei care cred în El, în toate zilele şi în tot veacul: “…şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. “ (Matei 28,20).

Astfel, pucioşii promovează un “Iisus” care deşi vine a doua oară pe pământ, nu vine nici în trup, nu vine nici văzut întru slavă, ci vine în umilinţă şi semerenie, ca la naşterea lui Iisus Prunc în Betleem. Zadarnic îl aşteaptă încă unii dintre creştinii pucioşi, să vină întru slavă aşa cum le promite Biblia, căci la liderii lor se infiltrează insistent, în miez de noapte, doar un duh cu numele de “Iisus”, care vine (nu în toate zilele, dar în aproape toate nopţile) ca să-i mustre pe ceilalţi oameni că nu se pregătesc îndeajuns pentru venirea cu slavă a lui Iisus în trup:

“O, tot aşa de smerit, tot ca acum două mii de ani lucrez şi azi, şi lucrez prin cuvânt, Eu şi sfinţii Mei, Eu şi îngerii Mei. Zadarnic Mă aşteaptă altfel cei ce măcar nici nu se pregătesc pentru ziua slavei Mele […]” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 8 decembrie 2010)

Nu stiu daca citesti scriptura dar in Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel la cap 2 Pavel spune asa:

"7. L-ai micşorat pe el cu puţin faţă de îngeri; şi cu mărire şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai pus peste lucrurile mâinilor Tale.

8. Toate le-ai supus sub picioarele lui". Dar prin faptul că a supus lui toate (înţelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum toate i-au fost supuse.

9. Ci pe Cel micşorat cu puţin faţă de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om. "

Hristos micsorat cu putin fata de ingeri, prin moartea pe cruce si inviere devine "Cuvantul" adica este incununat cu slava si cinste. Pai cine are slava si cinste, doar Dumnezeu, "si veti vedea pe Fiul Omului venind cu slava pe norii cerului", cine merge pe norii cerului, doar Dumnezeu. Deci la a doua venire este "Cuvantul" si au dreptate cei de la pucioasa. Insasi Pavel ne spune lucrul acesta in chip tainic prin acele versete.

Mai mult spus va venii cu slava Tatalui sau, slava pe care atunci nu o avea, e clar = "CUVANTUL"

Arsenie Boca asa picteaza invierea, trupul lui Hristos este diafan, transfigurat, Lumina, nu este ca un trup normal, ca nu are nici barba.Adica este "Cuvantul"

Mai cerceteaza scriptura si nu vorbii doar asa ca sa vorbesti.

Cum este descris in apocalipsa Hristos dupa ce a inviat din mortii:
"3. Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.

14. Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.

15. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;"
si uitate la pictura invierii din Draganescu, facuta de Arsenie, si o sa vezi ca e acelasi, adica "Cuvantul"

DAr si Iezechiel il vede Cap1 ;

"26. Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron şi la înfăţişare era ca piatra de safir; iar sus pe acest tron era ca un chip de om.

27. Şi am mai văzut ceva, ca un metal înroşit în foc, ca nişte foc, sub care se afla acel chip de om şi care lumina împrejur; de la coapsele acelui chip de om în sus şi de la coapsele chipului aceluia în jos se vedea un fel de foc, un fel de lumină strălucitoare care-l împresura de jur împrejur.

28. Cum este curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea acelei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era chipul slavei Domnului. Şi când am văzut eu aceasta, am căzut cu faţa la pământ. "

Aici tot "Cuvantul" adica Fiul Omului "PREASLAVIT", adica moartea si invierea lui Iisus.

Iar in pictura lui Arsenie Boca Invierea este incadrata in cruce...

[mariamargareta]

În prealabil postat de bob2909

Nu stiu daca citesti scriptura [...]

Deci la a doua venire este "Cuvantul" si au dreptate cei de la pucioasa. [...]
Arsenie Boca asa picteaza invierea, trupul lui Hristos este diafan, transfigurat, Lumina, nu este ca un trup normal, ca nu are nici barba.Adica este "Cuvantul"

Mai cerceteaza scriptura si nu vorbii (sic!!) doar asa ca sa vorbesti.

Cum este descris in apocalipsa Hristos dupa ce a inviat din mortii:
[...]încins pe sub sân cu un brâu de aur.

14. Capul Lui şi părul Lui erau [...] şi ochii Lui, [...]
15. Picioarele Lui erau [...] iar glasul Lui era [...]
si uitate (sic!!) la pictura invierii din Draganescu, facuta de Arsenie, si o sa vezi ca e acelasi, adica "Cuvantul"

DAr si Iezechiel il vede Cap1 ;

[...] era ca un chip de om.

[...]
...

