Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[Traditie1]

Poezia exprimă pe cel care a creat-o. Dacă e un suflet frumos, este și ea frumoasă. Dacă e un suflet mărunt dar plin de el poezia e o manifestare a orgoliului respectivului.

Poezia nu e ceva spontan, așa cum din păcate e la majoritatea artiștilor. Poezia adevărată este rezultatul a multă muncă și frumusețea ei este direct proporțională cu efortul investit în realizarea ei.


Majoritatea poeților sunt convinși că ei au o personalitate poetică dar este doar imaginația lor, nu există așa ceva. Arta este muncă, rafinare, cultură. Nu există talent ci doar instruire și efort.

Poezia lui Păunescu e comercială, el nu urmărește realizarea unei opere care să dăinuie ci caută, asemenea maneliștilor, foloase imediate: onoruri, succesul comercial, hrănirea propriului ego.

Cei care apreciază poeziile unora alde Păunescu sunt oameni păcăliți de aparențe sau care văd în asemenea specimene pe cineva care și-a atins ambițiile de a deveni celebru, ei înșiși fiind niște poeți amatori. Nu e nimic profund ci doar urletul slavei deșarte.

Dacă ceva îți place poți să și explici de ce, dacă nu poți atunci înseamnă că aprecierea nu e un act matur, rațional ci o zăpăceală.


Păunescu nu e nici poet nici om, e un individ fără coloană cu niște poezii care sună doar din coadă.