Răspuns:
Citatele tale vorbesc despre un trup al lui Hristos-Cuvântul, chiar dacă acesta este diafan, chiar dacă e transfigurat (adică, aşa cum te exprimi tu, "nu este ca un trup normal") dar totuşi un trup de om, al cărui chip îl vede şi Ezechiel la Cap. 1. iar în Apocalipsa trupul I se vede încins cu brâu de aur, şi I se vede şi capul, şi părul, şi ochii şi picioarele, şi I se aude glasul. Or, pucioşii înşişi, şi tu cu ei, vedeţi "Cuvântul" ca pe nişte slove care se înşiruie pe hârtie şi se fac cuvinte şi apoi fraze meşteşugite care se adună într-o Carte Groasă şi grea de 7 Kg. cărora voi îi spuneţi "Cuvântul lui Dumnezeu". Nici vorbă de trup, nici vorbă de chip! Însuşi "Dumnezeul" Pucios se mărturiseşte pe sine ca fiind un "Hristos" destrupat, atunci când zice: "... nu sunt venit în trup, ci în duh".

Formularea ta care pretinde că abia "la a doua venire este "Cuvantul" " contrazice flagrant Scriptura, care arată limpede: Cuvântul este de la început, dinainte de toţi vecii:

“ La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.” (Ioan, 1, 1-3)

Aşadar, Cuvântul participă nemijlocit la naşterea timpului prin actul creaţiei, dar El era şi rămâne anterior acestui act şi acestui timp, chiar dacă este şi va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor. Raporturile Cuvântului cu oamenii se conturează în istorie abia la Întruparea lui Iisus-Hristos-Cuvântul:

“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Ioan, 1, 14)

Aşadar Cuvântul S-a făcut trup la Naşterea lui Iisus în Bethleem, şi nu "la a doua venire", aşa cum afirmi tu aici, din dorinţa de a le da dreptate cu orice preţ trâmbiţaşilor şi tromboniştilor de la Pucioasa.

[bob2909]

Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 5

"1. Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri.

2. Căci de aceea şi suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer,

3. Dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi, iar nu goi.

4. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim să nu ne scoatem haina noastră, ci
să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra, ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.

5. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului.

6. Îndrăznind deci totdeauna şi ştiind că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul,

7. Căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere,

8. Avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul.

9. De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi Lui.

10. Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. "

Si acum faceti legatura cu Apocalipsa cap 21:

"1. Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.

2. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.

3. Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.

4. Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.

5. Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.

6. Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii.

7. Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu "

[mariamargareta]

În prealabil postat de bob2909

Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 5

"1. Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri.

2. Căci de aceea şi suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer,

[...]
4. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi,
[...]

Si acum faceti legatura cu Apocalipsa cap 21:
[...]
2. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.

3. Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.

[...]

Aici tu "faci legătura" dintre cal şi măgar, adică baţi apropoul pe care pucioşii îl strigă în gura mare, şi zici aşa: că avem un cort al trupului în care suspinăm îngreuiaţi, dar Domnul ne-a făgăduit un cort al lui Dumnezeu, şi de aceea ne-a şi dat o locuinţă din cer cu care să ne îmbrăcăm şi care s-a coborât ca o cetate sfântă din cer, luând numele "Noul Ierusalim de la Pucioasa", locuinţă veşnică în care sălăşluieşte poporul pucios care are numele "poporul lui Dumnezeu" (sau, altfel spus, "Noul Israel"), iar "Dumnezeul" Pucios este cu noi.

Din păcate, unele deosebiri de nuanţă dau pe faţă impostura şi amăgirea pucioşilor. Cetatea lor este numai cu numele "Cetatea Noul Ierusalim", altminteri nu corespunde cu nimic cetăţii descrise de Apocalipsa. Ea nu se pogoară din cer, ci răsare din pământ; ea nu este zidire de la Dumnezeu, ci de la om; nu este nefăcută de mână, ci este făcută de mână omenească; lumina ei nu este asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul, ci este lumină electrică obişnuită, care vine prin fir de la omul din lume; ea nu are zid mare şi înalt ci mic şi scund; nu are douăsprezece porţi, iar la porţi douăsprezece îngeri, ci douăsprezece uşi, fără îngeri; "cetatea" pucioşească nu este în patru colţuri, ci în opt; "cetatea" pucioşească nu are douăsprezece mii de stadii, ci 10-12 metri; zidul "cetăţii" pucioşeşti nu are o sută patruzeci şi patru de coţi, ci 2-3 metri; zidăria zidului ei nu este de iaspis, iar cetatea nu este din aur curat, ca sticla cea curată;temeliile zidului "cetăţii" pucioşeşti nu sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe (iaspis, safir, halcedon, sardonix, sardiu, hrisolit, beril, topaz, hrisopras, iachint, şi ametist), ci sunt din piatră de râu adunată de adepţii pucioşi de pe valea râului Ialomiţa; cele douăsprezece "porţi" nu sunt douăsprezece mărgăritare, ci sunt uşi din lemn obişnuit; fiecare din "porţi" nu este dintr-un mărgăritar, ci din mai multe scânduri geluite; piaţa cetăţii nu este de aur curat, şi nu este străvezie ca sticla.

Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei"; dar "cetatea" pucioşilor are un "templu" în mijloc, în care ei se închină "Dumnezeului" lor.
Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul"; dar "cetatea" pucioşilor are nevoie de soare şi de lună ca s-o lumineze, iar făclia ei este curentul electric tras de la stâlpul din uliţă.

Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor", dar pucioşii zadarnic aşteaptă, de mai bine de douăzeci de ani ca să vină neamurile pământului la ei, ca să li se închine.

Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo"; dar porţile "cetăţii" pucioşilor sunt închise ziua şi noaptea, căci la ei şi ziua este ca noaptea, şi numai o noapte spirituală este acolo.

Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor", dar nici măcar un neam nu a făcut acest lucru până acum.

Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului", dar pucioşii sunt maeştri ai minciunii şi ai dezinformării, ascunzând că unul dintre adepţii lor a încercat să se spânzure în "templul cetăţii", fiind adus la disperare de minciunile şi nedreptăţile liderilor pucioşi, care au pângărit "cetatea" cu gândurile de sinucidere ale celui nedreptăţit de ei.

Noul Ierusalim de la Pucioasa este doar o biată clonă a Noului Ierusalim ceresc, jalnică în asemănare şi sclipitoare în deosebiri cu cetatea cea adevărată, care se va coborî din cer la plinirea vremii, exact aşa cum a fost proorocită în Apocalipsă.

[bob2909]

În prealabil postat de mariamargareta

Aici tu "faci legătura" dintre cal şi măgar, adică baţi apropoul pe care pucioşii îl strigă în gura mare, şi zici aşa: că avem un cort al trupului în care suspinăm îngreuiaţi, dar Domnul ne-a făgăduit un cort al lui Dumnezeu, şi de aceea ne-a şi dat o locuinţă din cer cu care să ne îmbrăcăm şi care s-a coborât ca o cetate sfântă din cer, luând numele "Noul Ierusalim de la Pucioasa", locuinţă veşnică în care sălăşluieşte poporul pucios care are numele "poporul lui Dumnezeu" (sau, altfel spus, "Noul Israel"), iar "Dumnezeul" Pucios este cu noi.

Din păcate, unele deosebiri de nuanţă dau pe faţă impostura şi amăgirea pucioşilor. Cetatea lor este numai cu numele "Cetatea Noul Ierusalim", altminteri nu corespunde cu nimic cetăţii descrise de Apocalipsa. Ea nu se pogoară din cer, ci răsare din pământ; ea nu este zidire de la Dumnezeu, ci de la om; nu este nefăcută de mână, ci este făcută de mână omenească; lumina ei nu este asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul, ci este lumină electrică obişnuită, care vine prin fir de la omul din lume; ea nu are zid mare şi înalt ci mic şi scund; nu are douăsprezece porţi, iar la porţi douăsprezece îngeri, ci douăsprezece uşi, fără îngeri; "cetatea" pucioşească nu este în patru colţuri, ci în opt; "cetatea" pucioşească nu are douăsprezece mii de stadii, ci 10-12 metri; zidul "cetăţii" pucioşeşti nu are o sută patruzeci şi patru de coţi, ci 2-3 metri; zidăria zidului ei nu este de iaspis, iar cetatea nu este din aur curat, ca sticla cea curată;temeliile zidului "cetăţii" pucioşeşti nu sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe (iaspis, safir, halcedon, sardonix, sardiu, hrisolit, beril, topaz, hrisopras, iachint, şi ametist), ci sunt din piatră de râu adunată de adepţii pucioşi de pe valea râului Ialomiţa; cele douăsprezece "porţi" nu sunt douăsprezece mărgăritare, ci sunt uşi din lemn obişnuit; fiecare din "porţi" nu este dintr-un mărgăritar, ci din mai multe scânduri geluite; piaţa cetăţii nu este de aur curat, şi nu este străvezie ca sticla.

Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei"; dar "cetatea" pucioşilor are un "templu" în mijloc, în care ei se închină "Dumnezeului" lor.
Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul"; dar "cetatea" pucioşilor are nevoie de soare şi de lună ca s-o lumineze, iar făclia ei este curentul electric tras de la stâlpul din uliţă.

Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor", dar pucioşii zadarnic aşteaptă, de mai bine de douăzeci de ani ca să vină neamurile pământului la ei, ca să li se închine.

Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo"; dar porţile "cetăţii" pucioşilor sunt închise ziua şi noaptea, căci la ei şi ziua este ca noaptea, şi numai o noapte spirituală este acolo.

Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor", dar nici măcar un neam nu a făcut acest lucru până acum.

Ioan vorbeşte despre cetatea din Apocalipsă şi zice că "în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului", dar pucioşii sunt maeştri ai minciunii şi ai dezinformării, ascunzând că unul dintre adepţii lor a încercat să se spânzure în "templul cetăţii", fiind adus la disperare de minciunile şi nedreptăţile liderilor pucioşi, care au pângărit "cetatea" cu gândurile de sinucidere ale celui nedreptăţit de ei.

Noul Ierusalim de la Pucioasa este doar o biată clonă a Noului Ierusalim ceresc, jalnică în asemănare şi sclipitoare în deosebiri cu cetatea cea adevărată, care se va coborî din cer la plinirea vremii, exact aşa cum a fost proorocită în Apocalipsă.

Nu!!! eu nu am spus asta, tu spui asta , eu nu am spus, tu presupui ce gandesc eu, dar iti spun ca nu esti nici pe departe aproape.

Cort spune Pavel este trup omenesc, iar in apocalipsa se refera la Trupul omenesc al "Cuvantului", de ce ar spune apocalipsa "Cortul lui Dumnezeu" pai eu zic ca vrea sa evidentieze acest lucru, sa il sublinieze, si anume ca Dumnezeu la a doua venire are si un trup omenesc, ca noi oamenii, separat de ceea ce este in inviere, caci ceea ce este in inviere este lumina, si acel trup transfigurat se uneste in chip tainic cu un trup normal evidentiind in chip si mai tainic cele doua firi ale lui Hristos, cea Dumnezeiasca(de Cuvant al lui Dumnezeu) si cea omeneasca(de fiu al omului).

Precum Maxim Marturisitorul in Filocalie, "Raspunsuri catre Talasie" la talcuirea semnului lui Iona spune:
". Lucrul se intelege asa: ca dupa cele trei zile, pe care le-a petrecut Proorocul in pantecele chitului,

desemnand de mai inainte in sine ingroparea de trei zile si Invierea Domnului, Scriptura asteapta sa vina alte trei zile,

in care sa se arate lumina adevarului si adevarata implinire a tainelor prevestite,

ca apoi sa se produca distrugerea cetatii,

dat fiind ca aceste zile din urma nu vor mai preinchipui numai adevarul ingroparii si al Invierii Mantuitorului,

ci il vor arata limpede, implinindu-se in realitate, pe cand cele trei zile de mai inainte, pe care le-a petrecut Iona in chit, numai il preinchipuiau.

Caci daca orice chip se refera la un adevar asteptat in viitor, iar chipul in acest caz a constatat in petrecerea de trei zile a lui Iona in pantecele chitului, este vadit ca chipul are sa se arate ca urmand dupa el, in mod real, taina unui adevar nou.

Si de fapt, trei zile si trei nopti a petrecut Domnul in inima pamantului, cum insusi Domnul zice: ''Precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul omului in inima pamantului trei zile si trei nopti''.

Deci spunand Scriptura: ''Inca trei zile'', arata in chip ascuns ca alte trei zile au trecut, caci altfel nu ar fi spus ''inca'', adica ''vor mai fi trei zile, si Ninive va fi distrusa''. Deci nu chipul avea sa distruga Ninive dupa hotararea dumnezeiasca, ci adevarul despre care a spus: ''inca trei zile''.

E ca si cand Iona ar fi zis: ''Vor mai fi inca trei zile dupa chipul aratat prin mine, in care va avea loc o ingropare si o inviere mai tainica, si dupa aceea Ninive va fi distrusa''.

Vezi asta este :"E ca si cand Iona ar fi zis: ''Vor mai fi inca trei zile dupa chipul aratat prin mine, in care va avea loc o ingropare si o inviere mai tainica, si dupa aceea Ninive va fi distrusa"

Dar ia uite ce spune Pavel in legatura cu invierea:
"
4. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim să nu ne scoatem haina noastră, ci
să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra, ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă."

Adica noi, nu vrem ca aceasta haina , cort, sau trup sa fie scoasa, adica sa nu o avem, deci impicit sa murim caci asta se intampla cand o scoti , ci peste aceasta sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra, adica cu haina spirituala a duhului sfant, si astfel moartea cea a trupului va fii biruita prin viata, adica prin duhul sfant, si astfel omul nu va mai murii pe pamant, asa cum si Adam la inceput nu murea, iata taina mantuiirii pe care o releva Pavel, iar Hristos este incepatura a invierii, caci in chip tainic prin trupul sau transfigurat intruchipeaza "haina invierii" si slava viitoare pe care omul o va avea...

Deci :"Scriptura asteapta sa vina alte trei zile,in care sa se arate lumina adevarului si adevarata implinire a tainelor prevestite,dat fiind ca aceste zile din urma nu vor mai preinchipui numai adevarul ingroparii si al Invierii Mantuitorului,
ci il vor arata limpede, implinindu-se in realitate, pe cand cele trei zile de mai inainte, pe care le-a petrecut Iona in chit, numai il preinchipuiau. "

Deci se intelege si asa, chipul este invierea, iar a doua venire este adevarata implinire a tainelor prevestite prin chip adica prin "INVIERE"..

[bob2909]

Dar eu va spun Fiul Omului este in aceasta mica tara si amarata, si incepand JUDECATA DE LA CASA LUI DUMNEZEU(sau cortul, cum vreti sa-i spuneti) si dupa masura credintei unii vor intra intru ODIHNA LUI iar altii nu... precum Pavel spune in epistola catre evrei (care din punctul meu de vedere este o capodopera in ceea ce priveste descoperirea tainelor lui Iisus Hristos)

Capitolul 4
"1. Să ne temem, deci, ca nu cumva, câtă vreme ni se lasă făgăduinţa să intrăm în odihna Lui, să pară că a rămas pe urmă cineva dintre voi.

2. Pentru că şi nouă ni s-a binevestit ca şi acelora, dar cuvântul propovăduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinţa la cei care l-au auzit.

3. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihnă, precum s-a zis: "M-am jurat întru mânia Mea: nu vor intra întru odihna Mea", măcar că lucrurile erau săvârşite de la întemeierea lumii.

4. Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel: "Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale".

5. Şi în acelaşi loc, zice iarăşi: "Nu vor intra întru odihna Mea!".

6. Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,

7. Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre". "

[mariamargareta]

În prealabil postat de bob2909

Dar eu va spun Fiul Omului este in aceasta mica tara si amarata,[...]

Eşti aşa de sigur? înseamnă că ştii şi pe unde se ascunde Fiul Omului în această mică ţară şi amărâtă, de nu-L vede nimeni! Pucioşii susţin sus şi tare că El este ascuns la ei în grădină, de peste 55 de ani. Tu unde spui că este?

Şi apropos: ai rămas dator cu o explicaţie: care este "legătura" dintre Apocalipsa cap 21 şi "Noul Ierusalim de la Pucioasa", de care vorbeai mai deunăzi, cu cuvintele (şi te citez acum):

Si acum faceti legatura cu Apocalipsa cap 21:
[...]
2. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.

[vsovivi]

În prealabil postat de bob2909

Nu stiu daca citesti scriptura dar in Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel la cap 2 Pavel spune asa:

"7. L-ai micşorat pe el cu puţin faţă de îngeri; şi cu mărire şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai pus peste lucrurile mâinilor Tale.

8. Toate le-ai supus sub picioarele lui". Dar prin faptul că a supus lui toate (înţelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum toate i-au fost supuse.

9. Ci pe Cel micşorat cu puţin faţă de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om. "

Hristos micsorat cu putin fata de ingeri, prin moartea pe cruce si inviere devine "Cuvantul" adica este incununat cu slava si cinste. Pai cine are slava si cinste, doar Dumnezeu, "si veti vedea pe Fiul Omului venind cu slava pe norii cerului", cine merge pe norii cerului, doar Dumnezeu. Deci la a doua venire este "Cuvantul" si au dreptate cei de la pucioasa. Insasi Pavel ne spune lucrul acesta in chip tainic prin acele versete.

Mai mult spus va venii cu slava Tatalui sau, slava pe care atunci nu o avea, e clar = "CUVANTUL"

Arsenie Boca asa picteaza invierea, trupul lui Hristos este diafan, transfigurat, Lumina, nu este ca un trup normal, ca nu are nici barba.Adica este "Cuvantul"

Mai cerceteaza scriptura si nu vorbii doar asa ca sa vorbesti.

Cum este descris in apocalipsa Hristos dupa ce a inviat din mortii:
"3. Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.

14. Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.

15. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;"
si uitate la pictura invierii din Draganescu, facuta de Arsenie, si o sa vezi ca e acelasi, adica "Cuvantul"

DAr si Iezechiel il vede Cap1 ;

"26. Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron şi la înfăţişare era ca piatra de safir; iar sus pe acest tron era ca un chip de om.

27. Şi am mai văzut ceva, ca un metal înroşit în foc, ca nişte foc, sub care se afla acel chip de om şi care lumina împrejur; de la coapsele acelui chip de om în sus şi de la coapsele chipului aceluia în jos se vedea un fel de foc, un fel de lumină strălucitoare care-l împresura de jur împrejur.

28. Cum este curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea acelei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era chipul slavei Domnului. Şi când am văzut eu aceasta, am căzut cu faţa la pământ. "

Aici tot "Cuvantul" adica Fiul Omului "PREASLAVIT", adica moartea si invierea lui Iisus.

Iar in pictura lui Arsenie Boca Invierea este incadrata in cruce...

Da domnule, eu te cred, aşa e precum spui şi te afli pe drumul cel mai bun...

Eu pricepeam însă că pe om l-a micşorat cu puţin faţă de îngeri după ce a greşit omul de a căzut sub toată zidirea, căci omul era mai sus decît toată creaţia fiind un mic Dumnezeu... căci Credinţa se odihnea în el... iar pe Iisus L-a înălţat mai presus de toată zidirea pentru că s-a smerit şi a ascultat şi a fost supus mai mult decât oricine, dar Iisus Hristos nu s-a supus cu niciunchip nici păcatului şi nici mândriei şi nici nu a slujit lor...

Iar chipul acela din Iezechiel este chipul geloziei lui Dumnezeu pentru că evreii aveau legământ cu Domnul... şi Îl călcaseră slujind idolilor şi se închinau soarelui şi urâciunilor în locurile ascunse şi au lepădat dreptatea... şi ascultarea de Dumnezeu... şi de aceea le-a trimis răzbunarea Domnului... căci a Lui este răzbunarea şi nu a omului.

Şi da, Numele Său cel nou, al Domnului Iisus Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu... de la început şi până la sfârşitul tuturor veacurilor, şi pe El, Tatăl a toată creaţia şi a toată făptura Îl slăveşte nu cu slavă de la oameni nici cu slavă deşartă ci cu slava cea veşnică şi nepieritoare a fericirii în dreptate şi adevăr ţi dragoste curată pentru că prin El se plineşte întocmai şi desăvârşit tot Cuvântul lui Dumnezeu în toată înţelepciunea Sa de la început şi până la sfârşit... şi de aceea prin El toate s'au făcut câte s-au făcut şi nimic nu s-a făcut fără El din cele ce s-au făcut căci nimeni nu a înţeles şi nu a ascultat conform cu povaţa Tatălui afară de cei ce erau întru El, chiar dacă nu s-a ştiut asta ci a fost şi este o mare taina căci Domnul nu s-a arătat decât celor credincioşi şi smeriţi... fiind preadulce şi minunat întru toţi sfinţii Lui cei credincioşi.

Iar acum, în zilele noastre, El plineşte Apocalipsa, împreună cu poborul Lui... dar iată, tainic şi smerit că după 55 de ani nimeni nu Îl ia în seamă sau în serios şi El cu toate astea deşi Îl doare amarnic cu toate astea nu se supără pe nimeni până acolo încât să-l piardă pe vreunul pe care îl mâna Tatăl la El ci îl tămăduieşteşi îl vindecă de toată durerea... căci nu a revenit în Duhul ca să judece pe cineva ci să caute şi să găsească pe oaia cea pierdută... de exemplu chiar şi pe mariamargareta ar fi luminat-o dacă ar fi dorit dar ea a preferat aştceva, îndată s-a înhăitat cu cel rău şi a rămas cu el de cam prea multă vreme, cu infinitul saprofitul, spinul hulicios, cu duhulul cel rău pentru care face muncă asta benevolă de viceversare şi învârtoşare aruncând că prostiile şi interpretările lor absurde le-ar susţine pucioşii... ca să cadă în cursă fraierii creduli şi din prostie să hulească şi ei împreună cu ea distrugându-se sufleteşte, că cică o să răspundă nenia sau tanti grijania pentru ei şi o să-i şi plătească pentru munca neglijentă de pricepere şi aia plină de râvnă deşartă de îngrijit îngrijidolii lăcomiei, minciunii şi furăciunii, unindu-se ei cu grozăviorul închipuit şi mulţumit de sine că face voia sa de sine, voia părerii de sine, voia trădătoriei şi bârfătoriei gLumei împreună cu proptelele şi unelţicile lor... viclene... sculate la lupta cea mare... ca un fel de partizani ce luptă cu tiranul... deci cum să nu-i fie milă de oile pierdute şi rătăcite şi încurcate printre minteresele satanei... cum? Dar dacă nu se vor deştepta... până la urmă vor regreta că nu au crezut.

[vsovivi]

Şi dragă bob de grâu, nu te speria de ea că ea se crede mare lingvisvistă doar că e înhăitată cu grămăticool... şi dă mereu lecţii...

Dar prima lecţie nu a învăţat-o şi aia zice aşa:

''cine se naşte din amăgitorul şarpe pui de ispisicuţucute mănâncă''... şi aşa i-a îndemnat şarpele amăgitor la început: să nu asculte pe Dumnezeu ci să se pună ei pe dat ei lecţii... că cică vor ştii binele şi răul mai bine ca Dumnezeu din moment ce vor face şi răul ca să ştie cum e... rodul ăla...

Şi acolo cad toţi fraierii care au lepădat Calea şi se luptă împotriva fraţilor, a trupului în loc să se lupte cu duhulul din ei... duhulul ce caută să piardă şi să răpească oile cereşti ale Domnului ca să nu mai ajungă la Cer sau să cadă de acolo... şi cum reuşeşte? Prin minciună şi multă diversiune... vicevrsa, vicentoarsa viceglobul pământesc...

şi doar v-am zis că nu e glob ceea ce a ieşit din apele de sub Cer.

Dar voi n-aveţi decât să vă lăsaţi muşcaţi de şarpele îndoielilor mincinoase ca să vă semeţiţi şi să vă îngâmfaţi împreună cu prefăcuţii ce îmbrăcându-se în haina credinţei tăgduiesc păuterea ei... căci dacă n-ar fi aşa, atunci pentru ce sunt lacomi şi vor scaune înalte şi avere materială multă? Şi de ce lovesc cu bârnochiulhul peste obrazul săracului sau al orfanului? Pentru ce se întrec în a-şi da plecăciuni deşarte unii altora ca să fie slăviţi de oameni întrecându-se în întietăţuri care pe care şi care mai de care? Pentru că se hrănesc cu ura şi cu tot aluatul fariseilor şi saducheilor... nemaiiubind pe Domnul şi nemaicrezând în puterea Lui de a se umili şi smeri aore mîntuirea lor ci cred numai în puterea omului de a trufi şi lenevi şi a nu mai răbda crucea şi a se rîăzbuna cu sadism pe cei nevinovaţi sau neputincioşi... exact ca orice fricos îmbrăcat în haina competenţei... slujind defapt pântecului... minţii din minteresuri viclene, neştiind ce-şi fac cu inima lor.

De parcă nu ar fi zis Domnul şarpelui ceva de genul ăsta:
''...pe pântec să te târăşti pe pământ şi pământ să mănânci în toate zilele vieţii tale şi blestemat să fii tu între toate dobitoacele pentru ceea ce ai făcut, şi vrăjmăşie voi pune între tine şi sămânţa femeii, tu îi vei căuta călcâiul iar El îţi va strivi ţie capul...''

Le-a dat canon de pocăinţă pe care ei l-au priceput şi împlinit viceversa... şi doar Domnul s-a smerit şi l-a plinit şi pentru ei luîndu-l asupra Sa... din mila lor, a celor ce veneau la El, la Mesia, împinşi de Tata...

Dar unele unelţici preferă să dea lecţii şi să stea înhăitate cu ngrămăticlul infinitul saprofitul...

...treaba lor... a sculişoarelor.


Deci dragul meu încearcă să pricepi acest cuvânt mare al proorocului Arsenie Boca, trâmbiţa nr.3 apocaliptică:

''bobul lui se preschimbă în tăciune şi el se crede grâu nedreptăţit'', uite bob însemnă credinţa, tăciune vine de la deşertăciunea deşertăciunii iar nemulţumirea vine pentru delicatesurile sulimenizante ale lăcomiei şi auto înălţării întru slava deşartă a gLumii...

Deci nu te lăsa înfricoşat sau sedus de ispisisicile ce miorlăie cu disperare la gLună, luîndu-se pe sine prea în serios, ci mergi mai departe pe Calea cea mai bună... citind mereu din Cuvântul lui Dumnezeu pus de pucioşi pe site... căci ''Domnul grăieşte peste pământ şi se vesteşte întru venirea Sa, deci să stăm bine şi cu frică şi cu luare aminte'' că şarpele mişcă, miscă, dar defapt stă cu mândrie şi cu trufie... pururea lăudăroşindu-se numai pe sine înaintea lui Dumnezeu... şi arătându-se tuturor în cea mai mare gLumină... adică se dă mare şi se ţine grozav deşi e cel mai mare desfrânat şi dus complet pe apa strâmbetei, dar iată că se îmbracă în sfinţişor dar tăgăduind în ascunsul inimii puterea sfinţeniei... răzbunându-se el căci lui nu-i place să creadă ca să fie credincios ci numai ca să se grozăvească că cele furate ar fi defapt meritele sale... deci cunoaşterea păcatelor făcute de el le preschimbă în merite deosebite... în înţelepciuciuni, şi aşa îţi dă şi ţie de lucru ca să ai ce afla... păcatul ca să ştii cum e... făcându-l bineînţeles... şi aşa, iată cu prin neascultare îţi faci de când te naşti chip cioplit de care ţie-e dor şi te îndrăgosteşti...

Deci ai grijîă ce iubeşti că şarpele îţi intinde mereu roadele ispisipitei, răutăţii, ca să vă faceţi pe plac, pe placul lui.

[bob2909]

În prealabil postat de vsovivi

Şi dragă bob de grâu, nu te speria de ea că ea se crede mare lingvisvistă doar că e înhăitată cu grămăticool... şi dă mereu lecţii...

Dar prima lecţie nu a învăţat-o şi aia zice aşa:

''cine se naşte din amăgitorul şarpe pui de ispisicuţucute mănâncă''... şi aşa i-a îndemnat şarpele amăgitor la început: să nu asculte pe Dumnezeu ci să se pună ei pe dat ei lecţii... că cică vor ştii binele şi răul mai bine ca Dumnezeu din moment ce vor face şi răul ca să ştie cum e... rodul ăla...

Şi acolo cad toţi fraierii care au lepădat Calea şi se luptă împotriva fraţilor, a trupului în loc să se lupte cu duhulul din ei... duhulul ce caută să piardă şi să răpească oile cereşti ale Domnului ca să nu mai ajungă la Cer sau să cadă de acolo... şi cum reuşeşte? Prin minciună şi multă diversiune... vicevrsa, vicentoarsa viceglobul pământesc...

şi doar v-am zis că nu e glob ceea ce a ieşit din apele de sub Cer.

Dar voi n-aveţi decât să vă lăsaţi muşcaţi de şarpele îndoielilor mincinoase ca să vă semeţiţi şi să vă îngâmfaţi împreună cu prefăcuţii ce îmbrăcându-se în haina credinţei tăgduiesc păuterea ei... căci dacă n-ar fi aşa, atunci pentru ce sunt lacomi şi vor scaune înalte şi avere materială multă? Şi de ce lovesc cu bârnochiulhul peste obrazul săracului sau al orfanului? Pentru ce se întrec în a-şi da plecăciuni deşarte unii altora ca să fie slăviţi de oameni întrecându-se în întietăţuri care pe care şi care mai de care? Pentru că se hrănesc cu ura şi cu tot aluatul fariseilor şi saducheilor... nemaiiubind pe Domnul şi nemaicrezând în puterea Lui de a se umili şi smeri aore mîntuirea lor ci cred numai în puterea omului de a trufi şi lenevi şi a nu mai răbda crucea şi a se rîăzbuna cu sadism pe cei nevinovaţi sau neputincioşi... exact ca orice fricos îmbrăcat în haina competenţei... slujind defapt pântecului... minţii din minteresuri viclene, neştiind ce-şi fac cu inima lor.

De parcă nu ar fi zis Domnul şarpelui ceva de genul ăsta:
''...pe pântec să te târăşti pe pământ şi pământ să mănânci în toate zilele vieţii tale şi blestemat să fii tu între toate dobitoacele pentru ceea ce ai făcut, şi vrăjmăşie voi pune între tine şi sămânţa femeii, tu îi vei căuta călcâiul iar El îţi va strivi ţie capul...''

Le-a dat canon de pocăinţă pe care ei l-au priceput şi împlinit viceversa... şi doar Domnul s-a smerit şi l-a plinit şi pentru ei luîndu-l asupra Sa... din mila lor, a celor ce veneau la El, la Mesia, împinşi de Tata...

Dar unele unelţici preferă să dea lecţii şi să stea înhăitate cu ngrămăticlul infinitul saprofitul...

...treaba lor... a sculişoarelor.


Deci dragul meu încearcă să pricepi acest cuvânt mare al proorocului Arsenie Boca, trâmbiţa nr.3 apocaliptică:

''bobul lui se preschimbă în tăciune şi el se crede grâu nedreptăţit'', uite bob însemnă credinţa, tăciune vine de la deşertăciunea deşertăciunii iar nemulţumirea vine pentru delicatesurile sulimenizante ale lăcomiei şi auto înălţării întru slava deşartă a gLumii...

Deci nu te lăsa înfricoşat sau sedus de ispisisicile ce miorlăie cu disperare la gLună, luîndu-se pe sine prea în serios, ci mergi mai departe pe Calea cea mai bună... citind mereu din Cuvântul lui Dumnezeu pus de pucioşi pe site... căci ''Domnul grăieşte peste pământ şi se vesteşte întru venirea Sa, deci să stăm bine şi cu frică şi cu luare aminte'' că şarpele mişcă, miscă, dar defapt stă cu mândrie şi cu trufie... pururea lăudăroşindu-se numai pe sine înaintea lui Dumnezeu... şi arătându-se tuturor în cea mai mare gLumină... adică se dă mare şi se ţine grozav deşi e cel mai mare desfrânat şi dus complet pe apa strâmbetei, dar iată că se îmbracă în sfinţişor dar tăgăduind în ascunsul inimii puterea sfinţeniei... răzbunându-se el căci lui nu-i place să creadă ca să fie credincios ci numai ca să se grozăvească că cele furate ar fi defapt meritele sale... deci cunoaşterea păcatelor făcute de el le preschimbă în merite deosebite... în înţelepciuciuni, şi aşa îţi dă şi ţie de lucru ca să ai ce afla... păcatul ca să ştii cum e... făcându-l bineînţeles... şi aşa, iată cu prin neascultare îţi faci de când te naşti chip cioplit de care ţie-e dor şi te îndrăgosteşti...

Deci ai grijîă ce iubeşti că şarpele îţi intinde mereu roadele ispisipitei, răutăţii, ca să vă faceţi pe plac, pe placul lui.

prietene tu vorbesti despre mine, dar oare ma cunost pe mine, caci iata o taina iti relev despre mine: 29.09. , Arsenie Boca a fost nascut, dar nu iti spun anu' caci vei stii cine sunt ....!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! !!!!!!!!!!!!